O persoană care e în stare să-și trădeze partenerul îl vede întotdeauna complotând exact la fel. Oamenii lipsiți de onestitate nu cred că există oameni onești. 

Când am aflat că Stephenie Meyer a scris o nouă carte, m-a încercat o bucurie tâmpițică (cu OMG-uri și țopăieli prin casă). Este una dintre autoarele ale cărei cărți mi-am promis* să le am, să le citesc, oricât de criticate, lame sau… (fill in the blanks) ar fi. În afară de nuvela Noua și scurta viață a lui Bree Tanner, pe care o am dar nu am citit-o, mă laud că sunt la zi cu toate cărțile ei. Am citit și iubit seria Twilight, am citit cele 12 capitole scăpate (nu știu cum) pe net din Midnight Sun, am adorat Gazda, m-am plictisit și enervat la Life and Death: Twilight Reimagined și am citit cu mare interes cea mai nouă carte a ei, Chimista.

Vă spun din start că m-a amuzat foarte tare mențiunea unora sau altora că ar fi o carte pentru adulți. Știți voi, ca filmele pentru adulți. Nu, e o carte pe care o pot citi și tinerii fără nicio problemă. E un roman de acțiune presărat cu niște romantism pe ici pe colo și o cantitate rezonabilă de suspans.

Dacă în primele cărți am avut parte de fantasy cât cuprinde, în Chimista se schimbă radical macazul. Nu tu vampiri, nu tu vârcolaci sau extratereștri.

Povestea pe scurt: Ea, Alex, fosta armă secretă a unei agenții fantomă, este vânată pentru că știa prea multe. I se oferă șansa de a-și reface viața, prin asta însemnând să accepte cu o nouă (și ultimă) misiune. Protagonista, deși pică în capcană, descoperă adevărata cale spre libertate dar și iubirea – acel sentiment pe care nu îl cunoscuse (bla bla).

Oamenii ca noi, care trebuie să știm lucruri pe care nimeni nu vrea să le știm, în cele din urmă devin incomozi. Nu trebuie să faci nimic greșit. Poți să fii un om cât se poate de loial. Ei sunt cei în care nu poți avea încredere.

Oricine citește cu atenție descrierea cărții (vezi aici), se prinde cum va fi cartea. Acțiune, suspans, compuși chimici (mă așteptam la mai mulți), poveste de dragoste. Nici mai mult, nici mai puțin.

Povestea este diferită de restul cărților autoarei, da, dar nu pot spune că vai, stilul e cu totul altul și că Meyer scrie acum cărți pentru oameni mari. Nu. Meyer scrie, abordează și alt gen de cititor. Sau poate că se adresează fanilor care au crescut între timp și vor altceva.

Când am început să citesc Chimista nu aveam cine știe ce așteptări. Nu citisem impresii despre carte tocmai pentru a nu fi influențată. Primele zeci de pagini mi s-au părut wow. Aveam acțiune, aveam o ea smart, o ea care făcea minuni din compușii chimici. Așteptările mi s-au ridicat cu fiecare pagină până a apărut în peisaj cel de-al doilea el – fratele protagonistului. Atunci s-a dus naibii entuziasmul meu. Trioul ea – tipul torturat – fratele tipului torturat mi-a adus aminte de trioul Edward – Bella – Jacob. Și, vă rog să mă credeți, nu e nicio legătură între cele două seturi de personaje. Doar că, zic eu așa, nu cred că aveam nevoie de încă un trio (vezi și Gazda). Sau poate că asta e semnătura autoarei, triouri în diverse forme și combinații.

