What Makes You Different, Makes You Dangerous.

Vi s-a întâmplat să vedeți un film și, pe la jumătatea lui, să vreți să îl vedeți din nou? Mi s-a întâmplat acest lucru când am văzut Divergent prima dată. Același lucru mi s-a întâmplat când l-am văzut a doua și a treia oară. Revăzându-l, am încercat un fel de exorcizare. Nu a funcționat. Am mers mai departe, dar despre asta vă spun puțin mai încolo.

Deși filmul are la bază o carte, bestsellerul omonim scris de Veronica Roth, nu am avut nici cea mai mică intenție de a citi cartea înainte, cu atât mai mult cu cât Divergent este prima carte dintr-o serie de trei. Cu toate acestea, filmul m-a cucerit și am ieșit din sală cu dorința de a citi cărțile (alături de aceea de a-l revedea). Motivele? Nu aș putea să spun exact care sunt. Poate povestea, poate distribuția, poate coloana sonoră. Habar nu am.

Subiectul filmului te prinde din primele minute. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, societatea este împărțită în categorii (facțiuni) bine delimitate în funcție de personalitatea fiecărui individ. Astfel că avem cinci tipologii: Erudite – cei inteligenți, Amity – pacifiștii, Candor – cei sinceri, Abnegation – cei altruiști și Dauntless – neinfricații. Cei care nu se încadrau în niciuna dintre facțiuni erau un fel de paria ai societății. În fiecare an, cei care împlineau vârsta de 16 ani erau testați și apoi aveau să aleagă facțiunea în care se încadrau sau, cel puțin, cea în care credeau că se încadrează. Celor mai mulți testul le dădea răspunsul și alegerea era simplă. Mai erau cei care alegeau o altă facțiune, în ciuda rezultatului primit, dar și cei care nu se încadrau în niciuna dintre facțiuni.

Beatrice – Tris – Prior, descoperă astfel că este Divergentă. Testul ei nu a fost concludent, putea să se încadreze în orice facțiune, acest lucru îngreunând cu mult alegerea pe care avea să o facă. Mai departe, în loc să revină la Abnegation, facțiunea în care se născuse, alege Dauntless. Din acest moment începe aventura vieții ei. Bucuria dispare imediat ce află că, pentru a face parte din Dauntless, trebuie să treacă anumite teste – fizice și psihice. Inițiații aleseseră facțiunea, iar facțiunea avea să-i aleagă pe cei mai buni, restul aveau să plece, să aparțină proscrișilor. Situația era cu atât mai dificilă pentru ea din cauza divergenței ei, dar și pentru că Divergenții erau considerați un pericol pentru societate și, imediat ce erau descoperiți, erau omorâți.

Acest prim film al seriei e despre căutarea identității aceste adolescente și, mai departe, încercarea de a salva facțiunea din care provenise. Momentul în care apare în peisaj cel de-al doilea Divergent, Tobias – Four – Eaton, parcă începe filmul în adevăratul sens al cuvântului sau poate că reușește să distragă atenția de la subiect, făcându-l să pară mult mai interesant decât este în realitate. Așa spun unii.

Eu spun că filmul este bun. Foarte bun. Deși este un film pentru adolescenți, reușeste să tragă cinefilul de orice vârstă într-o altă lume. Se aseamănă destul de mult cu Hunger Games și, am citit pe ici-colo, că ar aduce și cu The Maze Runner. De asemenea, felul în care este diviziată societatea seamănă cu cea din romanul lui Philip K. Dick, Clans of the Alphane Moon și al lui Rupert Thomson, Divided Kingdom. Așa spune wikipedia. Vă recomand însă să lasați wikipedia în pace. Dacă nu ați citit cărțile, aveți răbdare. Eu, una, pentru a scăpa de „setea” asta de a revedea filmul și pentru că nu am avut răbdare să pun mâna pe cărți, am aruncat un ochi peste ce va urma. Mare greșeală! (se aplică aici zicala aia cu pisica curioasă)

