Ea s-a trezit intr-o zi iubind. Nu a cerut. Si-a dorit. O, dar ce si-a mai dorit o iubire mare, doar a ei… si a primit. S-a indragostit pana la cer. S-a indragostit si s-a pierdut. Totul s-a transformat in lumina, in posibilitate. Nu mai exista nimic care sa-i alunge zambetul si stralucirea din privire. Se simtea iubita. Atat de iubita incat totul in jur era umbra. Nimic nu mai conta. Nu a auzit nicio clipa strigatul lui. Chemarea.

El, acel el care candva demult habar nu avea de existenta ei, a vazut-o intr-o zi stralucind. Zambetul ei l-a facut sa stea locului si sa se intrebe cine e faptura aceea rupta din soare. Cum de nu o observase pana atunci? A fost tot timpul langa el… a fost… Si acum i se taie rasuflarea ori de cate ori o vede. Ii cauta privirea si inventeaza subiecte cu care sa o abordeze, doar-doar de va reusi sa ii capteze atentia, sa ii atinga mana, obrazul, buzele… viseaza. Cum de nu a vazut-o inainte? Simte cum se mistuie incet, distanta dintre ei il arde. Ar fi putut sa o aiba. O noapte, un dans. Dar nu! A preferat sa fie rece, sa caute alte si alte priviri si buze de sarutat. Si acum? Doar ea. Si ea e departe.

Oare ce are el, celalalt. Barbatul care a facut-o pe ea sa lumineze? Care ii este secretul? L-am intalnit si eu si tu, noi toate. Si ea mi-a spus ca este viata ei. Tot ce si-ar fi putut dori. Ii ofera atentie, mainile lui stiu cum sa o imbratiseze, cuvintele lui stiu sa ii aline suspinele, buzele lui o saruta asa cum si-a dorit mereu sa fie sarutata, ca si cum i-ar darui si i-ar fura ultima suflare. Parca ii citeste gandurile… Mi-a spus acum un vis, o viata, poate doua pe cand priveam marea impreuna. Ea vedea lumina in norii cenusii, eu asteptam soarele sa alunge norii. Stiam de ea, de el, dar si de celalalt el. Povestea s-a rasucit ca o spirala desenata de un copil, stramba nevoie mare.

Ea s-a trezit intr-o zi din vis. El nu era deloc cel care crezuse ca e. S-a plictisit poate, a gasit ceva mai bun, a mers mai departe fara a privi in urma. Ea a ramas perplexa. Parea ca s-ar fi trezit in cel mai groaznic cosmar si el nu mai era acolo sa o aduca la realitate. Dar realitatea era rece. Ea a murit o clipa. Si inima i-a inghetat. A realizat ca nu il cunoscuse deloc, acela era doar o inchipuire. In tacerea lui i-a atribuit toate calitatile necesare pentru a putea detine „statutul” de ideal. Cineva i-a intins o mana. El, acela care renuntase sa mai spere, a privit-o in ochi pentru prima data.

Se intampla. Trecem zi de zi prin astfel de povesti. Cand le auzim de la altii par bucati de film prost. Oare cum se poate asa ceva, cum sa nu se prinda ca umbla cu cioara vopsita, ca sentimentele nu erau sincere. Si totusi se poate. Am trait la randul meu povesti cu iubiri nebanuite care s-au stins in noapte ca niste bete de chibrit aprinse brusc si care iti ard degetele pana apuci tu sa le arunci cat colo. Imi vin in minte franturi de amintire, „pentru totdeauna” si „de ce”. Nu stiu care era motivul, dar am vrut mereu sa stiu de ce. Raspunsul il primeam mai tarziu si nu de la vreun el. Ei habar nu aveau. Imi doresc uneori sa existe un el pe care nu il intreb niciodata de ce si sa nu fiu nevoita sa-i raspund la aceasta intrebare. Ne dorim cu totii un pentru totdeauna care sa fie pentru totdeauna…