Bun. Entuziasmul s-a dus. Am început să mă uit lung la numărul de pagini și să trag de carte. Mi-am spus la un moment dat, pe parcursul cărții, că e de bine, mă voi bucura mai mult de prezența personajelor, de poveste. Dar mă amăgeam. Cartea ar fi fost (poate mai) ok și cu 200 de pagini mai puțin. Nu de alta, dar dacă e să iau la puricat acțiunea, nu cred că s-a petrecut mare lucru în acele multe sute de pagini (nici măcar scene pentru adulți – că tot e carte pentru adulți, ha!). Finalul a fost okiuț, și nu mă refer la Prolog, dar nu s-a ridicat la nivelul suspansului creat pe parcurs. Singura comparație care îmi vine în minte, e aceasta (caz real):
Eu, în școala generală la ora de sport. Aruncatul mingii de oină. Îmi privesc colegii cum aruncă. Unii lovesc peretele școlii, iar peretele e foarte departe. Pot și eu, îmi zic. Îmi vine rândul. Pun mâna pe minge și entuziasmul îmi scade, dar nu de tot. Sigur pot să o arunc la câțiva metri. E chesiune de fizică, greutatea ei, forța cu care o împing… Arunc mingea. Cât credeți că a zburat? Nu. Greșit. Mingea a picat în fața mea. Jur. Juma’ de metru, ca-n desenele animate (ca să nu zic filmele cu proști). Așa și cu suspansul din carte. La final a făcut fâs. Am închis cartea, am notat-o ca fiind citită, mi-am făcut o rugă mică (Meyer, mai scrie una, una mișto!) și am trecut la următoarea.

Dacă o recomand?!

Da. Vei descoperi în carte câteva mesaje de luat în seamă, deși se prea poate să le fi întâlnit și în alte scrieri (sau chiar filme). Mie mi-a plăcut foarte mult cum a fost creionată onestitatea și cum a fost pus accentul pe responsabilitate și încredere. Poate vă așteptați să zic ceva și de partea cu iubirea… nu voi intra în subiectul acesta. Vă las pe voi să descoperiți ce și cum. Citatul de mai jos mi-a plăcut:

N-am fost atras niciodată de nimeni cum sunt atras de tine și cum am fost din prima clipă în care te-am văzut. E ca diferența dintre… dintre a citi despre gravitație și a cădea liber pentru prima oară.

Dacă ești fan Twilight și vrei să afli ce-a mai scris Meyer, cartea e un must read. Altfel, e pe riscul tău. S-ar putea să îți placă foarte mult (dacă ți-a plăcut foarte mult, te rog să-mi spui și mie de ce), s-ar putea să te simți ofensat de carte (și aici, te rog foarte mult să-mi spui de ce – am citit ceva de genul ăsta pe Goodreads și am râs, nu am priceput de ce era acel cineva ofensat) sau s-ar putea să zici că ai citit altele mai bune și să mergi mai departe.

Cartea o găsești la , la sau la editura Trei (aici).

 *De ce mi-am promis să citesc toate cărțile lui Meyer?

Pentru că nicio carte nu a avut asupra mea efectul pe care l-a avut Twilight. Cei care nu ați citit cărțile, care știți povestea din recenziile altora, care ați văzut filmele și vă avâtați în discuții de parcă știți voi mai bine ce porcărie e seria asta cu vampiri strălucitori, vă zic că e fix părerea voastră și că vă doresc și vouă măcar o carte care să vă tulbure în acest fel (sunt subiectivă până-n pânzele colorate). Poate ați găsit-o deja, caz în care mă bucur și vă invit să îmi spuneți care e.

Așa, Twilight. Nu am cuvinte să vă descriu stările prin care am trecut citind această serie. La momentul respectiv, se întâmpla la începutul lui 2009, văzusem deja primul film, îmi plăcuse. Voiam mai mult. A fost prima carte pe care am citit-o în engleză. A fost prima serie pe care am citit-o în doar câteva zile (și nopți). Viața mea s-a oprit pentru a trăi Twilight. În timp, filmele nu au făcut decât să-mi readucă senzațiile din timpul lecturii. Am văzut primul film de vreo șapte ori iar pe al doilea de patru ori. Pentru asta o ador pe Meyer. Mi-a intrat pe sub piele și, cumva, sper ca prin noile cărți să primesc doza de ce-o fi fost atunci iar și iar. I-a ieșit cu Gazda.

Chimista, Stephenie Meyer
Editura Trei

The post Chimista, de Stephenie Meyer first appeared on Andreea Ban.

The epic finale that will live forever.

A fost odata ca niciodata un film cu vampiri. Si s-a terminat. Dragilor, puteti respira usurati! Nebunia a ajuns la final… nebunia Twilight cel putin.

Am vazut filmul. L-am vazut de doua ori chiar (asta ca sa reiau starea aceea de la inceputul seriei, cu filmul vazut o data, de doua ori, de multe ori…) si nu neaparat pentru ca filmul ar fi vreo capodopera, ci din simplul motiv ca aceasta serie mi-e draga. Actorii mi-s dragi, povestea in sine a avut o doza de „je ne sais quoi” care ma face sa zambesc. Imi aduc aminte cum am vazut primul film, dupa care mi-au fost recomandate cartile, le-am citit pe nerasuflate, apoi filmul a ajuns la cinema si a inceput nebunia. Si aceasta nebunie a ajuns la final.

