47 Ronin sau Intoarcerea lui Keanu

time read

Articolul are 571 cuvinte și se citește în 2 minute.

Imi plac filmele care reusesc sa ma transpuna intr-o cu totul alta lume, una fantastica, care ma fac sa uit pentru cateva ore de realitate. 47 Ronin (Ronin: 47 pentru razbunare) este unul dintre acestea.

Citeam despre el ca ar fi o „aventura epica exploziva care marcheaza intoarcerea lui Keanu Reeves la filmele de mare anvergura”. Nici ca se putea o exprimarea mai bombastica! Ba chiar trailerul mi se pare prea bun. Adica, daca ai vazut trailerul, ai cam vazut fazele bune din film si asta e destul de trist, in sensul ca sunt sanse mari sa iesi din sala de cinema cu dezamagirea intiparita pe chip si cuvinte care nu vor fi de lauda.

Pe de alta parte, e posibil sa iti placa filmul. Chiar foarte mult. Cred ca depinde si de starea de spirit in care te gasesti. Eu aveam nevoie de o evadare si 47 Ronin a venit la fix. De fapt, m-am dus eu la el… Vorbe, vorbe!

47 Ronin nu se invarte in jurul lui Keanu Reeves neaparat, dar cum numele lui cantareste mult, desigur ca i-au pus povestea in carca.

Filmul are in prim plan o legenda japoneza ce implica codul de onoare al samurailor, bushido. In urma unei inselaciuni, 47 de samurai raman fara stapan si sunt declarati proscrisi, oameni fara onoare si care nu mai pot beneficia de drepturile samurailor, de aici si denumirea de Ronini. Cultura lor le cere razbunarea mortii stapanului si salvarea fiicei acestuia de la o casatorie nedorita, dar si salvarea tinutului din mainile lui Kira, razboinicul cu mintile tulburate de vrajitoarea cea rea. Acesti Ronini sunt ajutati in miscarea lor de razbunare de catre Kai (Keanu Reeves), corcitura care a crescut pe langa casa lui Takumi No Kami si care a jurat credinta stapanului sau, dar si fiicei acesteia pe care o iubeste in secret. Kai a trait primii anii din viata printre demoni si are anumite cunostinte care vor salva situatia.

Desi mi-a placut, filmul a avut lipsurile lui. Unele interpretari mi s-au parut fortate, mecanice sau chiar lalaite (cele care iti dau furnicaturi pe sub piele). Pana si Keanu mi s-a parut cam stingher, crispat chiar. Nu prea ii vine bine rolul de supus. As fi preferat sa il vad cum se ridica deasupra tuturor, cum ridica nasul in vant la final si nu asa, rupand o lacrima celor mai slabi de inger. Nu am plans, serios! Ochelarii aia 3D sunt de vina, mi-au intrat in ochi.

Nu am inteles ce cauta pe afis tipul tatuat. A fost o aparitie interesanta, dar pentru cele cateva secunde in care apare si unica lui replica sa fie scos in fata asa… Adica, serios acum, vedem afisul si ne asteptam ca acelea sa fie personajele principale. Vedem filmul si, pam-pam, povestea e cu totul alta. Nu imi place deloc strategia aceasta de a cuceri cinefilul. Oishi ce avea? Nu dadea bine? Mda, am si eu o problema. E destul ca trailerul spune mai mult decat trebuie, hai sa nu inselam omuletul ala care va vedea filmul, ca imediat da cu el de pamant si pica din box-office cat ai zice peste.

Acestea fiind spuse, va recomand sa mergeti la film. Mi-a placut. Povestea, atmosfera, personajele, culorile acelea lichide, Keanu… as fi vrut mai mult, dar na, nu le putem avea pe toate. Vizionare placuta!

PS. Stiati ca 47 Ronin are la baza o carte: The 47 Ronin Story scrisa de John Allyn? A citit-o cineva?

47 Ronin (2013)