time read
Astazi de dimineata, ca in toate diminetile in care ma grabesc nevoie mare, pentru ca na, sunt in intarziere, am nimerit iar la ora aia aglomerata. Si era o aglomeratie asa lenesa, oamenii mergeau agale la piata, la plimbare, la strand (s-au deschis strandurile?!)… doar eu si inca vreo doua, trei persoane ne grabeam spre serviciu. Abia am reusit sa imi fac loc printre batranei care aveau dreptul la tot trotuarul, troleul, din nou trotuarul… Nervi matinali? Da. Cativa. Aproape ca imi distrusesem zen-ul construit cu truda ceva mai devreme pe muzica celor de la Voltaj, cand mi-am adus aminte de un domn in varsta, foarte in varsta.
Eram la un targ acum niste ani… nu sunt singura daca era targ de nunti sau targ de carte, desi e foarte probabil sa fi fost targ de carte. Un batranel s-a apropiat sa ia niste pliante si imi aduc aminte ca mi-a explicat de ce merg ei, pensionarii, la piata asa de dimineata in fiecare zi. „Pentru ca abia pot sa merg si abia ridic greutati” mi-a spus el cu vocea tremuranda. Nu il voi uita niciodata. Este omuletul care, atunci cand vad batrani nevrotici la primele ore ale diminetii, ma ajuta sa rememorez motivele pentru care ei sunt acolo si nu acasa, cocotati in pat. Ei nu pot cara prea multe odata, de aceea se deplaseaza in fiecare zi sau de mai multe ori pe zi la piata. Pleaca de dimineata pentru ca merg incet si ajung greu. Cand eram prin scoala si chiar mai tarziu spuneam adesea ca ii cauta moartea pe acasa si ei se plimba…
Uneori ni se schimba perspectivele si ajungem sa privim aceleasi situatii cu alti ochi, constientizam ca roata se intoarce si vom fi si noi cei in care se arunca pietrele. Vai cum ne mai schimbam, cum ne schimba timpul asta… Nu toti suntem nemuritori! 😉
4 Comments
si de batraneii aia care tot mai condu la o suta si nu stiu cati ani cu 20 la ora in zona de 50 ce putem spune? nu pot sa-i sufar! mai ales cand intarzi din cauza lor.
Da, da!!! Sa te vad pe tine!!! 😀
Cu totii am intalnit babe carcotase care urca si raman pe prima treapta a autobuzului, desi au de mers 4-5 statii. Ma enervez ca orice alt tinar din secolul vitezei atunci cand trebuie sa-mi incetinesc ritmul din cauza unui batran care nu pare sa se hotarasca daca o ia in stanga sau in dreapta. Dar apoi si eu imi amintesc de cineva in varsta pe care am avut onoarea sa-l intalnesc acum vreo 3 ani si care scrie, printre altele, despre cum e viata „in amurg”. Si atunci ma linistesc.
Pensionarii
E-atat-asemanare
Intre ei,
De crezi ca o regie
S-a straduit din plin
Ca ei la fel sa fie,
In asteptari si chin.
Dar stau, rabdare au destula,
Si fetele li-s triste,
Privirile in jos…
Ai crede ca n-au viata,
Ca n-ar fi de folos,
De i-ai privi în fata.
Asa-s pensionarii
La coada, la ziar,
Nu iau in seama sporul,
Ca el de mult s-a dus.
Ei cata „adevarul”,
Dar nu e, a apus!
Dac-ai putea sa afli
Cu ce s-au ocupat,
Ce munca au avut,
Ti-ai face cruce sigur,
Vazand ca astazi par
O apa si-un pamant!
Aceasta este viata
Aflata in amurg.
S-o schimbi nu se mai poate,
Ea dusa e pe ape.
Nu mai poti da din coate,
Sfarsitul e aproape!
sau
Gândul (II)
Ai greutati in mana si vrei
Sa urci intr-o masina?
(Intamplator, la rand esti primul)
Urca, nu fi politicos!
Si nu uita, la batranete,
Doar tu poti sa-ti fii
De folos!
De n-ai sa faci asa,
La rand cedat-ai locul…
Si-ai sa ramai ca
Prostul in picioare,
Nu te mira!
Sub incaltari
Tu ti-ai trimis
Norocul!
sau
In arhiva
Unde-s noptile in care
Scriam versuri in nestire,
Traind clipe de-nfocare
Talmacite de iubire?
Cum adica, unde sunt?
Sunt acolo, in arhiva.
Intrebarea-i fara rost,
Pe deasupra, si tardiva.
Erau anii tineretii,
Cu neastampar neincet,
Gandurile, ca drumetii,
Alergau dupa umblat.
Acum ai intelepciune,
Cum s-ar zice, esti batran…
Tineretii, plecaciune
Fa-i cand o-ntalnesti in drum!
Foarte frumoase poeziile si in mod special „Pensionarii”!
Multumesc pentru recomandari :*
PS. Vor continua sa ne enerveze si „in amurg” ne vor enerva tinerii si pustii rebeli. Intotdeauna vor fi motive de nemultumire! Astia suntem.
Add Comment