Iata-ma astazi, la cateva zile de la primul eveniment Serial Readers. Emotiile au trecut, entuziasmul a ramas! Nimic nu se compara cu senzatia de implinire data de momentul in care stii ca ai reusit sa aduni laolalta oameni frumosi, oameni cu care impartasesti iubirea pentru carte, pentru cuvant, iubirea pentru minunile acestea care ne poarta in alte lumi.

Spuneam mai sus de emotii… da, au fost. Si inca mari. Si totusi, in momentul in care ne-am asezat in jurul mesei, o masa plina de carti care te invitau sa le rasfoiesti, am simtit cum emotia se duce. Am privit in jur. Chipuri senine, ochi frumosi, zambete timide, curioase. Si toti doream sa ascultam ce au ceilalti de spus. Va imaginati probabil ca a fost o liniste profunda, ca asteptam ca celalalt sa vorbeasca… Ei bine, in momentul in care linistea „s-a spart”, s-a intamplat sa descoperim in cuvintele celorlalti bucati din amintirile noastre. Firul povestii unuia era continuat de altul si rasucit de celalalt, astfel incat intalnirea a devenit o poveste. Una singura. O mana de oameni care, unii, nu si-au vorbit niciodata, s-au trezit acum cu senzatia aceea de a se cunoaste de-o viata.

Cartile au puterea aceasta, de a aduce oamenii aproape. Cuvintele ii leaga si ii arunca in povesti. Si povestile raman vii pentru totdeauna. Eu am retrait perioada in care l-am descoperit pe Alexandre Dumas si al lui Conte de Monte Cristo, asa acum ceilalti s-au intors in povestile lor de suflet scrise de Jules Verne, Agatha Christie, Edgar Allan Poe, Charles Dickens, J.K. Rowling si alti scriitori absolut minunati.

Senzatia cu care am ramas este aceea de a nu fi citit destul, senzatia ca niciodata nu voi reusi sa descopar toate aceste lumi superbe care stau si asteapta linistite pe rafturi de biblioteca.

Sambata, 6 iulie, ne-am intalnit o mana de oameni in ciuda ploii torentiale si a norilor care amenintau sa stea gri si imbufnati deasupra, pentru mult timp. Ne-am intalnit la Readers Cafe si am povestit despre noi, despre carti. Tema a fost „Povesti pentru o vara fierbine”. La final, am tras linie si am realizat ca povestile noastre au fost pentru o vara ca-n copilarie.

Cu sufletele incarcate de atata frumos si incantare, ne pregatim deja pentru urmatorul eveniment Serial Readers – va tin la curent! Acum niste ani visam sa fiu parte a unui club de carte. Acum, ca avem clubul, va astept si pe voi. Cartile apropie oamenii asa cum nici nu ne imaginam!

Despre eveniment mai puteti citi si aici. Imagini puteti vedea aici. Sunt oameni frumosi, promit!

In fiecare luna va voi invita si astepta la intalnirile Serial Readers. Sunt sigura ca temele propuse vor fi pe placul vostru si ca ne vom intalni cu zambet, cu carti, cu povesti… Doar sunt atatea de impartasit!

The post Serial Readers, primul eveniment in offline first appeared on Andreea Ban.

Asa… spuneam ca am fost la AFI, dar cu ocazia BookLand. Am fost si incantata si dezamagita. Voi scrie doar despre lucrul care m-a incantat cel mai tare! Despre faptul ca am avut bucuria sa le cunosc pe autoarele cartii Andiamo, ca am cunoscut fete cu care vorbesc de foarte mult timp pe bloguri…

<< Intalnirea pe care am asteptat-o cu sufletul la gura – si nu de o zi doua, ci de la citirea unei carti foarte dragi mie, Noi suntem zeite – a fost cu autoarele cartii Andiamo si invitata lor: Alice Nastase Buciuta, Simona Catrina si Anda Docea. Le citesc blogurile de mult timp, insa nu am avut ocazia pana acum sa le cunosc personal. Si iata momentul mult asteptat!

Ca si la discutiile anterioare, ma asteptam sa fie multa agitatie in jur, iubitorii de carte si de frumos sa se inghesuie, sa isi faca loc. Dincolo de lipsa unui public numeros, a fost discutia… M-am simtit asa cum ma simt pe blogurile lor, inconjurata de frumos, de oameni frumosi, de iubire, de cald si lumina. Lansarea s-a transformat intr-o discutie deschisa – si cam bruiata de zgomotele mall-ului deloc placute – despre o carte frumoasa, despre doua vieti unite si impletite ca-ntr-o poveste scrisa cu lacrimi si iubire. Pentru ca imi cumparasem cartea cu putin timp inainte, citisem primele zece pagini si un semn de intrebare a rasarit brusc in mintea mea. Ele mi-au confirmat raspunsul pe care l-am intuit. Andiamo incepe cu incheierea povestii din Noi suntem zeite. Dupa cum a spus si Alice, orice carte are nevoie de un final si Noi suntem zeite isi astepta finalul! Daca ati citit aceasta carte va recomand si Andiamo. E cartea care trebuie sa stea in biblioteca si in sufletul vostru alaturi de Zeite… Nu intru in detalii despre carte pentru ca aceasta isi merita un articol dedicat.

Momentul acesta a fost singurul care mi-a dat senzatia ca as fi alaturi de prietene pe care le stiu de-o viata. Spuneam ca nu a fost public numeros, dar a fost un public cald si frumos. Am fost atat de vrajita incat la un moment dat ma bucuram ca sunt atat de aproape de fete, ca am prins loc in fata. Aveam senzatia ca in spatele meu se chinuie lumea sa ajunga in fata pentru a le vedea. Dar vraja s-a rupt, a trebuit sa se rupa… am incheiat cu “multumesc pentru autografe, pentru cuvintele voastre frumoase!” >> Tot articolul il gasiti aici.

Momente ca acestea ma fac sa apreciez si mai mult internetul, blogurile, facebook-ul. Trecerea din online in offline e atat de simpla, ai senzatia ca te cunosti de-o viata cu oameni pe care nu i-ai vazut niciodata, dar cu care ai schimbat cuvinte. Cuvantul ne leaga intr-un fel magic. Cuvantul scris din inima este magic, ca si cartile…

Apropos de carti si magie. Intr-una dintre intalnirile de ieri Monica Davidescu a facut o mica paralela intre cititorii de ieri si cititorii de azi. Acum niste ani oamenii citeau pentru ca aveau nevoie de informatie, discutau cartile favorite, cautau altele si altele. Acum toata informatia asta vine in valuri, pe internet, de la TV, Radio. Oamenii obtin informatie mai usor, dar se produce automat o ruptura. Imaginatia omului nu mai e activata ca inainte, informatia se ofera cu tot tacamul… Doar cartile sunt cele care te provoaca! Si sunt perfect de acord. O carte citita va fi imaginata de fiecare diferit. Un film nu te provoaca la a-ti imagina tu, iti ofera totul pe tava si creierul devine din ce in ce mai lenes. Mi-a placut tare mult aceasta paralela.

Dupa cum spuneam, am intalnit si cunoscut oameni frumosi. Zile din astea sa tot am!

The post Intalnire cu oameni frumosi… first appeared on Andreea Ban.