Sunt fani ai lui Robert de Niro prin zonă? Trebuie să vă fac o mărturisire și mi-e că o să-mi iau câteva roșii de la unii sau alții. Nu îmi place de Niro. Gata, am zis-o! Nu îmi place și pace. De fiecare dată când mi se propune să văd un film cu acest actor am tendința de a-mi da ochii peste cap. De fapt, chiar îi dau peste cap și oftez a “nu vreau”. De ce? Habar nu am. Nu aș putea spune că a fost un film care mi-a dăruit această aversiune față de el (poate Little Fockers, dar în filmul ăsta Ben Stiller e cel nesuferit). Pur și simplu evit să văd filme cu de Niro.

În cazul filmului The Intern (Internul), Anne Hathaway a fost cea care m-a convins. Îmi place tipa. Ochii ei mari, fața de școlăriță, vocea, mimica… e ceva la ea care mă atrage și îmi șoptește că filmul merită văzut. Cu ocazia aceasta am făcut cunoștință cu un nou Robert de Niro. Și acum vă rog să vă luați roșiile înapoi: omul acesta este genial! A dat viață unui personaj pe care tare mi-ar fi plăcut să-l cunosc și în viața reală.

Povestea pare a fi o combinație între #Girlboss (cartea) și The Devil Wears Prada (filmul) în care personajul principal, Jules Ostin, este fondatoarea unei companii online. Dacă s-ar fi făcut o continuare a The Devil… atunci Andrea în mod sigur ar fi fost o Jules, propria-i șefă. Povestea este de fapt despre Ben Whittacker, un bărbat de șaptezeci de ani care descoperă că pensionarea nu este cum și-a imaginat. După mai bine de patruzeci de ani în câmpul muncii, Ben are nevoie de activitate, are nevoie să socializeze, să se simtă util. Postul de intern la o companie tânără, în plină dezvoltare, este exact ce are nevoie.

Filmul se dorește a fi o comedie cu picături de dramă, dar e puțin mai mult de atât. Ben va fi cel care o va ajuta pe Jules nu numai în viața profesională, dar și în cea de familie. La început îl ignoră și încearcă să scape de el (nu de alta, dar cu ce poate fi de folos un bătrânel dichisit?), pentru ca apoi să realizeze că este mai mult decât un simplu intern, este cel care o va ajuta să ia deciziile corecte.

The Intern este o poveste actuală, este despre generația Facebook – mereu pe fugă, fără viață personală, generația care a uitat puterea cuvântului rostit în favoarea celui scris și trimis pe calea sms-ului, mailul-ui, platformelor sociale – căreia i se transmite fără ocolișuri că experiența vârstei a treia trebuie apreciată. Deși sunt depășiți de tehnologie, seniorii au suficientă experiență de viață pentru a rezolva probleme pe care butonatul nu le poate rezolva.

Mesajul filmului e simplu, prăpastia dintre generații nu este atât de mare precum pare. Din când în când ar trebui să lăsăm telefoanele, laptopurile, orice gadget din mână și să stăm de vorbă cu cei mai în vârstă. E posibil să descoperim povești pe care nici măcar cărțile nu le pot spune.

Vă recomand să vedeți The Intern, combinația Hathaway – de Niro este de excepție. Fie că-l vedeți singure (da, e un film dedicat în special doamnelor), fie că alegeți să-l vedeți împreună cu prietenul, este perfect pentru o seară liniștită și cu zâmbete. Dar să nu vă așteptați ca el să fie extaziat. E posibil să-l apuce căscatul, să butoneze telefonul sau chiar să adoarmă. Promite-ți-i că următorul film va fi ales de el. 😉

The Intern (2015)

The post Internul. Experiența nu are vârstă first appeared on Andreea Ban.

Per ansamblu, filmul e un cocktail de actori care mai de care mai frumosi, mai buni, mai de urmarit. Fiind atat de multi nu prea ai timp sa te bucuri de fiecare cat ai vrea, insa vine cu un mesaj frumos… sau mai multe. Sunt cateva povestioare care te fac sa zambesti pe alocuri. Nu a fost previzibil in totalitate, dar chiar si cu acest previzibil e perfect pentru un final de an… Actiunea se petrece in ultimele ore dinaintea sfarsitului de an si are in centrul atentiei o bila. Bila din New York care trebuie aprinsa, urcata si la miezul noptii coborata. Discursul pe care il tine Claire Morgan (Hilary Swank) intr-un moment de panica (atunci cand bila s-a blocat) vine parca sa lege toate povestile intre ele. Bila blocata e un simbol, e timpul care se opreste in loc pentru noi, pentru a ne gandi la tot ce a fost, la anul care se incheie, la promisiunile facute, realizarile pe care le-am avut, deciziile pe care nu le-am luat de teama de a nu fi raniti… asta este anul nou, o noua sansa de a face lucrurile asa cum trebuie, sansa de a ierta, de a face mai mult, de a da mai mult, de a iubi mai mult.

Va recomand acest film pentru toate figurile dragute si iubite de noi (Robert De Niro, Ashton Kutcher, Zac Efron, Hilary Swank, Michelle Pfeiffer, Halle Berry, Abigail Breslin, Jessica Biel, Jon Bon Jovi, Katherine Heigl, Sarah Jessica Parker), dar si pentru urarile de bine…

New Year’s Eve (2011)

Un an nou fericit sa aveti!

The post De anul nou… first appeared on Andreea Ban.

Am spus in nenumarate randuri si la nenumarate targuri ca atmosfera aceea livreasca nu poate fi comparata cu nimic. A fi in mijlocul lor, a cartilor e o minune pe care o traiesti de fiecare data la fel de intens. Nu vom avea niciodata toate acele carti, nu vom putea niciodata sa citim nici macar 10% din povestile care ni se pun la dispozitie, care ne atrag, care ne fac cu ochiul si ne imbie ca sirenele cu voci suave si cuvinte potrivite. Nu. Si asta e trist. Dar tocmai acest imposibil ne face sa revenim mereu, sa ne plimbam printre rafturi si sa alegem una, doua, sapte, douazeci de carti. Ne falfaim pungile pline si ne promitem de fiecare data ca ne vom abtine, ca data viitoare mai tinem putin de bani. Dar nu, nu vom reusi. Cartile ne vor vraji iar si iar pentru ca nu vom putea in veci sa tinem pasul cu ele.

Astazi a fost prima zi de Bookfest. Liniste. Calm. Frumos. Ca si expozant, zilele de inceput sunt triste. Oamenii sunt putini, mai mult spectatori (un fel de window shopperi). Ca si vizitator – serial reader – acestea sunt cele mai frumoase zile. Poti sa te plimbi in voie, sa citesti, sa vorbesti cu editorii, sa iti faci lista de preferinte, de cumparaturi, sa te gandesti, sa te razgandesti, sa cumperi. Nu e imbulzeala, nu sunt nervi si nici agitatie. E atmosfera perfecta! Mai apoi vor fi zilele alea de final in care se trezesc cu totii disperati ca in Ajunul Craciunului: goana dupa carte. Asta nu mai e asa placut, chiar daca e vorba de carti!

Maine voi fi din nou la Bookfest. Sunt curioasa cati dintre vizitatorii de azi vor reveni… Daca vreti sa aflati ceva, sunt prin zona. Va raspund negresit!

PS. Mi-am facut prieten nou, pe domnul De Niro! Zambim frumos, nu-i asa?! 😀

The post Bookfest. Ziua1 first appeared on Andreea Ban.