Ea. Va intrebati daca a ramas cu el, celalalt? Nu stiu. Poate da, ar fi un final fericit. Si poate nu, daca el nu a vrut-o cand ea il cauta din priviri, de ce s-ar mai intoarce ea in trecut? Viata asta se joaca cu noi si rade. Mereu am crezut asta. Ne tine legati de oameni pe care nu ii vrem sau nu ne vor pe cand altii ne doresc pana se sting. Si, pe cand noi uitam sa iubim ceea ce avem, sunt altii care asteapta in umbra gata sa ne fure comoara. Atunci cand avem ceva ce ne-am dorit mereu, ar trebui sa apreciem, sa luptam zi de zi pentru a-l cuceri, pentru a o face fericita. Nu trebuie sa ne asumam nicio clipa iubirea fara a lupta pentru ea, pentru ca e posibil ca ea sa ne fie luata… Iar daca nu ne mai dorim, ce poate fi mai simplu decat sa spunem? Da, va plange, va suferi, dar va gasi puterea pentru a cauta si a primi ceea ce merita…

Ea a plecat. El a spus ca intr-o zi se vor reintalni. Si oricate lumi vor strabate, oricate vieti vor trece pe langa ei, va fi una, doar una in care se vor intalni pentru totdeauna. Restul e un cer senin de vara.

The post Pentru totdeauna si de ce first appeared on Andreea Ban.

Vunk feat Antonia – Pleaca

The post Ma iubeai pana la cer si inapoi… first appeared on Andreea Ban.

Martipan… pana la cer si inapoi

Citeam astazi despre iubire. Cineva spunea ca iubirea nu trebuie sa fie doar martipan, iubirea trebuie sa fie intensa. Si de ce atata intensitate? De ce atatea scrieri despre iubire? Ok. Imi place sa citesc despre iubire… imi plac povestile si imi plac cugetarile. Am tot citit iubirea scrisa si descrisa de diversi autori. Incerc probabil sa ii aflu secretele, sa o descopar, sa invat unde sa o caut sau sa o privesc…

Atatea pareri si feluri diferite de a gandi si scrie… insa pana la urma iubirea este una. Oricum ai aseza-o in cuvinte, iubirea ramane aceeasi, cea pe care o cautam cu totii, cea pe care o asteptam, la care visam. Si nu e oare iubirea cea care ne da puterea de a infrunta tot? Nu ea ne da putere sa zambim, sa luam in piept tot ce inseamna viata, cu bunele si relele ei?

Iubirea fata de apropele (da! Este si o carte) este sursa noastra de energie. Cum definim acest “aproapele” este mai departe optiunea fiecaruia dintre noi. Iubirea incepe cu noi. Ea este prezenta in noi, ca ne place sau nu! Cum putem astepta sa fim iubiti de cei din jur daca noi insine nu ne iubim? Si pana la urma de ce nu ne-am iubi? Care e prima persoana pe care o vedem dimineata? Pe cine privim in oglinda cu ochii umflati de somn? Dincolo de noi sunt restul. E lumea intreaga…

De cele mai multe ori plasam iubirea in bratele unui singur personaj. El. Acel el in jurul caruia ni se invarte universul. Si cat de frumos este cand sentimentul acela frumos este impartasit… Am vrea sa traim asa pentru totdeauna, am vrea ca toti cei din jurul nostru sa simta acea fericire pentru a ne prinde cu totii intr-o hora a iubirii…

Nu vi s-a intamplat niciodata ca, intr-o relatie noua fiind, sa doriti a face si pe altii fericiti? Mi se intampla de fiecare data!  De fapt chiar mai des. Nu as putea spune ca am success in “a face lipeli”, insa doar gandul ca un el si o ea pe care ii aduc impreuna pentru o clipa ar putea fi un cuplu fericit imi da un sentiment deosebit. Am fluturi in stomac… Ma hranesc parca cu fericirea altora sau potentiala lor fericire. Au fost momente in care am crezut ca am reusit, in care am crezut ca el si ea sunt facuti unul pentru celalalt. Au fost momente in care am simtit ceva mai mult, auzeam clopote si muzica leganata de dus mireasa la altar. Dar au ramas ca un vis frumos. Poate ca sunt o visatoare, insa cred din toata inima in finaluri fericite!

De fiecare data cand incerc o noua lipeala spun ca ma las de meserie. Pana la urmatoarea incercare. Acum sunt in pauza… Ciudat e ca nu mi-a placut niciodata sa mi se aranjeze o “lipeala”…  Cine sa ma inteleaga?!