Final epic au spus ei. Hai sa nu ii zicem chiar epic, insa a fost cu siguranta neasteptat, superb. Dupa cum spuneam in articolul despre Breaking Dawn 1, „am privit filmul ca pe o fotografie a cartii si aceasta a iesit foarte clara”. Finalul a venit insa cu o mica schimbare, binevenita as spune eu. (Schimbare care parca ma indeamna sa arunc un ochi in carte, la final. :)) Daca in primul Breaking Dawn suntem vrajiti de nunta celor doi, Edward si Bella, incantati de luna de miere si socati de sarcina groaznica si apoi de nasterea copilului minune, Renesmee, in a doua parte vom fi cuceriti de familia Cullen. Fantastica familie Cullen care isi intregeste puterile odata cu renasterea Bellei ca si vampir.

Ce mi-a placut in mod deosebit la Breaking Dawn 2? Mi-a placut Bella, noua Bella, sigura pe ea, puternica si, desigur, cu ochii rosii. La partea asta cu rosul ochilor, nu am priceput o chestie. De ce aveau Volturi ochii rosii, daca se presupunea ca numai „the new borns” ar fi trebuit sa fie asa? Asa, sa mergem mai departe. Mi-a placut batalia de la final. A fost construita pas cu pas inca din momentul in care Irina a vazut-o pe micuta presupusa „immortal child”. Si odata cu adunarea martorilor, s-a adunat si suspansul. Stiam cum se termina povestea, stiam ca va exista acolo un happy-end, toata lumea stia finalul. Cu toate acestea nu cred ca a fost cineva, cel putin dintre cei care au citit cartile, care sa nu fi fost surprins de felul in care a fost rasucit finalul, astfel incat noi, aia de nesurprins, sa facem ochii mari. Si i-am facut. Recunosc ca mi s-a taiat rspiratia la prima vizionare. La a doua vizionare am ascultat cu atentie oftaturile din sala, respiratiile taiate ale altora. Si atmosfera aceea incarcata mi-a dat si mie o oarecare tensiune. Stiam ce urmeaza, insa am trait a doua oara acea stare de surpriza. E oare posibil?! Chiar nu va spun de ce si cum, cu toate ca mi-as dori sa strig in gura mare ca Meyer a surprins inca o data si sper ca nu pentru ultima data!

Dincolo de batalie au fost clanurile de vampiri adunate de peste tot din lume. Un cocktail de priviri sangerande, fete palide si fiecare cu accentul lui specific zonei din care venea. Un mare minus il au vampirii romani, Vladimir si Stefan. Nici ca puteau alege niste actori cu un accent mai rusesc posibil. Se puteau juca ei cu orice altceva, mai putin cu accentul. Sa fim seriosi acum, romanii vorbesc engleza foarte bine si deloc „rrrrrussian style”. Ca sa nu zic ca sunt un fel de oi negre, cei care vor sa ii capaceasca pe italieni, adica pe Volturi, fara a discuta in prealabil, dupa cum era planul lui Carlisle.

Centrul atentiei l-a avut micuta Renesmee care are misiunea de a arata fiecaruia in parte ca nu este un copil-vampir si care resuseste sa ii cucereasca pe toti, unul cate unul. Apogeul a fost atunci cand ii arata lui Aro adevarul. Reactia acestuia e de milioane. Nici ca-si putea face rolul mai bine, desi in carte nu imi aduc aminte sa fi fost atat de amuzant.

Ca si in carte, Bella e transformata complet. Nu mai e fiinta neajutorata si impiedicata de la inceput. Are o lumina aparte (mai mult sau mai putin lucrata), e mai puternica si completeaza perfect tabloul familiei Cullen. Doar s-a nascut pentru a fi vampir. Edward trece parca pe un plan secundar pentru a-si lasa soata sa iasa in evidenta. Jacob, eh.., Jacob e la fel de simpatic si aratos ca in filmele precedente, desi nu am mai auzit niciun oftat in sala cand s-a dezbracat. A disparut elementul de noutate probabil.

