Pentru totdeauna si de ce

Zambeste. Priveste catre mare si zambeste cerului. E inca gri. E plin de nori grei de ploaie. Dar e cerul marii si ea ii zambeste. Niciun nor nu ii va sterge fericirea, nicio ploaie nu ii va topi dorintele. Cele trecute, implinite, cele prezente… viitorul. Dar stie ea oare ca e cineva acolo care o doreste mai presus de orice? Stie ea oare ca fericirea ei e doar un ciob de sticla nesparta inca? Nu stie. Niciodata nu stim. Traim in borcane pana la ultima suflare. Le cladim singuri din imagini inchipuite pana intr-o zi in care totul se naruie, se preface in nisip si nu putem decat sa privim cum ni se scurge printre degete…

Ea s-a trezit intr-o zi iubind. Nu a cerut. Si-a dorit. O, dar ce si-a mai dorit o iubire mare, doar a ei… si a primit. S-a indragostit pana la cer. S-a indragostit si s-a pierdut. Totul s-a transformat in lumina, in posibilitate. Nu mai exista nimic care sa-i alunge zambetul si stralucirea din privire. Se simtea iubita. Atat de iubita incat totul in jur era umbra. Nimic nu mai conta. Nu a auzit nicio clipa strigatul lui. Chemarea.

El, acel el care candva demult habar nu avea de existenta ei, a vazut-o intr-o zi stralucind. Zambetul ei l-a facut sa stea locului si sa se intrebe cine e faptura aceea rupta din soare. Cum de nu o observase pana atunci? A fost tot timpul langa el… a fost… Si acum i se taie rasuflarea ori de cate ori o vede. Ii cauta privirea si inventeaza subiecte cu care sa o abordeze, doar-doar de va reusi sa ii capteze atentia, sa ii atinga mana, obrazul, buzele… viseaza. Cum de nu a vazut-o inainte? Simte cum se mistuie incet, distanta dintre ei il arde. Ar fi putut sa o aiba. O noapte, un dans. Dar nu! A preferat sa fie rece, sa caute alte si alte priviri si buze de sarutat. Si acum? Doar ea. Si ea e departe.

Oare ce are el, celalalt. Barbatul care a facut-o pe ea sa lumineze? Care ii este secretul? L-am intalnit si eu si tu, noi toate. Si ea mi-a spus ca este viata ei. Tot ce si-ar fi putut dori. Ii ofera atentie, mainile lui stiu cum sa o imbratiseze, cuvintele lui stiu sa ii aline suspinele, buzele lui o saruta asa cum si-a dorit mereu sa fie sarutata, ca si cum i-ar darui si i-ar fura ultima suflare. Parca ii citeste gandurile… Mi-a spus acum un vis, o viata, poate doua pe cand priveam marea impreuna. Ea vedea lumina in norii cenusii, eu asteptam soarele sa alunge norii. Stiam de ea, de el, dar si de celalalt el. Povestea s-a rasucit ca o spirala desenata de un copil, stramba nevoie mare.

Ea s-a trezit intr-o zi din vis. El nu era deloc cel care crezuse ca e. S-a plictisit poate, a gasit ceva mai bun, a mers mai departe fara a privi in urma. Ea a ramas perplexa. Parea ca s-ar fi trezit in cel mai groaznic cosmar si el nu mai era acolo sa o aduca la realitate. Dar realitatea era rece. Ea a murit o clipa. Si inima i-a inghetat. A realizat ca nu il cunoscuse deloc, acela era doar o inchipuire. In tacerea lui i-a atribuit toate calitatile necesare pentru a putea detine „statutul” de ideal. Cineva i-a intins o mana. El, acela care renuntase sa mai spere, a privit-o in ochi pentru prima data.

Se intampla. Trecem zi de zi prin astfel de povesti. Cand le auzim de la altii par bucati de film prost. Oare cum se poate asa ceva, cum sa nu se prinda ca umbla cu cioara vopsita, ca sentimentele nu erau sincere. Si totusi se poate. Am trait la randul meu povesti cu iubiri nebanuite care s-au stins in noapte ca niste bete de chibrit aprinse brusc si care iti ard degetele pana apuci tu sa le arunci cat colo. Imi vin in minte franturi de amintire, „pentru totdeauna” si „de ce”. Nu stiu care era motivul, dar am vrut mereu sa stiu de ce. Raspunsul il primeam mai tarziu si nu de la vreun el. Ei habar nu aveau. Imi doresc uneori sa existe un el pe care nu il intreb niciodata de ce si sa nu fiu nevoita sa-i raspund la aceasta intrebare. Ne dorim cu totii un pentru totdeauna care sa fie pentru totdeauna…

