Mother Nature is a serial killer. She wants to get caught, she leaves bread crumbs, she leaves clues… Mother nature knows how to disguise her weakness as strength.

La noi, Mama Natura e o blonda cu… Pff. Scuze! Vorbim de film si de Mama Natura a americanilor, ca de la ei vine (mereu) apocalipsa. Oare cate filme cu sfarsit de lume au fost (numai) anul acesta? Multe. Si, cel mai probabil, vor urma si altele. Acum, ca aceasta presupusa apocalipsa nu mai este o noutate, ramane ca cei care o deseneaza sa ne surprinda cu altele: sursa apocalipsei, felul in care e „traita” sau infranta. Se pare ca insasi apocalipsa a ajuns sa fie personaj principal al filmelor din zilele noastre… o avea ea chipuri diferite, insa rolul e acelasi. Sa distruga oamenii astia multi si rai.

Bun. Sa trecem acum la filmul nostru: World War Z. Personaje principale: Gerry Lane (Brad Pitt), fost investigator al ONU, multi, dar foarte multi zombi si apocalipsa noastra. Actiunea incepe cu un blocaj in trafic. Desi totul pare normal – ora de varf, trafic intens – agitatia care incepe sa se propage in jur devine tot mai suspecta. Gerry al nostru, spirit de luptator, isi da seama ca e ceva in neregula. Bine, cred ca oricine si-ar da seama daca ar vedea oamenii urati alergand si muscand alti oameni pentru ca acestia din urma sa devina si ei urati…

Si asa a aparut masa de personaje pe care le vom numi mai departe zombi. Comparativ cu filmele pe care le-am vazut (si am tot vazut filme cu zombalai urati), acum avem parte de un fenomen ciudat. Pe langa faptul ca sunt rapizi, extrem de rapizi, nu se dau in vant dupa sange. Zombii acestia musca, alearga, musca si, daca nu au ce face, intra intr-o stare de somnolenta ciudata. Sa zicem ca este un concept nou-nout care m-a incantat de la prima vizionare a trailerului.

Brad Pitt. E un fel de „die hard” in acest film. Nu stiu cum face, insa nu se lasa prins sub nicio forma de baietii rai. Ca sa nu spun ca reuseste sa scape din mainile si dintii zombilor chiar si atunci cand acestia patrund intr-un avion si infecteaza toti pasagerii. Blondutul nostru, arunca o grenada, face avionul praf si scapa. Nu tocmai teafar, dar scapa. Noroc cu centura! (Am tot vazut oameni salvati de centura in filme, in ultima perioada. Sa fie aceasta o metoda de educare a populatiei?!) Care este misiunea lui Gerry Lane? Sa salveze lumea. De fapt, el pleaca in cautarea sursei acestei epidemii si a antidotului. Dar cum sa gaseasca antidotul daca sursa nu se lasa gasita? Si aici intervine Mama Natura si ideea geniala care va duce omenirea catre un nou inceput. Nu va spun! Chiar nu!

Daca in trailer vedem hoardele de zombi de la distanta, in film avem parte si de close-up-uri ale mortaciunilor, astfel incat sa nu ramanem cu intrebari. Ba chiar a fost la un moment dat o scena prelungita fara rost. Gerry al nostru da nas in nas cu un zombi clantanitor. La inceput suspansul e mare, dar cu cat momentul se prelungeste, cu atat se stinge tensiunea si, de ce nu, dramatismul momentului. Am cam ras de mortul cu pricina!

Ce mi-a placut la film? Ideea. Este buna, prea buna. Sa mai spun ca la baza filmului sta o carte? Nici nu ma mai mira acest lucru. Mi-a placut cum au fost „desenate” valurile de zombi ce s-au materializat intr-o piramida uriasa gata sa prapadeasca si cel mai sigur stat de pe pamant, Israel. Mi-a placut faptul ca au reusit sa faca un film fara sange. Desi am avut parte de zombi rai, flamanzi, sangele nu a mai improscat ecranul ca in alte filme de gen. Mi-a placut finalul! Vai ce mi-a placut. In cazul acesta nu va pot divulga detalii, ar fi pacat sa stric surpriza vizionarii.

Ce nu mi-a placut sau, mai degraba, ce nu am inteles? Cum de s-a raspandit epidemia atat de repede pornind de la niste cazuri izolate, de ce s-a trimis o singura echipa de salvare, de ce a trebuit sa fie doctorasul atat de batut in cap, cum de a reusit Gerry sa scape iar si iar din mainile si dintii zombilor, desi nu era el chiar supererou? Si intrebarile ar putea continua… Nu am aflat noi ce si-a injectat Gerry intr-o anume scena, dar, cu siguranta, stim ca are o doza mare de „greu de ucis” in el.

Va recomand World War Z – Ziua Z Apocalipsa. Nu pot spune ca e genial, dar e prea bine pus in scena pentru a fi ratat. Si, da, este genul de film care trateaza acelasi lucru, dar dintr-un unghi cu totul diferit, unghi din ce in ce mai greu de gasit!

World War Z (2013)

The post World War Z sau Cum sa te plimbi printre zombi first appeared on Andreea Ban.

