These undercover cops are going to party like it’s their job.

Nu mai au 21 de ani, dar se comportă ca atare. Doar sunt plătiți pentru asta! Channing Tatum și Jonah Hill, unul dintre cele mai amuzante cupluri ale momentului, au revenit pe marele ecran cu sequelul Jump Street 22. Ne-am amuzat cu Jump Street 21, așa că se cerea o continuare. Mai mult, această continuare pare a fi o satira la adresa Hollywood-ului, nu de alta dar în ultimii ani suntem bombardați de continuări, de parcă nu mai sunt alte idei (oare?!). Nu mă plâng, chiar îmi place să-mi văd actorii preferați în pielea personajelor cărora le-au dat viața, dar totuși… a ț-a parte a unui film riscă să devină penibilă.

Despre Jump Street 22 numai de bine. Se ia în râs cu atâta măiestrie, încât la final nici nu realizezi unde s-au dus cele două ore. Ce ar putea spune nou detectivii Schmidt şi Jenko? Prin ce întâmplări ar mai putea trece ca să ne țină prinși în fața ecranului? Ei bine, se pare că povești sunt destule. Finalul vine în forță și ne aruncă în față zecile de situații, un fel de „ați putea să nu mai scăpați de Jump Street, are atâtea numere!” În cazul de fața, cei doi polițiști se întorc pe strada minune și se pun pe treabă – au un nou caz de rezolvat.

Dacă în 21 trebuiau să meargă la liceu, acum sunt la facultate. E ocazia perfectă pentru ca fiecare dintre ei să dovedească una și alta. Numele drogului care bântuie campusul ne aruncă în față dependența pe care o avem cu toții, WhyPhy. În această privință nu am nimic de adăugat, sunt printre cei loviți și nu vreau să fiu salvată. Chiar nu! Dar dacă vine minunatul Jenko să mă salveze… cine știe…

Mi-a plăcut filmul. Deși, în primă instanță aș fi fost tentată să spun că, vai, e Jump Street 21 cu alte haine, am văzut degetul acela (mijlociu) îndreptat spre Hollywood cu toate filmele lui răsuflate. O mare bilă albă! Nu au lipsit ironiile la adresa vieții studențești, a petrecerilor de pomină și nici conflictul dintre generații sau problemele ce pot apărea între prieteni sau în cuplu. A fost un film suficient de lung și de consistent, vă asigur. Iar prezența lui Ice Cube în pielea căpitanului Dickson nu face decât să condimenteze filmul – nici mult, nici puțin, ci atât cât e nevoie pentru a stârni râsul. Este, cum să spun, ingredientul care dă savoare… pfff, mă scuzați. Nu suntem la Master Chef. Ice Cube e minunat. Atât.

Vă recomand Jump Street 22, e numai bun pentru un final de săptămână cu zâmbet. Și, poate că acel deget va ajunge pe sub nasul celor care lungesc seriile la mai mult de trei filme. Știți și voi că sunt destule…

Jump Street 22 (2014)

The post Jump Street, fără număr first appeared on Andreea Ban.

Cum ar fi daca 5 ani din viata ta ar disparea? Si cum ar fi daca persoana iubita nu si-ar mai aminti chipul tau?…

In jurul acestor intrebari se deseneaza povestea cuplului Leo – Paige (Rachel McAdams – Channing Tatum), o poveste pe cat de iesita din comun, pe atat de adevarata. Filmul este inspirat dintr-o intamplare reala, ceea ce face ca banalul povestilor romantice cu care ne-am obisnuit sa se stinga in intrebari cu „ce ar fi daca”. Suntem oare in stare sa ramanem alaturi de cel de langa noi chiar si atunci cand acesta ne respinge? Avem puterea de a crede in iubire atat de mult incat sa luptam pentru ea pana in panzele albe? Avem puterea de a renunta la persoana iubita tocmai pentru ca o iubim prea mult?