In concluzie, filmul mi-a placut. Mi-a redat cartea pentru inca doua ore si mi-a rascolit aminirile din ultimii patru ani. Ce de ani! Ce carti! Si mi-a placut cu atat mai mult, cu cat a reusit sa ma faca sa tresar (de mai multe ori chiar). Nu vi-l recomand pentru ca ar fi vreun film genial, ci pentru poveste. E una dintre cele mai frumoase povesti fantasy (scrisa si ecranizata) din ultimii ani. Dupa cum bine a spus Miss Valery, fie ca ne place sau nu, va ramane in istorie.

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2 (2012)

PS. Trebuie sa mentionez si coloana sonora! Poate nu a fost la fel de reusita ca cea a primului sau a celui de-al doilea Twilight, dar are ceva. E de ascultat, aici.

The post Twilight – Breaking Dawn. The Epic Finale first appeared on Andreea Ban.

Daca aveti asteptari mari pentru acest film veti fi dezamagiti. Acum ma intreb si eu, asa ca omu’ care iubeste cartile in general si stie ca nicio ecranizare (cu mici exceptii, desigur) nu-si va intrece cartea din care a rasarit, cum de se asteapta unii ca un film sa fie mai bun decat cartea lui? Sau, mai rau, cum de se asteapta unii care nici macar nu au citit cartea, ca filmul sa fie mai bun? Sau sa fie ceva de capul lui? Inainte de a vedea filmul, am avut timp sa plec urechea pe la unii sau altii. Prost, stupid, egal cu zero, mai prost decat restul, „cum sa faca aia copil cu un vampir”… si alte astfel de observatii. Daca ne intoarcem la baza „problemei” noastre, observam ceva, un lucru foarte important pe care multi il uita: cartea este fantasy pur, filmul la fel. De ce trebuie sa se lege unii de niste treburi stupide? Din momentul in care am inteles ca este vorba despre o poveste cu vampiri, vom intelege ca pot aparea tot felul de creaturi ireale, create de mintea cuiva. Daca eu ma apuc sa scriu acum o poveste cu ventrilomamoizauri, atunci va fi o poveste cu ventrilomamoizauri. E fix problema mea daca ei exista sau nu si putin imi pasa ca va veni X sa imi spuna ca le-am facut ochii pe fund si nu pe fata. Ce deseneaza neuronu meu, e bun desenat. Asa si cu Stephenie Meyer, daca ea vroia sa isi faca vampirii cu 3 capete era problema ei. Dar i-a facut stralucitori si potenti al naibii, iata marea problema a secolului! Pfaaaa!

Ok, haideti sa ne intoarcem la filmul nostru. Nu este un film bun. Dar putem spune de vreunul dintre filmele din serie ca ar fi fost bun? Nu. Si criticile au fost care mai de care mai aspre, gata sa ingroape seria la cativa metri sub nivelul acceptabil de indignare. Dar cum se face ca tocmai seria asta – atat de carti, dar si de filme – sa se vanda atat de bine? Cum se face ca actorii de care nu auzise nimeni inainte, sa fie acum cunoscuti in toata lumea? Cum se face ca autoarea este una dintre cele mai cunoscute scriitoare de fantasy? Cine a dat banii si i-a urcat pe toti in topuri? Noi. Cei care iubim seria si noi cei care ii criticam asiduu. Fie ca lumea merge la film sa aiba ce barfi, ce critica, fie ca merge pentru ca e fan, fiecare umfla buzunarele celor care au creat aceasta poveste. Unii vor ramane cu banii, altii cu vorbele de ocara. Cine e mai castigat?

Asaaaa, Breaking Dawn – Zori de zi. Mi-a placut. Si mi-a placut mai mult decat celalalte filme din serie. Poate pentru ca povestea e aproape de final, poate pentru ca a lasat finalul deschis. Nu am avut asteptari mari si asteptarile nu mi-au fost depasite. E drept ca as fi vrut mai mult, mai multe detalii, scene mai lungi, dar pana la urma, nu a fost cartea destul de lunga? As spune ca au reusit sa acopere in cele aproape doua ore lucruri esentiale. Am privit filmul ca pe o fotografie a cartii si aceasta a iesit foarte clara. Voi lasa pe altii sa il critice, cum ca vampirii erau prea vampiri, ca a fost prea mult sirop, ca Edward a fost prea rujat si Bella prea slaba, urata si balbaita, ca scenele sunt penibile si ca dialogurile sunt lipsite de esenta, ca nasterea a fost prea macabra sau prea lina fata de… Toate acestea nu fac decat sa vanda filmul mai bine, sa mai vanda cateva carti celor care inca nu le-au cumparat. Conflictele de acest gen fac parte din promovare. Credeti ca ii va pasa lu Meyer ca ii critica cineva imaginatia atunci cand conturile din banca se umfla din tocmai aceste critici? Haideti sa fim seriosi!

