Eram la un targ acum niste ani… nu sunt singura daca era targ de nunti sau targ de carte, desi e foarte probabil sa fi fost targ de carte. Un batranel s-a apropiat sa ia niste pliante si imi aduc aminte ca mi-a explicat de ce merg ei, pensionarii, la piata asa de dimineata in fiecare zi. „Pentru ca abia pot sa merg si abia ridic greutati” mi-a spus el cu vocea tremuranda. Nu il voi uita niciodata. Este omuletul care, atunci cand vad batrani nevrotici la primele ore ale diminetii, ma ajuta sa rememorez motivele pentru care ei sunt acolo si nu acasa, cocotati in pat. Ei nu pot cara prea multe odata, de aceea se deplaseaza in fiecare zi sau de mai multe ori pe zi la piata. Pleaca de dimineata pentru ca merg incet si ajung greu. Cand eram prin scoala si chiar mai tarziu spuneam adesea ca ii cauta moartea pe acasa si ei se plimba…

Uneori ni se schimba perspectivele si ajungem sa privim aceleasi situatii cu alti ochi, constientizam ca roata se intoarce si vom fi si noi cei in care se arunca pietrele. Vai cum ne mai schimbam, cum ne schimba timpul asta… Nu toti suntem nemuritori! 😉

The post Nemuritori? Doar unii… first appeared on Andreea Ban.

Motive pentru nervi sunt o palarie… de la ceasul care suna prea devreme, traficul infernal, oamenii prea galagiosi, serviciul stresant, seful cu pretentii, clientii care nu gandesc, ploaia care te prinde fara umbrela, tocul de la pantof care se prinde intr-o crapatura in asfalt si se rupe, a 3a cafea care nu isi face efectul, sotia nervoasa, iubitul fara chef, internetul care mai mult sta… Sa mai spun? Eu cred ca le stiti voi foarte bine. Va loviti de ele in fiecare zi, de dimineata si pana seara. Diferenta este modul in care abordati problema. Daca atacati si voi sau incercati sa calmati lucrurile pentru ca apoi sa le puneti la locul lor. Si acum, nu spun ca acest calm e usor de obtinut sau de pastrat, insa face bine si la minte si la stomac. Cine stie…

De unde subiectul asta? Dintr-o stare de calm care imi da o senzatie de bine, care ma ajuta sa fiu relaxata si sa nu pricep de ce altii se enerveaza din cele mai stupide motive. Ceea ce stiu sigur e ca atunci cand cel de langa tine e nervos, sunt sanse mai mari ca si tu sa te enervezi. Invers mai rar. De aceea zambesc! Voi cum stati cu nervii? Ii tineti in frau, ii lasati sa se reverse? Este calmul parte din voi?

The post Haideti sa fim calmi! first appeared on Andreea Ban.

Mai apoi au urmat una cate una orele diminetii. Agitatie mare. Nu o inteleg. De ce se agita lumea la prima ora in prima zi din saptamana? De ce atunci si nu mai incolo? Tare mi-as dori ca diminetile de luni sa fie ca cele de duminica, lejere, calme, fara crize de nervi sau isterie. Dar nu! Haideti sa intram in priza pentru cateva ore, sa ne agitam sistemul nervos, ca doar a lenevit destul peste week-end, nu?

Ok, nebunia diminetii… si cum dimineata nu poate aduce dupa ea decat aceleasi senzatii, dupa-amiaza vine cu alta presiune. Posed un calm imens, il duc la extrem uneori enervandu-i pe cei din jur. Dar calmul mi-e ca apele linistite, ascunde furtuni si nu se stie niciodata cand va rabufni. Am fost azi la un pas. „Nu e treaba mea, nu ma ocup eu” sunt cuvinte care ma irita. Le-ati auzit poate. E drept, fiecare moare singur, dar cand esti rugat sa ajuti un coleg, un prieten, pe cineva, poate ar trebui sa lasi deoparte statul de pomana si sa dai o mana de ajutor. Pana ca „fiecare sa moara singur” ne putem ajuta unii pe altii, asa ca fapt divers.

Si incerc mereu sa-mi pastrez calmul si zambetul, sa tratez chestiunile de netratat cu zambet. De unde am atata putere, nu stiu… Unii merita sa li se arunce in fata cuvinte cu greutate gen nesimtire, indiferenta, dar oare ar avea rost? Pentru cine o facem de fapt? Merita acel cineva? Zambetul meu care se chinuie sa se arate imi spune ca nu are rost. Cuvintele grele aduc alte cuvinte grele. Imi ramane doar sa sper ca rabdarea si calmul vor fi mai puternice.

De ce scriu ce scriu? Pentru ca imi caut zambetul printre cuvinte, imi caut calmul si soarele. Ma retrag spre lumi de vise, spre stele mici dar multe. Poate ca noaptea imi va aduce o dimineata mai cu zambet decat azi… poate… Ziua buna se vede de dimineata si incerc sa o construiesc de astazi. Cine stie?!

The post Ziua buna se vede de dimineata! first appeared on Andreea Ban.