He’s still dead but he’s getting warmer.

Un mort simpatic foc! Un mort care gandeste, un mort care vorbeste, cam greu la inceput, asculta muzica, zambeste, conduce, se indragosteste. Si nu vorbim aici de orice fel de mort, ci de un zombie mancator de oameni. Voi, cei care urmariti filme cu zombii, cu vampiri („adevarati”, nu sclipiciosi), cu tot felul de aratari de dincolo de viata, stiti ca e un non-sens in a spune ca mortul se intoarce la viata.

Si totusi, Warm Bodies vine cu un concept nou. Baietii buni, de aceasta data, sunt zombii. Ei, desi par a fi morti, se afla de fapt intr-un fel de moarte cerebrala, asteptand momentul sa fie resurscitati. Cum vor fi resurscitati? Prin dragoste. Si iata, salvarea omenirii de la o pieire iminenta este dragostea. R., zombiul nostru simpatic, o intalneste pe Julie si lumea lui prinde culoare si incet, incet (zombie style!) sens.

R., desi face niste lucruri nu tocmai ortodoxe, adica omoara si papa creier de om, in speta creierul iubitului noii sale pasiuni, devine rapid preferatul nostru. El zice ca asa reuseste sa se intoarca putin in viata reala, ca gustand din neuronii ucisului, evadeaza pentru cateva clipe in viata acestuia. Si cum suntem deosebit de sensibili, il vom ierta desigur! Ce ati face daca ar veni la voi acel zombilica cu ochii mari si sticlosi: „ajuta-ma sa traiesc, da-mi niste creier de la tine… ggrrrrr”. Parca nu ar mai fi preferatul nostru, nu-i asa?

Bun. R. o salveaza pe Julie de la a ajunge festinul altora si o protejeaza tinand-o captiva in locuinta lui, un avion plin de goodies. Ce zombie fericit! Invata astfel sa fie om din nou sau, ma rog, reinvata primii pasi, primele cuvinte. Si Julie e langa el, ca un observator. Sa mai zic ca Julie e fata sefului, generalul Grigio (John Malkovich)? E destul de logic. Ca totul se intampla la americani e inutil sa mai mentionez. Vor urma lupte cu scheletelele (the ferocious Bonie zombies) si oamenii vor gasi ajutor in zombilici, care de asemenea erau urmariti de catre dusmanul subtirel pentru ca se transformau in oameni, adica acele corpuri calde.

Oameni, zombii, scheleti, iubire, creiere mancate, muzica faina, bluza rosie a lui R., prietenie, masina rosie… fac din acest film unul de urmarit. Veti invata cum sa va comportati printre zombii sau, daca sunteti voi zombii, cum sa va comportati printre oameni. Simpatic foc! Si unde mai pui ca filmul are la baza romanul omonim al lui Isaac Marion? Era de asteptat, nu-i asa? Ce film nu mai are la baza in ultima perioada o carte? Va recomand Warm Bodies. E… altfel. Si ideea ca iubirea salveaza omenirea, e frumoasa. Foarte frumoasa!

Warm Bodies (2013)

The post Iubitul meu e zombie! first appeared on Andreea Ban.

You think you know the story. You think you know the place. Think again.

Ma asteptam la cu totul altceva atunci cand am auzit de The Cabin in the Woods. Un film terifiant, pusti obraznici macelariti printre copaci, casa bantuita, hai niste morti plimbareti si insetati de sange (romantica imagine, asa-i?). Un horror ca de Halloween-ul lui 2012. Nu a fost sa fie… a fost chiar mai mult. Am cam ras. E drept, nu m-a lasat sa dorm, desi l-am vazut cu mult dupa miezul noptii si cu lumina stinsa – asa cum se vede un horror, dar nici nu m-a speriat. Nici macar un geam spart, un robinet sarit, ceva, o sperietura mica, mica. Nimic. Imi vin in minte doar faze comice.

Si totusi, de ce mi-a placut acest film? Simplu. Pentru ca nu ma asteptam sa fie asa. E cel mai amuzant film (care se vrea) horror pe care l-am vazut. O echipa de oameni de stiinta (cel putin asa pareau la inceput) fac un experiment. Cobaii sunt niste adolescenti pusi pe distractie si care spera sa aiba un sfarsit de saptamana de milioane. Vor avea cu siguranta un sfarsit, dar nu de milioane! Nu intru in detalii aici. Ar fi dragut sa il vedeti si sa fiti luati prin minunata surprindere. Nu pot sa nu va spun insa ca filmul reuseste sa parodieze cumva filmele horror cu monstri de diverse feluri, marimi, culori, monstri iesiti din mintea bolnava a omului. Si, ca un fel de rasplata pentru vizionarea filmului, o avem la final pe minunata Sigourney Weaver. A reusit sa ridice filmul cu cateva puncte… asta inainte sa moara de tot. Acestea fiind spuse, astept impresii!

PS. Incep sa cred ca nu mai exista inspiratie pentru filme de groaza. Am zis!

The Cabin in The Woods (2012)

The post Horror prin padure… sau nu?! first appeared on Andreea Ban.