The rules have been reset.

Am văzut primul Terminator pe casetă video acum vreo douăzeci și ceva de ani… O viață. Îmi aduc aminte că prin ’90 aveam o revistă glossy în care era un articol despre film. Nu înțelegeam o boabă din text (revista fusese adusă de tata din Franța), însă partea în care apăreau poze cu Arnold și realizarea machiajului mă fascina. Am văzut pozele iar și iar. În perioada aceea, dacă eram întrebată care este actorul meu preferat, spuneam sus și tare: ARNOLD! Filmul preferat? Terminator, desigur.

Când am văzut Soldat Universal, am pus în topul meu un al doilea actor preferat, J.C. Van Damme. Au fost super-eroii copilăriei mele. De-a lungul timpului, Arnold și-a păstrat binemeritatul loc 1. Aparițiile lui sunt mai rare, dar atunci când este pe marele ecran reușește să îl umple cu vocea lui unică, cu figura lui cioplită. Îl umple de amintiri. Dacă aparțineți generației cu cheia de gât, atunci știți despre ce vorbesc.

Seria Terminator a continuat. După fiecare film rămâneam cu un gol, voiam mai mult. Îmi doream să-l revăd pe acest monstru sacru al filmului (cred că îi putem spune așa), să-l mai aud o dată spunând I’ll be back! Dorința mi s-a împlinit până la filmul cu numărul 4 al seriei. Acolo distribuția s-a schimbat și, ca să fiu sinceră, uitasem că l-am văzut, că a existat – mai jos puteți urmări trailerele pentru fiecare film în parte.

Terminator: Genisys reînvie povestea copilăriei noastre reunind familia aceasta mult prea încercată: John Connor, Sarah Connor, Kyle Reese și, desigur, Terminatorul (Guardian) strigat Tataie de către Sarah. Reese este trimis de către John în trecut, în 1984, pentru a o proteja pe Sarah și a salva omenirea, însă lucrurile se complică. Plimbările în timp nu-s chiar așa simple, poate apărea o fractură temporală, te poți trezi că ți-au luat-o alții înainte și trecutul știut se schimbă. Pricepeți ceva de aici? Să revenim. Reese ajunge într-un alt trecut, unul în care Sarah are gardian, e păzită de – surpriză! – un terminator. În acest moment tot ceea ce știa el despre trecut e doar o amintire a lui. Trecutul fusese rescris între timp. Acum vor trebui să rescrie împreună viitorul.

Partea asta cu plimbarile în timp, în trecut, în viitor, în trecutul care nu mai e același trecut și care va schimba viitorul acela din linia deja schimbată mă zăpăcește. Bine, nu e la fel „sucitor” de minți precum Predestination (cu Ethan Hawke și Sarah Snook) pe care ar trebui să-l desenez ca să leg toate firele (și nu sunt sigură că aș reuși), dar are doza lui de îmbârligă neuroni și te prinde. E un film care te duce în lumea lui „ce ar fi dacă” și „stai așa, că parcă nu merge, dar poate…” și te zăpăcește puțin. În încercarea de a dezlega firele, filmul m-a prins.

Dincolo de povestea care e continuată altfel decât mă așteptam, nu dau detalii, sâc!, ni se readuc scene din primele filme. Dacă le-ai văzut, le-ai îndrăgit, acum vei avea momente de uite, wow, vai, dar atunci…, aaaa, ce tare! Și, da, e tare. Cu atât mai tare cu cât actorii aleși sunt reprezentanți ai unor filme care pe mine m-au marcat. Astfel, combinația Emilia Clarke (Game of Thrones), Jai Courtney (Divergent), Jason Clarke (Dawn of the Planet of the Apes) și, desigur, Arnold  Schwarzenegger (Terminator) te duce cu gândul la toate acele scene care te-au cucerit de-a lungul timpului, la personajele cărora acești oameni le-au dat viață.