Oricum ar fi, cautata sau nu, gasita sau pierduta, iubirea este acel ecstasy de care avem nevoie. Am fi in stare sa mergem pana in panzele albe dupa ea…

Ce facem cand gasim iubirea? Ce facem cand o avem alaturi zi si noapte, cand devine parte din noi? Suntem oare in stare sa o pastram? Suntem in stare sa o tinem alaturi si sa ii oferim ce are nevoie? Suntem in stare sa o imbratisam zi de zi cu aceeasi pasiune arzatoare? Suntem capabili sa iubim pentru totdeauna, pana la cer si inapoi?

“- Am descoperit iubirea intr-un fir de nisip… a venit intr-o zi spre mine si s-a asezat in dreptul inimii. Am vrut sa-l indepartez, dar parca imi incalzise sufletul. Am zambit si l-am pastrat…

– Si acum, dupa atata timp, ce simti? Nu ti-e dor de inceput? De primele zile…

– Pai fiecare zi e o prima zi, in fiecare zi am parte de primul sarut de prima imbratisare.

– Imposibil!

– Dar te inseli! Orice este posibil! Orice! ”

De ce spun unii ca dupa un timp inceputul devine amintire? De ce au impresia, gresita de altfel, ca magia dispare la un moment dat? I-am auzit pe multi spunand acest lucru… si cred ca sunt atat de tristi… Mi-e mila de tristetea lor si de nefericirea lor… Pasiune doar la inceput? Asta s-ar traduce printr-o fericire partiala, de inceput si apoi nimic. De aici si iubirile sfarsite, relatiile incheiate si uneori divorturile.

De fiecare data cand am iubit, am iubit pana la capat. Am luptat pentru iubirea mea pentru ca in ochii mei o iubire ce se naste din nimic nu poate sa moara brusc. Am tinut-o vie pana la final. Mi-am pastrat in suflet amintirea primului sarut, amintirea primelor intalniri. Fiecare intalnire era o noua intalnire, prima… Am aflat de-a lungul timpului ca uneori iubirea se stinge, o ingropam la 2 metri sub pamant si mergem mai departe. Iubim din nou… De fiecare data mai frumos, mai…

Poate ca sunt in cautarea acelei iubiri “pana la cer si inapoi”… pentru ca desi am avut impresia nu o data ca am gasit-o, mi-a scapat de fiecare data printre degete. S-a strecurat usor si s-a transformat in fum lasandu-ma mereu cu semne de intrebare. Iubirea mea?

Raspunsul mi-a venit de fiecare data aruncat de o forta invizibila sau poate de soaptele celor care m-au imbratisat…

“- Iubirea este inca acolo, asteapta… asta a fost inca un pas catre ea. Intr-o zi va veti descoperi si veti fi alaturi in dansul de mult visat.

–  Si de ce am iubit din nou? De ce am vrut cu atata ardoare sa cred, sa visez…?

– Pentru ca tu stii sa iubesti, pentru ca iubirea este parte din tine si daca nu iubesti nu existi… Tu traiesti iubind, traiesti pentru iubire. Tu esti iubirea.

– Si totusi. Am obostit sa ma trezesc mereu in acest punct. Am obosit sa o iau mereu de la capat, am obosit sa iubesc la nesfarsit… e ca atunci cand te obisnuiesti sa dormi intr-un pat, cand in sfarsit dormi bine vine momentul sa schimbi patul… si nesomnul se instaleaza iar… si iar… am obosit!

– Asa spui mereu… Doua saptamani draga mea si vei uita ca “ti-ai irosit iubirea”, doua-trei luni si vei dori sa iubesti din nou… Vei avea atata iubire de oferit incat se vor pleca florile in fata ta si vor inflori copacii… si nu uita! Tu te indragostesti in fiecare zi!”

Iubirea. 1065 de cuvinte despre iubire (pana acum) si alte sute, mii de carti despre acest motor care ne calauzeste in calatoriile noastre prin viata. Iubirea este frumoasa, superba, dorita si avuta. Cand se pierde devine poveste… Iubirea adevarata este cea “pana la cer si inapoi”. Si sunt convinsa ca exista!

Atata timp cat voi mai vedea batranei tinandu-se de mana prin parcuri, atata vreme cat voi vedea batranei zambindu-si si sarutandu-se timid pe obraz voi stii ca iubirea adevarata exista… si o voi cauta! Poate ca totusi iubirea chiar are gust de martipan… pana la cer si inapoi!

Scrisa candva…

Sursa foto

The post Amintiri de… ieri(4) first appeared on Andreea Ban.