Ce se poate observa acum, este evolutia personajelor si, in speta, a actorilor. Fiecare dintre ei are deja un bagaj de experienta si este vizibil in gesturi, in felul in care vorbesc, se misca… dar na, totul se petrece parca prea repede si nu prea avem parte de ei cat am vrea. Asta este poate motivul pentru care am vizionat fiecare dintre parti de cel putin doua ori.

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 (2011)

Aceasta prima parte din Beaking Dawn te lasa in asteptare. Fie ca ti-a placut, fie ca nu, vrei sa vezi si urmarea. Si inainte sa va puneti orice intrebare despre film, faceti un efort si ganditi-va la faptul ca este fantasy si ca totul e posibil! Chiar si o insfatisare de genul „after spa” pentru Bella cea noua. Puteti sa ii spuneti tunata sau pur si simplu, vampir. Inainte de a va arunca in discutii interminabile despre cat de prost a fost, ganditi-va cata promovare gratuita ii faceti.

PS. Parerea despre carte nu mi-am schimbat-o… si au trecut niste ani! Detaliile aici.

The post Breaking dawn – inceputul sfarsitului first appeared on Andreea Ban.

Paramore – Decode

Ce alte melodii de la ei va mai plac? Mie mi-a mai atras atentia Brick by Boring Brick! Cand o ascult parca ma ridica din scaun, ca sa nu mai zic de clip. E atat de colorat… pare a fi Tara Minunilor acolo!

The post Saptamana PARAMORE first appeared on Andreea Ban.

Draga Print din povesti,
Ai niste explicatii de dat!
Cu sinceritate, Cenusareasa, Alba ca Zapada, Rapunzel si Frumoasa din padurea adormita…

Draga Romeo,
Moartea mea nu e singurul lucru la care m-am prefacut…
Cu sinceritate, Julieta

Dragi fani Twilight,
Va rog sa realizati ca, deoarece vampirii sunt morti si nu au sange care sa curga prin vene, ei niciodata nu vor putea sa aiba o erectie.
Bucurati-va sa va imaginati doar.
Cu sinceritate, Logica

Draga Noe,
Am fi putut sa juram ca ai zis ca arca pleaca pana la ora 5:00.
Cu sinceritate, Unicornii

Dragi Iceberguri,
Imi pare rau sa aud de incalzirea globala. Karma e o nenorocita.
Cu sinceritate, Titanicul

Draga America,
Voi ati lansat-o pe Miley Cyrus. Bieber este pedeapsa voastra.
Cu sinceritate, Canada

(Miley e o tipa d vro 18 ani, cantareata, actrita, dupa care sunt innebunite toate fetitele cool din ziua d azi si Bieber e tot un pusti d vro 15 ani….acelasi lucru)

Draga Iubitule,
Pot sa-ti fac iubita sa tipe mai tare decat o poti face tu.
Cu sinceritate, Paianjenii

Draga Voldemort,
Au dato-n bara si cu nasul tau?
Cu sinceritate, Michael Jackson

(Voldermort asta e o hidosenie, gen extraterestru care in loc d nas are niste deschizaturi k pestii)

Draga Yahoo,
N-am auzit niciodata sa se spuna, „Nu stiu, hai sa cautam pe Yahoo” . Ziceam si io…
Cu sinceritate, Google

Draga 2010,
Asadar am auzit ca cel mai bun cantaret de rap este alb si presedintele e negru? Ce dracu s-a intamplat?!
Cu sinceritate, 1985

Draga Justin Bieber,
Ariel chiar ar vrea sa isi aibe vocea inapoi.
Cu sinceritate, Regele Triton

(Avand 15 ani, Bieber asta are voce d fata :)) )

Draga Rose,
Era destul loc in barca aia de salvare pentru amandoi.
Cu sinceritate, Jack

