Eram la un targ acum niste ani… nu sunt singura daca era targ de nunti sau targ de carte, desi e foarte probabil sa fi fost targ de carte. Un batranel s-a apropiat sa ia niste pliante si imi aduc aminte ca mi-a explicat de ce merg ei, pensionarii, la piata asa de dimineata in fiecare zi. „Pentru ca abia pot sa merg si abia ridic greutati” mi-a spus el cu vocea tremuranda. Nu il voi uita niciodata. Este omuletul care, atunci cand vad batrani nevrotici la primele ore ale diminetii, ma ajuta sa rememorez motivele pentru care ei sunt acolo si nu acasa, cocotati in pat. Ei nu pot cara prea multe odata, de aceea se deplaseaza in fiecare zi sau de mai multe ori pe zi la piata. Pleaca de dimineata pentru ca merg incet si ajung greu. Cand eram prin scoala si chiar mai tarziu spuneam adesea ca ii cauta moartea pe acasa si ei se plimba…

Uneori ni se schimba perspectivele si ajungem sa privim aceleasi situatii cu alti ochi, constientizam ca roata se intoarce si vom fi si noi cei in care se arunca pietrele. Vai cum ne mai schimbam, cum ne schimba timpul asta… Nu toti suntem nemuritori! 😉

The post Nemuritori? Doar unii… first appeared on Andreea Ban.

Dimineata: fete mohorate, ochi umflati si dornici de somn, parfumuri ce-si plimba tocurile grabite pe asfalt, machiaje proaspete si rujuri ce abia asteapta sa ramana pe ceasca de cafea. Gandurile sunt indreptate catre sfarsitul zilei si la week-end-ul ce se apropie cu pasi repezi.

Mai tarziu: nimic important, aceleasi situatii, aceleasi mailuri si liste peste liste, parcul e plin de galagie si copiii de viata, as vrea sa fiu acolo doar putin, doar cat un oftat. Ma amagesc cu putea cafelei de a face minuni, dar nu face decat sa-mi dea obisnuitul tremur de maini si o placere trecatoare.

Seara: soarele a apus intre intrarea si iesirea de la metrou. Un el si o ea stau in fata mea. El e indragostit, ea e plictisita. El vrea sa o sarute, ea il impinge. El o prinde de dupa umeri, ea se ridica si spune ceva… Unele dintre noi viseaza sa fie cuprinse de dupa umeri de un zambet indragostit, unele dintre noi cauta tandretea in bratele unui el posac, iar altele… Poate ca era ceva in spatele atitudinii pe care o avea acea fata cu parul inele, poate ca facuse el ceva. Imaginea pe care am surprins-o a fost una totusi atat de plata, de parca incerca baiatul sa inmoaie o piatra si piatra se intarea cu fiecare picatura de iubire. Trist.

Noaptea: patul ma cheama spre el, in verdele infinit, ma imbie la somn si la vise… mi-e dor sa scriu, sa va scriu, sa va incant… poate maine, poate intr-o zi mai buna cand soarele va apune in fata mea si cand stelele vor licari din nou. Poate ca voi scrie in ziua in care ma voi indragosti… Astazi nu am avut ocazia. Poate doar de ciocolata cu care imi ametesc simturile…

Ora 23.00. O melodie se aude pe fundal. Imi imaginez ca asa suna linistea si iubirea, asa suna dorintele implinite…

Simon & Garfunkel – The Sound of Silence

The post Momente de azi, de ieri, de fiecare zi… first appeared on Andreea Ban.

The post Iepuras, lumina, culoare, liniste, Paste Fericit! first appeared on Andreea Ban.