Every man has a destiny.

Imi plac filmele cu supereroi. Intotdeauna mi-au placut. Imi plac filmele care dau viata legendelor, sunt fascinante. Si imi plac filmele cu actori frumosi sau, cel putin, actori pe care i-am indragit in alte filme. Mi se intampla destul de des sa vad un film tocmai datorita distributiei.

Legenda lui Hercule vine sa imi dea cu tifla-n fata (palm face). Nu stiu daca am vazut pana acum un film cu o distributie atat de neinspirata. Daca e sa impartim aceasta productie in trei bucati, cele trei puncte forte, ar fi asa: o legenda superba, sursa inepuizabila de subiecte pentru a desenea un film de exceptie, Liam McIntyre – minunatul actor care l-a interpretat pe Spartacus si care m-a cucerit (si cred ca pe toti cei care au urmarit serialul) si Kellan Lutz – vampirelul simpatic si aratos din Twillight. Puncte forte, da. Dar cand cand le pui la un loc, iese o mare varza. Sunt, cum sa zic, ca apa si uleiul. Kellan poate fi orice, mai putin Hercule. Serios acum, e cineva care vede un actor mai bun in rolul lui Hercule decat Kevin Sorbo?

vs

Trecand peste distributie, avem povestea. Este atat de siropoasa, ca m-am tot intrebat pe parcursul filmului daca nu cumva este o cu totul alta legenda, cu vreun Hercule pe care nu il stiam. Chiar am citit niste impresii despre film si se pare ca nu sunt singura de aceasta parere (asta ca sa vedeti ca nu dau eu cu piatra aiurea): „The only thing worse than this movie is having to watch it in 3D and have the awful come out of the screen at you. Horrible. The guy who plays Hercules should be arrested and tried in court for crimes against humanity. The actress who plays Hebe gave so many awkward moments in this film she should be sent to MTV to coach the 16 and pregnant girls how to lose their man. The fight scenes in this film start off alright; but gradually turn into WWE backyard wrestling. The scene near the beginning where Hercules fights the horrible CGI Lion was so horribly done that I almost walked out on the film then.” (pe IMDB)

Comentariul este usor exagerat, dar da, filmul e prost. Si, in loc sa-l salveze cu un final ceva mai dramatic, au salvat printesa (care ar fi trebuit sa moara, doar inima ii fusese penetrata de un cutit, la naiba!) si i-au lasat cu „si-au trait fericiti…” Eu vedeam ceva de genul „si asa au inceput aventurile marelui Hercule”. Nu a fost sa fie.

Mai departe va recomand sa nu vedeti filmul si sa-mi spuneti ce parere aveti. Adica, e posibil sa va placa. Sau poate nu. 😀

The Legend of Hercules (2014)

The post Cine esti tu, Hercule? first appeared on Andreea Ban.

Imi plac filmele care reusesc sa ma transpuna intr-o cu totul alta lume, una fantastica, care ma fac sa uit pentru cateva ore de realitate. 47 Ronin (Ronin: 47 pentru razbunare) este unul dintre acestea.

Citeam despre el ca ar fi o „aventura epica exploziva care marcheaza intoarcerea lui Keanu Reeves la filmele de mare anvergura”. Nici ca se putea o exprimarea mai bombastica! Ba chiar trailerul mi se pare prea bun. Adica, daca ai vazut trailerul, ai cam vazut fazele bune din film si asta e destul de trist, in sensul ca sunt sanse mari sa iesi din sala de cinema cu dezamagirea intiparita pe chip si cuvinte care nu vor fi de lauda.

Pe de alta parte, e posibil sa iti placa filmul. Chiar foarte mult. Cred ca depinde si de starea de spirit in care te gasesti. Eu aveam nevoie de o evadare si 47 Ronin a venit la fix. De fapt, m-am dus eu la el… Vorbe, vorbe!

47 Ronin nu se invarte in jurul lui Keanu Reeves neaparat, dar cum numele lui cantareste mult, desigur ca i-au pus povestea in carca.

Filmul are in prim plan o legenda japoneza ce implica codul de onoare al samurailor, bushido. In urma unei inselaciuni, 47 de samurai raman fara stapan si sunt declarati proscrisi, oameni fara onoare si care nu mai pot beneficia de drepturile samurailor, de aici si denumirea de Ronini. Cultura lor le cere razbunarea mortii stapanului si salvarea fiicei acestuia de la o casatorie nedorita, dar si salvarea tinutului din mainile lui Kira, razboinicul cu mintile tulburate de vrajitoarea cea rea. Acesti Ronini sunt ajutati in miscarea lor de razbunare de catre Kai (Keanu Reeves), corcitura care a crescut pe langa casa lui Takumi No Kami si care a jurat credinta stapanului sau, dar si fiicei acesteia pe care o iubeste in secret. Kai a trait primii anii din viata printre demoni si are anumite cunostinte care vor salva situatia.

Desi mi-a placut, filmul a avut lipsurile lui. Unele interpretari mi s-au parut fortate, mecanice sau chiar lalaite (cele care iti dau furnicaturi pe sub piele). Pana si Keanu mi s-a parut cam stingher, crispat chiar. Nu prea ii vine bine rolul de supus. As fi preferat sa il vad cum se ridica deasupra tuturor, cum ridica nasul in vant la final si nu asa, rupand o lacrima celor mai slabi de inger. Nu am plans, serios! Ochelarii aia 3D sunt de vina, mi-au intrat in ochi.

Nu am inteles ce cauta pe afis tipul tatuat. A fost o aparitie interesanta, dar pentru cele cateva secunde in care apare si unica lui replica sa fie scos in fata asa… Adica, serios acum, vedem afisul si ne asteptam ca acelea sa fie personajele principale. Vedem filmul si, pam-pam, povestea e cu totul alta. Nu imi place deloc strategia aceasta de a cuceri cinefilul. Oishi ce avea? Nu dadea bine? Mda, am si eu o problema. E destul ca trailerul spune mai mult decat trebuie, hai sa nu inselam omuletul ala care va vedea filmul, ca imediat da cu el de pamant si pica din box-office cat ai zice peste.

Acestea fiind spuse, va recomand sa mergeti la film. Mi-a placut. Povestea, atmosfera, personajele, culorile acelea lichide, Keanu… as fi vrut mai mult, dar na, nu le putem avea pe toate. Vizionare placuta!

PS. Stiati ca 47 Ronin are la baza o carte: The 47 Ronin Story scrisa de John Allyn? A citit-o cineva?

47 Ronin (2013) 

The post 47 Ronin sau Intoarcerea lui Keanu first appeared on Andreea Ban.