Juramantul este realizat pe doua planuri – trecut si prezent. Ceea ce ea a uitat si lupta pentru a readuce in prezent trecutul, amintirile… Te astepti la fiecare scena ca ea sa aiba o sclipire, sa isi aminteasca ceva, orice… un parfum, o imagine, un loc. Insa acest moment intarzie sa apara. Ma intreb acum, daca ar fi sa o luam de la capat intr-un anumit punct, nu am pasi oare pe acelasi drum, nu ne-am lasa ghidati de inima? Probabil ca da. Am lua aceleasi decizii, am face aceleasi greseli pana ne vom gasi fericirea. Oricat de puternica e ratiunea, inima e cu un pas inaintea ei. Iar cand ratiunea, memoria dispare, inima e libera sa mearga unde vrea…

Trecand peste partea meditativa a filmului, va mai dau un motiv bunicel pentru care trebuie vazut. Dragutul de Channing Tatum care se pare ca si-a facut un obicei din a-si arata posteriorul. Merge o data, de doua ori… dar la un moment dat ne va plictisi cu asta… sau nu?! 🙂

Finalul m-a luat prin surprindere, nu s-a terminat cum ma asteptam si nici cum mi-as fi dorit. As vrea sa spun ca mi-a placut enorm, insa ar suna a mare rautate… Poate ca nu povestea de iubire sau jocul actoricesc vor fi cele care sa te captiveze, ci povestea din spatele filmului. Faptul ca este realitatea cuiva face din acest film unul de vazut si apreciat!

The Vow (2012)

The post The Vow – Juramantul first appeared on Andreea Ban.

Bun, Mike al nostru viseaza la propria companie de mobila, pentru ca, nu-i asa, ii place sa lucreze cu mainile si realizeaza obiecte demne de luat in considerare. Bancile se pare ca nu-s de aceeasi parere si el ramane prins in lumea aceea stralucitoare si plina de promisiuni a show-bizului. Il aduce si pe Adam (Alex Pettyfer) ca din intamplare (?!) in cercul de stripperi formand impreuna cu Dallas (Matthew McConaughey) trioul ce promite sa cucereasca Miami-ul. Si totusi mirajul vietii de noapte incepe sa dispara incet si Mike realizeaza ca viata pe care o duce Dallas nu este ceea ce isi doreste cu adevarat, nu este acel lucru care sa il faca fericit… Poveste, poveste!

Cine are de gand sa mearga la filmul asta pentru poveste? Sa fim seriosi! Magic Mike e un show special realizat pentru femei. Dragilor, daca aveati pe lista filmul asta sau v-a fost inserat in program asa, pe nesimtite, va spun din start ca nu e chiar film pentru voi. Nu ca nu aveti voie! Dimpotriva! Mergeti si luati aminte, invatati meserie sau, pur si simplu, aflati ca si barbatii pot… si inca foarte bine! Daca la Tatum ma asteptam sa se miste cum se misca – doar l-am sorbit din priviri la Step Up, la Matthew McConaughey nu ma asteptam. Si uite ca poate, e bun. Poate fi serios, poate fi romantic, poate fi betiv, poate fi „matroana” de bordel si ma convinge in fiecare situatie. Alex Pettyfer mai are de invatat, dar e pe drumul cel bun. Nu-i asa fetelor? Cum, nu ati vazut filmul?

Pe scurt, vedeti filmul pentru show, pentru miscarile baietilor. Partea feminina a filmului – care ar fi putut face povestea interesanta – nu merita mentionata. Imaginati-va o Bella (Twillight) si mai lipsita de expresie. Nu credeam ca se poate… Deci lasati povestea, e lunga si plictisitoare, iar finalul, care la un moment dat se lasa asteptat, e prea abrut. Daca ar fi fost dupa mine, renuntam la final in favoarea unui ultim dans.

Magic Mike (2012)

The post Mike cel magic first appeared on Andreea Ban.