The epic finale that will live forever.

A fost odata ca niciodata un film cu vampiri. Si s-a terminat. Dragilor, puteti respira usurati! Nebunia a ajuns la final… nebunia Twilight cel putin.

Am vazut filmul. L-am vazut de doua ori chiar (asta ca sa reiau starea aceea de la inceputul seriei, cu filmul vazut o data, de doua ori, de multe ori…) si nu neaparat pentru ca filmul ar fi vreo capodopera, ci din simplul motiv ca aceasta serie mi-e draga. Actorii mi-s dragi, povestea in sine a avut o doza de „je ne sais quoi” care ma face sa zambesc. Imi aduc aminte cum am vazut primul film, dupa care mi-au fost recomandate cartile, le-am citit pe nerasuflate, apoi filmul a ajuns la cinema si a inceput nebunia. Si aceasta nebunie a ajuns la final.

Final epic au spus ei. Hai sa nu ii zicem chiar epic, insa a fost cu siguranta neasteptat, superb. Dupa cum spuneam in articolul despre Breaking Dawn 1, „am privit filmul ca pe o fotografie a cartii si aceasta a iesit foarte clara”. Finalul a venit insa cu o mica schimbare, binevenita as spune eu. (Schimbare care parca ma indeamna sa arunc un ochi in carte, la final. :)) Daca in primul Breaking Dawn suntem vrajiti de nunta celor doi, Edward si Bella, incantati de luna de miere si socati de sarcina groaznica si apoi de nasterea copilului minune, Renesmee, in a doua parte vom fi cuceriti de familia Cullen. Fantastica familie Cullen care isi intregeste puterile odata cu renasterea Bellei ca si vampir.

Ce mi-a placut in mod deosebit la Breaking Dawn 2? Mi-a placut Bella, noua Bella, sigura pe ea, puternica si, desigur, cu ochii rosii. La partea asta cu rosul ochilor, nu am priceput o chestie. De ce aveau Volturi ochii rosii, daca se presupunea ca numai „the new borns” ar fi trebuit sa fie asa? Asa, sa mergem mai departe. Mi-a placut batalia de la final. A fost construita pas cu pas inca din momentul in care Irina a vazut-o pe micuta presupusa „immortal child”. Si odata cu adunarea martorilor, s-a adunat si suspansul. Stiam cum se termina povestea, stiam ca va exista acolo un happy-end, toata lumea stia finalul. Cu toate acestea nu cred ca a fost cineva, cel putin dintre cei care au citit cartile, care sa nu fi fost surprins de felul in care a fost rasucit finalul, astfel incat noi, aia de nesurprins, sa facem ochii mari. Si i-am facut. Recunosc ca mi s-a taiat rspiratia la prima vizionare. La a doua vizionare am ascultat cu atentie oftaturile din sala, respiratiile taiate ale altora. Si atmosfera aceea incarcata mi-a dat si mie o oarecare tensiune. Stiam ce urmeaza, insa am trait a doua oara acea stare de surpriza. E oare posibil?! Chiar nu va spun de ce si cum, cu toate ca mi-as dori sa strig in gura mare ca Meyer a surprins inca o data si sper ca nu pentru ultima data!

Dincolo de batalie au fost clanurile de vampiri adunate de peste tot din lume. Un cocktail de priviri sangerande, fete palide si fiecare cu accentul lui specific zonei din care venea. Un mare minus il au vampirii romani, Vladimir si Stefan. Nici ca puteau alege niste actori cu un accent mai rusesc posibil. Se puteau juca ei cu orice altceva, mai putin cu accentul. Sa fim seriosi acum, romanii vorbesc engleza foarte bine si deloc „rrrrrussian style”. Ca sa nu zic ca sunt un fel de oi negre, cei care vor sa ii capaceasca pe italieni, adica pe Volturi, fara a discuta in prealabil, dupa cum era planul lui Carlisle.

Centrul atentiei l-a avut micuta Renesmee care are misiunea de a arata fiecaruia in parte ca nu este un copil-vampir si care resuseste sa ii cucereasca pe toti, unul cate unul. Apogeul a fost atunci cand ii arata lui Aro adevarul. Reactia acestuia e de milioane. Nici ca-si putea face rolul mai bine, desi in carte nu imi aduc aminte sa fi fost atat de amuzant.

Ca si in carte, Bella e transformata complet. Nu mai e fiinta neajutorata si impiedicata de la inceput. Are o lumina aparte (mai mult sau mai putin lucrata), e mai puternica si completeaza perfect tabloul familiei Cullen. Doar s-a nascut pentru a fi vampir. Edward trece parca pe un plan secundar pentru a-si lasa soata sa iasa in evidenta. Jacob, eh.., Jacob e la fel de simpatic si aratos ca in filmele precedente, desi nu am mai auzit niciun oftat in sala cand s-a dezbracat. A disparut elementul de noutate probabil.

In concluzie, filmul mi-a placut. Mi-a redat cartea pentru inca doua ore si mi-a rascolit aminirile din ultimii patru ani. Ce de ani! Ce carti! Si mi-a placut cu atat mai mult, cu cat a reusit sa ma faca sa tresar (de mai multe ori chiar). Nu vi-l recomand pentru ca ar fi vreun film genial, ci pentru poveste. E una dintre cele mai frumoase povesti fantasy (scrisa si ecranizata) din ultimii ani. Dupa cum bine a spus Miss Valery, fie ca ne place sau nu, va ramane in istorie.