Mi-a plăcut foarte mult filmul, cu toate semnele de întrebare apărute pe parcurs – v-am spus că a călători în timp nu-i chiar simplu, iar unele explicații găsite sunt cam trase de păr. Acțiunea filmului, scenele de luptă, dar mai ales zâmbetul minunat al lui Arnold și replica pe care o repetă ca pe vechiul I’ll be back, și anume I’m old, not obsolete, nu te lasă să îți bați prea mult capul cu minusurile.

Dacă nu ai văzut trailerul, nu știi mare lucru despre film, atunci trebuie neapărat să-l vezi. Traiectoria familiei salvatoare se schimbă și se schimbă în bine. Visez (iar) la o continuare.

Mai jos sunt cei 31 de ani de terminator. Unii am crescut cu el… Ce vremuri! O fi îmbătrânit el, dar nu e depășit. Asta e clar.

Terminator: Genisys (2015)

Terminator4: Salvation (2009)

Terminator 3: Rise of the Machines (2003)

Terminator 2: Judgment Day (1991)

The Terminator (1984)

The post Terminator: Genisys și zâmbetul first appeared on Andreea Ban.

All heroes start somewhere.

Care este ultimul film la care ați râs? Nu, nu vorbesc de zâmbet în colțul gurii când și când, ci de râsul acela sănătos, râsul care să te facă să te ții de burtă.

M-am amuzat terbil la Gardienii galaxiei și vi-l recomand cu cea mai mare căldură. De obicei scriu partea asta cu recomandarea la final, ca o concluzie. De această dată concluzia e mult prea importantă: filmul este de văzut!

După cum știți, voi cei care mă vizitați, îmi plac la nebunie filmele realizate după benzi desenate, filmele cu supereroi. Am urmărit seria X-men cu mare interes, apoi Iron Man, Spiderman, Thor, Avengers, Superman, Captain America. Unele filme au fost bune, altele mai puțin bune. La unele m-am amuzat, altele m-au lăsat cu speranța unei continuări mai bune. Niciunul dintre acestea nu a reușit să mă amuze precum Gardienii galaxiei.

Ați văzut cu toții trailerul, sunt sigură. Ei bine, filmul a fost cu mult mai bun decât trailerul. E adevărat că nu am pășit în sala de cinema cu așteptări prea mari. Adică, serios acum, ce așteptări să ai de la un film în care personajele principale sunt Peter Quill – omul care își spune Star Lord (Chris Pratt), Gamora – o tipă verde (Zoe Saldana), Drax Distrugătorul (Dave Bautista), Rocket – ratonul mega-inteligent (voce Bradley Cooper) și Groot (voce Vin Diesel), un copac simpatic despre care necunoscătorii au impresia că spune la nesfârșit „I am Groot”? Nu, chiar nu poți avea cine știe ce așteptări. Apoi, se face întuneric, apare al nostru personaj principal, Peter Quill, își pune căștile pe urechi și începe acțiunea.

Povestea în sine e relativ simplă. Peter Quill se află în căutarea unui glob de o valoare inestimabilă care îl aruncă într-o confruntare pe viață și pe moarte cu un grup de războinici. Interesul stârnit de acest glob îi aprinde eroului nostru beculețul, realizează că se află în posesia unui obiect cu o valoare cu mult mai mare decât crezuse inițial. Din acest moment începe o nouă aventură pentru Star Lord al nostru, aventură în care va deveni liderul unui grup colorat, de paria spațiali, viitorii gardieni ai galaxiei.

V-am stârnit curiozitatea? Nu, nici nu credeam că se va întâmpla acest lucru. Povestea, aparent banală, este susținută de aceste personaje bine și foarte bine conturate. Fiecare dintre eroii nostri, gardienii, are un ceva apare, acel ceva care dă culoare filmului (și la propriu și la figurat). Ba chiar ajungi să-i îndrăgești și momentele acelea în care unul sau altul sunt la un pas de moarte îți taie respirația. L-am îndragit pe Star Lord (desigur!), povestea lui de viață m-a impresionat. Deși părea că ar fi un pierde-vară, avea cu el un bagaj mare de frustrări. Gamora, personaj bun? Personaj rău? A apărut în peisaj cu mai multe fețe, dar, chiar și rea fiind, era de-acolo. Drax – replicile lui sunt de milioane. A apărut ca băiatul rău pentru ca mai târziu să… Hai, vedeți filmul! Da, mai sunt și ratonul, pardon, Rocket. Minunat de inteligent și foarte bine realizat. Este „tipul” cu replicile la el, mereu pe fază, și veți fi uimiți, cel mai fioros. Apoi, la final, este zâmbetul lui Groot. Îl veți iubi. De la primul zâmbet și până la ultimul dans.

