Twilight – Breaking Dawn. The Epic Finale

The Twilight Saga Breaking Dawn part2

The epic finale that will live forever.

A fost odata ca niciodata un film cu vampiri. Si s-a terminat. Dragilor, puteti respira usurati! Nebunia a ajuns la final… nebunia Twilight cel putin.

Am vazut filmul. L-am vazut de doua ori chiar (asta ca sa reiau starea aceea de la inceputul seriei, cu filmul vazut o data, de doua ori, de multe ori…) si nu neaparat pentru ca filmul ar fi vreo capodopera, ci din simplul motiv ca aceasta serie mi-e draga. Actorii mi-s dragi, povestea in sine a avut o doza de „je ne sais quoi” care ma face sa zambesc. Imi aduc aminte cum am vazut primul film, dupa care mi-au fost recomandate cartile, le-am citit pe nerasuflate, apoi filmul a ajuns la cinema si a inceput nebunia. Si aceasta nebunie a ajuns la final.

Final epic au spus ei. Hai sa nu ii zicem chiar epic, insa a fost cu siguranta neasteptat, superb. Dupa cum spuneam in articolul despre Breaking Dawn 1, „am privit filmul ca pe o fotografie a cartii si aceasta a iesit foarte clara”. Finalul a venit insa cu o mica schimbare, binevenita as spune eu. (Schimbare care parca ma indeamna sa arunc un ochi in carte, la final. :)) Daca in primul Breaking Dawn suntem vrajiti de nunta celor doi, Edward si Bella, incantati de luna de miere si socati de sarcina groaznica si apoi de nasterea copilului minune, Renesmee, in a doua parte vom fi cuceriti de familia Cullen. Fantastica familie Cullen care isi intregeste puterile odata cu renasterea Bellei ca si vampir.

Zori de zi, Breaking dawn

Ce mi-a placut in mod deosebit la Breaking Dawn 2? Mi-a placut Bella, noua Bella, sigura pe ea, puternica si, desigur, cu ochii rosii. La partea asta cu rosul ochilor, nu am priceput o chestie. De ce aveau Volturi ochii rosii, daca se presupunea ca numai „the new borns” ar fi trebuit sa fie asa? Asa, sa mergem mai departe. Mi-a placut batalia de la final. A fost construita pas cu pas inca din momentul in care Irina a vazut-o pe micuta presupusa „immortal child”. Si odata cu adunarea martorilor, s-a adunat si suspansul. Stiam cum se termina povestea, stiam ca va exista acolo un happy-end, toata lumea stia finalul. Cu toate acestea nu cred ca a fost cineva, cel putin dintre cei care au citit cartile, care sa nu fi fost surprins de felul in care a fost rasucit finalul, astfel incat noi, aia de nesurprins, sa facem ochii mari. Si i-am facut. Recunosc ca mi s-a taiat rspiratia la prima vizionare. La a doua vizionare am ascultat cu atentie oftaturile din sala, respiratiile taiate ale altora. Si atmosfera aceea incarcata mi-a dat si mie o oarecare tensiune. Stiam ce urmeaza, insa am trait a doua oara acea stare de surpriza. E oare posibil?! Chiar nu va spun de ce si cum, cu toate ca mi-as dori sa strig in gura mare ca Meyer a surprins inca o data si sper ca nu pentru ultima data!

Dincolo de batalie au fost clanurile de vampiri adunate de peste tot din lume. Un cocktail de priviri sangerande, fete palide si fiecare cu accentul lui specific zonei din care venea. Un mare minus il au vampirii romani, Vladimir si Stefan. Nici ca puteau alege niste actori cu un accent mai rusesc posibil. Se puteau juca ei cu orice altceva, mai putin cu accentul. Sa fim seriosi acum, romanii vorbesc engleza foarte bine si deloc „rrrrrussian style”. Ca sa nu zic ca sunt un fel de oi negre, cei care vor sa ii capaceasca pe italieni, adica pe Volturi, fara a discuta in prealabil, dupa cum era planul lui Carlisle.

Renesmee, Jacob, Bella, Edward Cullen

Centrul atentiei l-a avut micuta Renesmee care are misiunea de a arata fiecaruia in parte ca nu este un copil-vampir si care resuseste sa ii cucereasca pe toti, unul cate unul. Apogeul a fost atunci cand ii arata lui Aro adevarul. Reactia acestuia e de milioane. Nici ca-si putea face rolul mai bine, desi in carte nu imi aduc aminte sa fi fost atat de amuzant.

Ca si in carte, Bella e transformata complet. Nu mai e fiinta neajutorata si impiedicata de la inceput. Are o lumina aparte (mai mult sau mai putin lucrata), e mai puternica si completeaza perfect tabloul familiei Cullen. Doar s-a nascut pentru a fi vampir. Edward trece parca pe un plan secundar pentru a-si lasa soata sa iasa in evidenta. Jacob, eh.., Jacob e la fel de simpatic si aratos ca in filmele precedente, desi nu am mai auzit niciun oftat in sala cand s-a dezbracat. A disparut elementul de noutate probabil.

In concluzie, filmul mi-a placut. Mi-a redat cartea pentru inca doua ore si mi-a rascolit aminirile din ultimii patru ani. Ce de ani! Ce carti! Si mi-a placut cu atat mai mult, cu cat a reusit sa ma faca sa tresar (de mai multe ori chiar). Nu vi-l recomand pentru ca ar fi vreun film genial, ci pentru poveste. E una dintre cele mai frumoase povesti fantasy (scrisa si ecranizata) din ultimii ani. Dupa cum bine a spus Miss Valery, fie ca ne place sau nu, va ramane in istorie.

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2 (2012)

PS. Trebuie sa mentionez si coloana sonora! Poate nu a fost la fel de reusita ca cea a primului sau a celui de-al doilea Twilight, dar are ceva. E de ascultat, aici.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.