In urma cu 10 ani relatiile perfecte au inceput sa fie din ce in ce mai rare. Auzeam deja de rupturi cutremuratoare: „vai, s-au despartit dupa 6 ani de relatie… si le era atat de bine impreuna…”. Pe asta cu „le era atat de bine” nu am inteles-o niciodata. Cum adica le era bine daca au ajuns la despartire? Dar na, barfa era in floare si nu cred ca s-a ofilit inca. Tot pe atunci am inceput sa simt si eu gustul despartirii. Nu mi-a placut defel. E metalic. Te lasa fara aer si, daca nu e acolo o mana care sa te traga spre realitate, atunci ai mari sanse sa ramai la pamant pentru mult, foarte mult timp. Eu am avut noroc. Si odata cu norocul mi-a fost alaturi si speranta, increderea ca undeva acolo exista relatia perfecta. Pentru mine, pentru fiecare dintre noi.

Au mai trecut niste ani. Mi-am mai luat o palma, doua. Si palmele astea au luat cu ele bucati de speranta, din increderea mea cea mare. Am ajuns sa ma intreb ce inseamna o relatie perfecta, daca este cineva acolo care are o astfel de relatie… Nu am primit un raspuns. Am mers inainte cu farama mea de speranta. O resurscitam cu fiecare indragosteala, cu fiecare primavara si fiecare raza de soare. Stiam ca avea sa vina intr-o zi.

In prezent ma uit in jurul meu si vad relatii care se destrama. 3 luni, 8 luni, 2 ani,  7 ani, 20 de ani. Dragostea moare. Sau „dragostea nu a fost niciodata” – as spune eu, aia care crede cu tarie ca atunci cand este dragostea adevarata, aceasta va dainui in timp si va trece peste toate obstacolele. Dar oare nu incerc sa-mi alimentez cumva speranta, sa nu o las sa se prapadeasca de tot? Foarte posibil. De ce se duc naibii relatiile? Am uneori impresia ca dragostea este in zilele noastre cu mult prea superficiala. Cei care, la un moment dat, s-au iubit atat de mult incat nu au mai putut sta departe unul de celalalt, au spus da impreuna, au construit o viata impreuna – chiar si pentru cativa ani – nu mai au puterea de a lupta pentru acel vis frumos. Poate din egoism, poate de teama, poate pentru ca au crescut si vor altceva. Daca ar fi sa ascultam partile, cu siguranta le vom da dreptate. Dar nu ar putea ei sa puna cartile pe masa, sa ceara unul de la celalalt ce au nevoie si sa ofere, sa primeasca, sa…? Ma intreb. Cred cu tarie ca exista solutie. Cred ca iubirea care i-a unit la inceput (in cazurile in care a fost iubire), ii va salva iar si iar.

Am dat o cautare pe google dupa „relatia perfecta”. Credeti ca a aparut vreun rezultat cu „X si Y au relatia perfecta” sau ceva pe-aproape? Nu. Veti gasi doar sfaturi despre cum sa aveti o relatie perfecta in 7 pasi, 10 pasi, care sunt ingredientele pentru o relatie perfecta, care sunt cele 10 porunci ale unei relatii perfecte. Vorbe si iar vorbe. Nimic concret. Imi intorc privirea in viata de zi cu zi. Nemultumiri, oftaturi, dorinte ascunse, cuvinte nerostite, regrete, minciuni, falsitate, egoism, certuri. Veti spune ca e normal ca relatiile sa treaca prin momente mai grele. Sunt de acord. Dar ce-i cu despartirile? De ce ajung sa se destrame acele relatii? De ce nu au puterea de a merge mai departe?

Cu tot optimismul meu, astazi nu cred in relatii perfecte. Sunt toate sortite esecului. Traim intr-o era a vitezei, a temerilor, a stresului si depresiei. Nu ne imbie nimic sa ne putem ajuta sufletul. Gandurile alearga bezmetice de la o zi la alta, inima bate pentru a ne da viata. A uitat sa mai iubeasca si intr-o zi se va opri. Ne va reprosa ca am neglijat-o si se va stinge daca nu-i vom da ce are nevoie. Uitam mereu ca o viata in doi se cladeste zi de zi. Doua inimi sunt mai puternice. Ce inseamna o relatie perfecta? Ei bine, e o notiune interpretabila… perfectiunea este atunci cand ai ceea ce iti doresti si simti o primavara continua in suflet, chiar daca mai si ploua din cand in cand. E atunci cand doua inimi scriu o istorie a lor, dau viata unei noi lumi. Perfectiunea vine din noi. Din zambete pereche. Din zambete sincere.

Acum (ca sa ma intorc putin in lumea mea frumoasa), cand stiu ce inseamna o relatie, cand asteptarile mi-s clare ca o dimineata senina, am si dovada ca acel „si au trait pana la adanci batraneti” exista. Bunicii mei, dragii de ei, sunt in aceeasi casuta de la tara. Batranetile sunt adanci, dar ei sunt si vor fi mereu tineri. Ii privesc si pe ai mei, parinti frumosi, si capat un strop de speranta (atat cat sa nu o pierd de tot), relatiile pentru totdeauna exista, relatii perfecte in felul lor. Poate ca relatiile perfecte se transmit din generatie in generatie… poate…

Azi nu cred in relatii perfecte, maine cred. Sunt dupa cum bate soarele si vantul. Aveti o relatie perfecta? Ati cunoscut vreuna? Una singura… Lasati un da si voi zambi. De nu-uri nu am nevoie, chiar nu! Dar daca insistati, nu va pot opri sa va spuneti oful.

The post Exista relatia perfecta? O traieste cineva? first appeared on Andreea Ban.