Cred că am spus cam multe. Sper totuși să vă fi stârnit curiozitatea. Am citit impresii despre film, multe au redat cele spuse de mine, un film bun și amuzant. Alții au dat note proaste și foarte proaste. Eu zic că este o surpriză din partea Marvel. Este cu totul alt gen de film. Nu încearcă să explice nimic din acel viitor posibil. Știința, tehnologia sunt lăsate la o parte. Suntem, pur și simplu, invitați să dansăm pe muzica lui Star Lord și… dansăm. Cei de la Marvel au lăsat la o parte rețeta folosită până acum și s-au aruncat în lumea lui „ce ar fi dacă am face un cocktail”. Și le-a ieșit.

Acestea fiind spuse, vă aștept cu impresii! Sau, ca să-l citez pe minunatul prieten al lui Rocket, I am Groot!

Guardians of the Galaxy (2014)

The post Ei sunt gardienii galaxiei! first appeared on Andreea Ban.

Să vorbim despre Lucy, dar să vorbim puțin, căci nu vreau să vă răpesc din timpul prețios. Nu se cade. Știți despre care Lucy vorbesc, da? Acea Lucy minunată pe care am așteptat-o luni întregi. Acea Lucy care, în urma unui incident nu tocmai plăcut, s-a trezit cu un IQ mare și în creștere. Acea Lucy care… Nu, nu am tensiunea crescută. Sunt calmă. Atât de calmă încât pot scrie despre acest film, deși nu intenționam.

Mi-a plăcut Lucy din două motive, Scarlett Johansson și Morgan Freeman. Dar atât. Am vrut să văd filmul pentru că am sperat, chiar am sperat, că va fi un film bun și nu povestea pe larg a trailerului. Dacă ați văzut trailerul (mă scuzați că vă spun acest lucru vouă celor care vreți să îl vedeți), să știți că aia e povestea. Hai, bine, finalul e big, filmul are efecte interesante, e colorat ca un documentar, dar… atât. Nu m-a impresionat deloc. Ba mai mult, m-a dus cu gândul la Transcendence și la restul filmelor în care a jucat Morgan Freeman în ultimii ani, m-a dus cu gândul la o Scarlett frustrată, o Scarlet care aleargă după roluri cu care să cucerească lumea – femeia de piatră dorită de toți și pe care nu o poate avea nimeni -, dar care nu fac decât să-i știrbească aura. Nu m-a convins în filmul de față, chiar și cu IQ-ul ăla dubios. Ba chiar mi se pare că a interpretat un personaj de hârtie (vai, de când așteptam să folosesc expresia asta, personaj de hârtie!). M-a întors cu gândul la Văduva Neagră. O prefer în acel rol, parol! Acolo, cel puțin, nu ne trezim cu scene trase de păr și de ce mai vreți voi (a se vedea degetele atinse a celor două Lucy precum în capodopera lui Michelangelo).

Haideți că m-a luat valul. Lucy nu este filmul pe care l-am așteptat. Lucy e doar o maimuță.

Vă recomand, nu filmul, ci o recenzie bună și foarte bună pe Cinemateca.eu aici. Cred totuși că au acordat prea mult timp și prea multe cuvinte acestui film. Altfel, vă doresc să vedeți filme bune! Iar eu, dacă tot îl admir atât pe Morgan Freeman, mai bine văd un documentar.

Lucy (2014)

The post Lucy, dragă, ești peste tot! first appeared on Andreea Ban.