Ea. Va intrebati daca a ramas cu el, celalalt? Nu stiu. Poate da, ar fi un final fericit. Si poate nu, daca el nu a vrut-o cand ea il cauta din priviri, de ce s-ar mai intoarce ea in trecut? Viata asta se joaca cu noi si rade. Mereu am crezut asta. Ne tine legati de oameni pe care nu ii vrem sau nu ne vor pe cand altii ne doresc pana se sting. Si, pe cand noi uitam sa iubim ceea ce avem, sunt altii care asteapta in umbra gata sa ne fure comoara. Atunci cand avem ceva ce ne-am dorit mereu, ar trebui sa apreciem, sa luptam zi de zi pentru a-l cuceri, pentru a o face fericita. Nu trebuie sa ne asumam nicio clipa iubirea fara a lupta pentru ea, pentru ca e posibil ca ea sa ne fie luata… Iar daca nu ne mai dorim, ce poate fi mai simplu decat sa spunem? Da, va plange, va suferi, dar va gasi puterea pentru a cauta si a primi ceea ce merita…

Ea a plecat. El a spus ca intr-o zi se vor reintalni. Si oricate lumi vor strabate, oricate vieti vor trece pe langa ei, va fi una, doar una in care se vor intalni pentru totdeauna. Restul e un cer senin de vara.

5 Comments

  • Trackback: Pentru totdeauna si de ce | Thoughts about nothing… | BunDeCitit.ro
  • Noona Posted 14/03/2012 00:18

    Trist dar adevarat! „Cand am iubit am fost urat, Cand am urat am fost iubit Si=n viata n-am avut decat un vis dar vesnic nemplinit” (nu ma intreba de unde sunt versurile. Acum chiar nu-mi aduc aminte. Sa fie tot Minulescu?) Cert este ca toti se pare patim la fel. Viata este o scena pe care noi avem, se pare, mai multe roluri. Dar invatam ceva din ele? N-as prea crede. De fiecare data il reluam, cu alt partener, sperand ca este „idealul”. The problem is : si pentru ei este la fel! Este greu de gasit jumatatea de portocala care se potriveste! Poate ca teoria reincarnarii si regasirii in alte vieti este adevarata – cautam pana gasim si atunci vine revelatia si linistea… deplina! pup Y inger pierdut in miez de noapte!

  • andres Posted 14/03/2012 00:31

    Te pup si imbratisez draga mea! Stii, e o carte a lui Rebreanu. Adam si Eva. Sunt 7 vieti, cele 7 vieti in care cautam in nestire. Si poate ca vom gasi intr-un final, ne vom tine de mana jumatatea „de portocala”. Daca va fi chiar si pentru o clipa, un minut. Va fi destul. Asa imi place sa cred.

  • Noona Posted 14/03/2012 13:24

    „pentru toteauna” asa cum ni-l inchipuim nu exista! Exista un pt totdeauna care necesita compromisuri si un pret… depinde cat esti dispus sa-l platesti! ?(„parerea mea”)!
    „de ce?” Daca o persoana este sincera si-i cere celeilate sa rupa relatia pt mine este de admirat. Are demnitate! Si atunci nu te mai intrebi „de ce”. N-a fost sa fie si mergi mai departe, chiar daca doare se vindeca mai repede! Este de preferat celui care continua relatia mintind si inseland, sperand ca nu se afla si ca te poate pastra! Dar, cand afli? Cade cerul pe tine si incep „de ce-urile”. Suferinta este fara margini si rana se vindeca foarte greu! Viata este complicata si sfaturile nu prea ajuta. Sunt ca soarele de iarna – lumineaza dar nu incalzesc-!
    Si inchei iar cu o poezie
    „De ce-am crezut de-atatea ori
    Ca-mi place o floare dintre-atatea flori?
    De ce-am crezut ca o iubesc
    Si-apoi gaseam o alta cu folile mai moi?” Nu suntem singurii dar fiecare trebuie sa treaca prin ce-i este dat! Oare este mai fericit cel ce n-a iubit vreodata?

  • andres Posted 14/03/2012 23:33

    Cu siguranta nu! Am trecut si vom trece fiecare dintre noi prin toate cele. De ce-urile vor veni, dezamagirile si ele. Dar ne intaresc. La un moment dat vom privi inapoi si vom zambi. E inevitabil! Dar zambetul ne va fi amar. Doar noi vom stii de ce…
    Imi plac tare mult versurile astea. 😉

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.