Tema:

Scrieţi o povestire plecând de la pagina cu propoziţii pe care aţi scris-o în colaborare cu ceilalţi colegi la curs. Nu trebuie să includeţi propoziţiile în text, inspiraţi-vă din ele. Transcrieţi în subsolul paginii propoziţiile de pe hârtie.

—————–

E vineri. Bunica mă aşteaptă. Stă în balansoarul ei cu pisica în braţe şi cu acea carte pe masă. E deschisă mereu la aceeaşi pagină. Uneori îmi pare rău că i-am spus de faptul că vinerea nu merg la şcoală, aş fi putut să dorm până târziu şi nu aş fi fost nevoită să citesc iar şi iar povestea cu fata blondă care îşi îmbrăţişa iubitul mort, în deşert, undeva în Orientul Mijlociu. Prima dată când i-am citit-o a plâns. Părea descurajată şi fără nicio credinţă în viitor. Nu am înţeles niciodată care e treaba cu povestea asta.

O perioadă nu am mai trecut pe la ea şi îi tot spunea mamei că îi este dor de mine, că se gândeşte la mine. Ştiu sigur că nu voia decât să mă facă să revin la ea. Uneori mă suna cum ajungeam acasă pentru a mă întreba dacă am ajuns în siguranţă, pentru ca în secunda următoare să mă întrebe când revin. Da, cu siguranţă nu trebuia să îi spun că vinerea nu merg la şcoală.

M-am trezit devreme astăzi. M-am gândit să-i fac bunicii o surpriză, să arăt ca o adevărată domnişoară. Mi-am luat rochiţa colorată care îi place atât de mult şi sandalele cu tocuri înalte. Nu pot să merg pe tocuri, dar trebuie să învăţ. Voi avea nevoie, îmi spunea ea.

Gândurile mele, nu tocmai pozitive, legate de mersul la bunica au fost pedepsite. Cinci controlori au urcat în troleu la a doua staţie şi uite cum m-am ales eu cu amendă. Ziua nici că putea începe mai bine. O tanti cu o pisică într-o cuşcă a încercat să-mi ridice moralul. Nici nu m-am uitat la ea, ba chiar i-am spus să mă lase în pace căci sunt alergică la pisici. M-a privit atunci şi mi-a spus printre dinţi: „Nu pot înţelege oamenii care nu iubesc pisicile”. M-am speriat rău, asta era replica bunicii ori de câte ori o aruncam pe Alisa de pe scaun.

Când am ajuns la bunica, casa era cufundată în întuneric. Erau trase toate obloanele. Scârţ, scârţ, se auzea din sufragerie. M-am gândit că moțăie acolo. Ce bine aş fi dormit şi eu. M-am descălţat pentru a nu face zgomot şi m-am apropiat de ea. Pe masa de alături era o lista de cumpărături: ceapă, morcovi… Era pentru mine.

Bunica se legăna uşor. Avea cartea deschisă în braţe. Era aceeaşi pagină, cu fata blondă şi iubitul ei. La finalul paginii erau câteva cuvinte subliniate: Stinge lumina, arată-mi calea. Nu m-a lasat niciodată să citesc până acolo. Lumina era stinsă. M-am uitat la ea de aproape și părea că zâmbește, dar zâmbetul ei se termina cu o dâră de salivă prelinsă pe obraz. Avea mâna rece. Am aprins lumânarea de pe masă, am luat cartea şi am început să-i citesc, pentru ultima oară, povestea fetei blonde. Apoi am stins lumânarea. Bunica plecase.

Propoziţiile:
Vinerea mea a început cu o amendă pe RATB.
Undeva, în Orientul Mijlociu, o fată blondă îşi îmbrăţişa iubitul mort în nisip.
Era foarte descurajată, fără nicio credinţă în viitor.
Nu pot să merg pe tocuri.
Mă gândeam la ea, aş fi vrut să ştiu că a ajuns în siguranţă şi că, poate, i se făcuse şi ei dor de mine.
Nu pot înţelege oamenii care nu iubesc pisicile, mi-a zis printre dinţi.
Ceapă, morcovi, picioare de broască, lista de cumpărături continuă…
Scârţ, scârţ
Stinge lumina, arată-mi calea.

—————–
Curs: Florin Iaru
Observații: Text bun.

The post Stinge lumina, arată-mi calea first appeared on Andreea Ban.

The post Sa aveti un Paste Fericit! first appeared on Andreea Ban.

Anul trecut, cand am aflat ca vom avea Sensation White, mi-am spus asa-ntr-o doara ca, macar o data in viata trebuie sa vad cum este. Si am fost. Incantarea a fost mare de tot (am scris aici). Initial am crezut ca imi va ajunge o prima si singulara experienta. Dar nu a fost chiar asa. Indata ce s-a anuntat White Sensation: Source of Light stiam ca trebuie si aveam sa fiu acolo. Si, din nou, am fost.