(Rose si Jack sunt personajele principale din Titanic)

Draga Taylor Swift,
Daca te intereseaza cumva, Romeo si Julieta se sinucid amandoi in final.
Cu sinceritate, Shakespeare

(Taylor Swift e o tipa care canta o mel „love story” in care la final romeo o cere pe julieta d nevasta si raman vii oamenii…)

Dragi fani ai fotbalului
B B B B B B Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z
Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z Z!
Cu sinceritate, Vuvuzelele

Draga Cub Rubic,
Te-am facut!
Cu sinceritate, Nedistingatorul de culori

Draga Mos-Craciun,
Te rog spune-mi cum ai reusit sa te opresti la 3 Ho-uri.
Cu sinceritate, Tiger Woods

Dragi baieti purtatori de blugi mulati,
Nu puteam sa respiram!
Cu sinceritate, Bilutzele voastre

Draga Martin Luther King Jr.,
Am un vis intr-un vis, intr-un vis, intr-un alt vis… Ce ma fac?
Cu sinceritate, Leonardo DiCaprio

(Martin asta a tinut un discurs „i have a dream”-am un vis….si cu Leonardo face referire la filmu ala „Inception” -unde el e rolu principal, in care aia intrau in vis si din visu ala in alt vis…vro 4 nivele intrasera si se complicase treaba…)

Draga Fox News,
Pana acum, nicio stire despre vulpi.
Cu sinceritate, Neimpresionat

(fox=vulpe)

Dragi profesori de educatie sexuala,
Abstinenta e doar 99.99% eficienta.
Cu sinceritate, The Virgin Mary

Draga Edward,
Chiar sper ca intr-o zi sa pot intra in inima ta.
Cu sinceritate, un par

(ca cik vampirii mor daca le infigi ceva in inima)(Edward fiind ala din Twilight 🙂 )

The post Scrisori funny (cu printese, vampiri, Bieber, Google…) first appeared on Andreea Ban.

„-Bella, what am I?
-A…mermaid? ”

Daca nu ati vazut Twilight inca (m-as mira), iata o varianta pe scurt! 😀

The post Adevarul despre Twilight! first appeared on Andreea Ban.

Vampires Suck (2010)

The post Vampires Suck first appeared on Andreea Ban.

Pe primul loc in acest top, drept cea mai ofensatoare lucrare, s-a clasat foarte populara serie de romane pentru tineri adulti “ttyl” de Lauren Myracle, scrisa integral in stilul mesajelor instant utilizate in timpul conversatiilor purtate pe messenger, au anuntat, miercuri, reprezentantii American Library Association (ALA).

Desi nu se mai afla in Top 10, seria de romane “Harry Potter” a scriitoarei Citeste restul articolului>>

The post Twilight in Top „cele mai controversate” first appeared on Andreea Ban.

Cum va suna replica lui Jacob: „I’m going to fight for you, until your heart stops beating,” he tells Bella? Parca vad imagini din carte… Cea mai frumoasa dintre toate. Dar am mai zis.

The post Next Twilight: Eclipse first appeared on Andreea Ban.

Edward e ceva mai uratel decat in Twilight, dar intr-un sens pozitiv – sufera mai mult si se vede. Parca mi-a placut mai mult freza din prima parte, era mai… funky?! Si il preferam cu ochii negri, mai flamand asa…

Bella e ok. A intrat bine in pielea personajului – de fapt toti si-au facut rolurile mai bine. Parca au fost cam exagerate tipetele fetei in urma cosmarurilor si cam fortat „ah! papercut”-ul. Altfel, mi s-a parut deosebit de frumoasa in scena cu Volturi.

Coloana sonora e din nou reusita, insa nu am descoperit nicio melodie care sa intreaca Decode – Paramore.

Va recomand sa vedeti filmul, nu lipsesc actiunea si nici scenele usor comice. Veti zambi si, daca sunteti mai emotivi(e), veti si plange. Are de toate.

PS. M-au distrat fetitele de liceu care stateau in stanga mea si care nu conteneau din scos „ahh”-uri si „ohh”-uri. Ca sa nu spun cum au facut cand s-au sarutat prima data cei doi sau cand si-a scos Jacob tricoul – bine, atunci am oftat si eu nitel. 😀

The post New Moon, (de) vazut! first appeared on Andreea Ban.