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 2 (2012)

PS. Trebuie sa mentionez si coloana sonora! Poate nu a fost la fel de reusita ca cea a primului sau a celui de-al doilea Twilight, dar are ceva. E de ascultat, aici.

The post Twilight – Breaking Dawn. The Epic Finale first appeared on Andreea Ban.

Daca aveti asteptari mari pentru acest film veti fi dezamagiti. Acum ma intreb si eu, asa ca omu’ care iubeste cartile in general si stie ca nicio ecranizare (cu mici exceptii, desigur) nu-si va intrece cartea din care a rasarit, cum de se asteapta unii ca un film sa fie mai bun decat cartea lui? Sau, mai rau, cum de se asteapta unii care nici macar nu au citit cartea, ca filmul sa fie mai bun? Sau sa fie ceva de capul lui? Inainte de a vedea filmul, am avut timp sa plec urechea pe la unii sau altii. Prost, stupid, egal cu zero, mai prost decat restul, „cum sa faca aia copil cu un vampir”… si alte astfel de observatii. Daca ne intoarcem la baza „problemei” noastre, observam ceva, un lucru foarte important pe care multi il uita: cartea este fantasy pur, filmul la fel. De ce trebuie sa se lege unii de niste treburi stupide? Din momentul in care am inteles ca este vorba despre o poveste cu vampiri, vom intelege ca pot aparea tot felul de creaturi ireale, create de mintea cuiva. Daca eu ma apuc sa scriu acum o poveste cu ventrilomamoizauri, atunci va fi o poveste cu ventrilomamoizauri. E fix problema mea daca ei exista sau nu si putin imi pasa ca va veni X sa imi spuna ca le-am facut ochii pe fund si nu pe fata. Ce deseneaza neuronu meu, e bun desenat. Asa si cu Stephenie Meyer, daca ea vroia sa isi faca vampirii cu 3 capete era problema ei. Dar i-a facut stralucitori si potenti al naibii, iata marea problema a secolului! Pfaaaa!

Ok, haideti sa ne intoarcem la filmul nostru. Nu este un film bun. Dar putem spune de vreunul dintre filmele din serie ca ar fi fost bun? Nu. Si criticile au fost care mai de care mai aspre, gata sa ingroape seria la cativa metri sub nivelul acceptabil de indignare. Dar cum se face ca tocmai seria asta – atat de carti, dar si de filme – sa se vanda atat de bine? Cum se face ca actorii de care nu auzise nimeni inainte, sa fie acum cunoscuti in toata lumea? Cum se face ca autoarea este una dintre cele mai cunoscute scriitoare de fantasy? Cine a dat banii si i-a urcat pe toti in topuri? Noi. Cei care iubim seria si noi cei care ii criticam asiduu. Fie ca lumea merge la film sa aiba ce barfi, ce critica, fie ca merge pentru ca e fan, fiecare umfla buzunarele celor care au creat aceasta poveste. Unii vor ramane cu banii, altii cu vorbele de ocara. Cine e mai castigat?

Asaaaa, Breaking Dawn – Zori de zi. Mi-a placut. Si mi-a placut mai mult decat celalalte filme din serie. Poate pentru ca povestea e aproape de final, poate pentru ca a lasat finalul deschis. Nu am avut asteptari mari si asteptarile nu mi-au fost depasite. E drept ca as fi vrut mai mult, mai multe detalii, scene mai lungi, dar pana la urma, nu a fost cartea destul de lunga? As spune ca au reusit sa acopere in cele aproape doua ore lucruri esentiale. Am privit filmul ca pe o fotografie a cartii si aceasta a iesit foarte clara. Voi lasa pe altii sa il critice, cum ca vampirii erau prea vampiri, ca a fost prea mult sirop, ca Edward a fost prea rujat si Bella prea slaba, urata si balbaita, ca scenele sunt penibile si ca dialogurile sunt lipsite de esenta, ca nasterea a fost prea macabra sau prea lina fata de… Toate acestea nu fac decat sa vanda filmul mai bine, sa mai vanda cateva carti celor care inca nu le-au cumparat. Conflictele de acest gen fac parte din promovare. Credeti ca ii va pasa lu Meyer ca ii critica cineva imaginatia atunci cand conturile din banca se umfla din tocmai aceste critici? Haideti sa fim seriosi!

Ce se poate observa acum, este evolutia personajelor si, in speta, a actorilor. Fiecare dintre ei are deja un bagaj de experienta si este vizibil in gesturi, in felul in care vorbesc, se misca… dar na, totul se petrece parca prea repede si nu prea avem parte de ei cat am vrea. Asta este poate motivul pentru care am vizionat fiecare dintre parti de cel putin doua ori.

The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 (2011)

Aceasta prima parte din Beaking Dawn te lasa in asteptare. Fie ca ti-a placut, fie ca nu, vrei sa vezi si urmarea. Si inainte sa va puneti orice intrebare despre film, faceti un efort si ganditi-va la faptul ca este fantasy si ca totul e posibil! Chiar si o insfatisare de genul „after spa” pentru Bella cea noua. Puteti sa ii spuneti tunata sau pur si simplu, vampir. Inainte de a va arunca in discutii interminabile despre cat de prost a fost, ganditi-va cata promovare gratuita ii faceti.

PS. Parerea despre carte nu mi-am schimbat-o… si au trecut niste ani! Detaliile aici.

The post Breaking dawn – inceputul sfarsitului first appeared on Andreea Ban.

Cronicile din Narnia: Calatorie pe mare cu Zori-de-Zi (2010)

The post Calatorie cu Zori de Zi first appeared on Andreea Ban.