Cum a fost acest, al doilea Sensation? Ei bine, a fost minunat. Am sarit peste deschiderea evenimentului, despre care am auzit numai de bine (si aici ii invit pe cei care au fost prezenti sa ne dea mai multe detalii!), ajungand la o ora la care eram convinsa ca voi sta (din nou) la o coada interminabila. Nu a fost asa. Probabil, din cauza experientei de anul trecut, white-rii au venit devreme. Am intrat repede si m-am trezit in marea de alb de care imi era atat de dor.

Despre show nu am prea multe de spus. Poate pentru ca stiam cum a fost „desenata” editia Source of Light (am vazut filmul acesta – pe care trebuie sa-l urmariti! – cu o seara inainte), nu pot spune ca am fost impresionata in vreun fel. Sau poate ca Ocean of White de anul trecut a fost muuuult mai bine realizat, cu mai multe elemente de wow si artificii si baloane si, si, si…  Nu a fost rau, dar as fi vrut mai mult. Poate ca pe Amsterdam Arena s-a perceput altfel. In marele – micul nostru Romexpo, globul era prea mare, figurile acelea erau prea mari. Ufff, cate nemultumire! Mai bine tac, vreau sa vina iar! 😀

Despre muzica numai de bine! Pe partea asta evenimentul a plusat big time. Nu imi aduc aminte sa fi fost atat de incantata ca acum. Inca de cand am intrat si pana la final (pentru ca da, am plecat aproape, apoape de final), am simtit muzica prin toti porii, vibranta, plina de energie, unduitoare si, daca mai aveti voi adjective, va rog sa le insirati. Lineup-ul il gasiti aici. Dintre toti, cei care mi-au atras atentia in mod deosebit au fost Sunnery James & Ryan Marciano si Funkerman.

Pentru a va face o idee, va invit sa vedeti filmul de mai jos. E cel mai bun pe care l-am gasit. Daca aveti si altele, dati-mi de stire!;)

Pentru ca anul trecut ma plangeam de „intrusii” de la eveniment (a se citi aici), voi mentiona si acum cateva imagini pe care nu am reusit sa mi le reprim.
– Imagine1: coada la baie. De fapt, coada imensa la baie la fete. Ma asez, stau un minut, ma uit la usa care se tot deschidea lasand aerul rece sa patrunda dusmanos. In spatele meu se aseaza o tipa roscata. Se clatina. Ma uit la ea si vad o privire pierduta. Se legana pe picioare. Pacat de verde ochilor. Am plecat – din cauza frigului, evident.
– Imagine2: revin la baie, ca de, imi placea coada aia. Apar doua fufe araboaice, una o cara pe cealalta. Sunt lasate sa intre. Una isi varsa matele in toaleta (bine ca a ajuns pana acolo) si cealalta bate la usa ingrijorata. Dupa cateva minute intra peste cea care varsa. Nu stiu daca sa ii tina parul sau sa verse si ea.
– Imagine3: fufa blonda invartindu-se intr-un dans stramb pe ici pe colo. Am ras putin de ea cand s-a impleticit pana la niste domni jandarmi si s-a bagat in seama starnindu-le acestora rasul. Am mai ras putin cand nu intelegea ce i se intamplase la un ochi. I-as fi zis ca ii atarna genele false de la ochiul drept, dar as fi fost cam deplasata. Poate asa trebuiau purtate. Nu am mai ras atunci cand am vazut-o pe jos, adunata de o amica si dusa la punctul de prim ajutor.

Unele fete sunt de-a dreptul oribile. Nu inteleg care e placerea in a se imbata pana dincolo de limitele bunului simt si a se face de ras. Nici nu are sens sa mai spun de baietii prea ametiti de bautura/muzica/bautura care se clatinau tantos incolo si incoa. In comparatie cu fetele, ei cel putin erau funny. Am si o intrebare aici, care e farmecul in a da cateva sute de lei pe un bilet la un eveniment si sa nu ai habar a doua zi ce s-a intamplat, ba chiar sa te alegi cu dureri de cap si mai stiu eu ce? Asa nu, fetelor! Rad baietii de voi! Si gata cu partea neagra a evenimentului alb!

Ce imi doresc acum? Evident ca un Sensation in Amsterdam. Cat de mult? Atat de mult, incat voi ajunge acolo. Dorintele astea nu-mi dau pace! 😀

Foto1 Foto2 Foto3

Mai multe imagini puteti vedea aici si, si mai multe imagini absolut superbe, aici.

The post Sensation white baby! first appeared on Andreea Ban.

The post Si este lumina… first appeared on Andreea Ban.

Numar picaturile de ploaie pana se topesc cu toatele intr-o caldura placuta, in raze aurii de luna mai, de luna frumoasa.

The post Numar picaturi de ploaie… first appeared on Andreea Ban.

The post Iepuras, lumina, culoare, liniste, Paste Fericit! first appeared on Andreea Ban.