Ziua buna se vede de dimineata!

La fel si ziua mai putin buna. M-am trezit dupa vise grele, dupa alergaturi nocturne. Macar de mi-as fi amintit prin ce coclauri am alergat, cu cine m-am intalnit si ce am facut. Dar nu. Visul noptii s-a stins in zori. A lasat in urma lui o durere de cap, asa… ca un praf ce intra in ochi si te pune in genunchi. Nu te lasa nici sa vezi, nici sa respiri.

Mai apoi au urmat una cate una orele diminetii. Agitatie mare. Nu o inteleg. De ce se agita lumea la prima ora in prima zi din saptamana? De ce atunci si nu mai incolo? Tare mi-as dori ca diminetile de luni sa fie ca cele de duminica, lejere, calme, fara crize de nervi sau isterie. Dar nu! Haideti sa intram in priza pentru cateva ore, sa ne agitam sistemul nervos, ca doar a lenevit destul peste week-end, nu?

Ok, nebunia diminetii… si cum dimineata nu poate aduce dupa ea decat aceleasi senzatii, dupa-amiaza vine cu alta presiune. Posed un calm imens, il duc la extrem uneori enervandu-i pe cei din jur. Dar calmul mi-e ca apele linistite, ascunde furtuni si nu se stie niciodata cand va rabufni. Am fost azi la un pas. „Nu e treaba mea, nu ma ocup eu” sunt cuvinte care ma irita. Le-ati auzit poate. E drept, fiecare moare singur, dar cand esti rugat sa ajuti un coleg, un prieten, pe cineva, poate ar trebui sa lasi deoparte statul de pomana si sa dai o mana de ajutor. Pana ca „fiecare sa moara singur” ne putem ajuta unii pe altii, asa ca fapt divers.

Si incerc mereu sa-mi pastrez calmul si zambetul, sa tratez chestiunile de netratat cu zambet. De unde am atata putere, nu stiu… Unii merita sa li se arunce in fata cuvinte cu greutate gen nesimtire, indiferenta, dar oare ar avea rost? Pentru cine o facem de fapt? Merita acel cineva? Zambetul meu care se chinuie sa se arate imi spune ca nu are rost. Cuvintele grele aduc alte cuvinte grele. Imi ramane doar sa sper ca rabdarea si calmul vor fi mai puternice.

De ce scriu ce scriu? Pentru ca imi caut zambetul printre cuvinte, imi caut calmul si soarele. Ma retrag spre lumi de vise, spre stele mici dar multe. Poate ca noaptea imi va aduce o dimineata mai cu zambet decat azi… poate… Ziua buna se vede de dimineata si incerc sa o construiesc de astazi. Cine stie?!

7 Comments

  • Trackback: Ziua buna se vede de dimineata! | Thoughts about nothing… | BunDeCitit.ro
  • iBizau Posted 06/09/2011 00:12

    Hai ca mi-ai adus putin optimism, pentru o dimineata ce are sa vina. Multumesc

  • andres Posted 06/09/2011 10:12

    Dimineata asta e mai ok… pentru ca am reusit sa inchid putin ochii la nebunia din jur. Sa vedem restul zilei…O zi faina sa ai!

  • Laura Nastasi Posted 06/09/2011 22:59

    Ziceam ca-s indragostita de scrisurile tale, simple si calde.
    Ziceam ca-mi plac de nu ma mai satur, ziceam ca ma regasesc in multe dintre ele (scrisuri ale tale).
    Ziceam si……………..zic ca esti minunata!
    Pup Y, draga mea!

  • andres Posted 06/09/2011 23:01

    Si eu zic multumesc din toata inima si cu tot zambetul de care sunt in stare. Te imbratisez cu drag scumpa mea! :*

  • andreea Posted 12/09/2011 22:44

    am gasit intamplator blogul tau si am citit cateva postari care mi-au ajuns la suflet. faci o treaba foarte buna si m-am gandit ca ar fi frumos sa-ti spun si tie 🙂 keep up the good work!

  • andres Posted 12/09/2011 22:46

    Multumesc Andreea! Inseamna foarte mult pentru mine, nici nu ai idee… Mi-ai dat un zambet mare cat o duminica insorita 😀
    Te mai astept!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.