Trebuie să vă mai spun că, deși nu am citit cărțile, distribuția mi se pare perfect aleasă. Shailene Woodley (Tris), Theo James (Four), Kate Winslet (Jeanine ), Jai Courtney (Eric) sunt doar câteva dintre numele cu greutate ce apar în film. Mai mult de atât, este o anumită chimie între personajele principale, Tris și Four, care nu trece neobservată. Sunt gesturi, priviri, replici care fac din ei un cuplu frumos, un cuplu care se formează sub ochii noștri și vom dori să-i vedem mai departe.

Coloana sonoră este un alt plus al filmului. Ați auzit de Snow Patrol, Ellie Goulding, Skrillex, da? Sună foarte bine în film. Coloana sonoră o puteți asculta aici.

Vă recomand să vedeți Divergent. Mie mi-a plăcut foarte mult. L-am văzut de trei ori până acum și abia aștept să citesc cărțile, cu toate că știu ce va urma. Dacă am de gând să îl revăd? Cu siguranță. Trebuie să depășesc recordul Twilight. 😀

Divergent (2014)

The post Divergent – o nouă nebunie first appeared on Andreea Ban.

The biggest cast ever assembled for the most outrageous comedy ever made.

Este o povestire in antologia lui Stephen King, La asfintit  – In mare rahat, care mi-a adus aminte de Movie 43. Povestirea este superb scrisa, dar groaznica. Iti gadila foarte urat simtul olfactiv. Nu intru in amanunte, caci nu despre ea este vorba. Spuneam ca mi-a adus aminte de acest „minunat” film si, mai exact, de o bucata din film in care personajul jucat de Anna Faris isi intreaba prietenul: „Will you poop on me?” Soc. Am facut ochii mari si am sperat ca e doar o gluma. Speranta moare ultima, la naiba. As fi preferat sa nu vad bucata asta de film.

Dar nu asta a fost cea mai cretina faza a filmului. Cea care m-a durut, adica, cum sa va spun, am luat-o ca pe un afront personal, a fost scena in care a aparut dragul, minunatul, mirobolantul Hugh Jackman cu o pereche de… bile. Si nu oricum. Trebuie neaparat sa vedeti clipul de mai jos:

Pe unii i-a amuzat. Eu am ramas cu o imagine pe care cu greu voi reusi sa o sterg. Am vazut Wolverine si voi vedea, cred eu, multe X-men-uri pana sa nu se mai balangane acel „ball chin”-ul monstruos. Vai, ce au putut sa-i faca! Si el a acceptat. Bad Hugh, bad!

Filmul este o antologie (ii pot spune asa?!) de filme scurte – un fel de proza scurta, ecranizata, pam pam! -, filme in care ii putem vedea pe Anna Faris, Hugh Jackman, Richard Gere, Uma Thurman, Halle Berry, Emma Stone, Naomi Watts, Kate Winslet, Kristen Bell, Chloe Moretz si Gerard Butler (sper sa nu fi ratat pe cineva, ca sunt multi, dar multi, dom’ne!). Cand vezi asemenea distributie, trebuie sa vezi filmul, simti ca se ascunde ceva mare acolo, ceva ce te va da pe spate. Si, in cazul de fata, am fost data pe spate. Socata. Cum adica „Will you poop on me?” Cum adica „ball chin”, cum adica… tot filmul?

Am ras, e adevarat. Dar a fost o comedie atat de cretina ca parca nu l-as recomanda. Si totusi, de ce sa tin pentru mine? Am incercat sa-l tin ascuns – sa nu ma dau rotunda ca l-am vazut si pe asta -, dar uite ca se intoarce, se balangane. Pfuai! L-ati vazut? V-a socat, surprins, scarbit, amuzat? Vreau sa stiu.

Movie 43 (2013)

The post Filmul 43 – se balangane! first appeared on Andreea Ban.