Să vorbim despre Lucy, dar să vorbim puțin, căci nu vreau să vă răpesc din timpul prețios. Nu se cade. Știți despre care Lucy vorbesc, da? Acea Lucy minunată pe care am așteptat-o luni întregi. Acea Lucy care, în urma unui incident nu tocmai plăcut, s-a trezit cu un IQ mare și în creștere. Acea Lucy care… Nu, nu am tensiunea crescută. Sunt calmă. Atât de calmă încât pot scrie despre acest film, deși nu intenționam.

Mi-a plăcut Lucy din două motive, Scarlett Johansson și Morgan Freeman. Dar atât. Am vrut să văd filmul pentru că am sperat, chiar am sperat, că va fi un film bun și nu povestea pe larg a trailerului. Dacă ați văzut trailerul (mă scuzați că vă spun acest lucru vouă celor care vreți să îl vedeți), să știți că aia e povestea. Hai, bine, finalul e big, filmul are efecte interesante, e colorat ca un documentar, dar… atât. Nu m-a impresionat deloc. Ba mai mult, m-a dus cu gândul la Transcendence și la restul filmelor în care a jucat Morgan Freeman în ultimii ani, m-a dus cu gândul la o Scarlett frustrată, o Scarlet care aleargă după roluri cu care să cucerească lumea – femeia de piatră dorită de toți și pe care nu o poate avea nimeni -, dar care nu fac decât să-i știrbească aura. Nu m-a convins în filmul de față, chiar și cu IQ-ul ăla dubios. Ba chiar mi se pare că a interpretat un personaj de hârtie (vai, de când așteptam să folosesc expresia asta, personaj de hârtie!). M-a întors cu gândul la Văduva Neagră. O prefer în acel rol, parol! Acolo, cel puțin, nu ne trezim cu scene trase de păr și de ce mai vreți voi (a se vedea degetele atinse a celor două Lucy precum în capodopera lui Michelangelo).

Haideți că m-a luat valul. Lucy nu este filmul pe care l-am așteptat. Lucy e doar o maimuță.

Vă recomand, nu filmul, ci o recenzie bună și foarte bună pe Cinemateca.eu aici. Cred totuși că au acordat prea mult timp și prea multe cuvinte acestui film. Altfel, vă doresc să vedeți filme bune! Iar eu, dacă tot îl admir atât pe Morgan Freeman, mai bine văd un documentar.

Lucy (2014)

The post Lucy, dragă, ești peste tot! first appeared on Andreea Ban.

Desi initial nu am gasit foarte atragator subiectul, dupa vizionarea filmului am ajuns la concluzia ca trebuie vazut neaparat. Cine si-ar cumpara o gradina zoologica? Cine ar fi suficient de nebun incat sa ia viata de la zero intr-un alt loc, cu o cu totul alta ocupatie, sa isi implice familia si sa traiasca aventura in acest fel? Poate doar cei care au ajuns pe marginea prapastiei, aproape de colapsul emotional. In aceasta situatie se afla Benjamin Mee, omul care porneste pe un nou drum, catre o noua viata. O viata plina de culoare, de frumos, de energie pozitiva… Piedicile nu lipsesc, insa nevoia de schimbare, de a trece peste amintirile triste care inca il bantuie il ajuta sa treaca peste dificultati.

Poate ca solutia pentru a evita depresia nu este aceea de a cumpara un zoo, insa mesajul filmului vine ca o palma pentru noi, cei care ne lamentam din diverse si care care nu reusim sa ne punem nici macar teluri, dar pai sa le si realizam… Orice este posibil daca vrei cu adevarat, daca crezi cu adevarat. Si primul pas e cel mai important, acele 20 de secunde in care iei decizia, marea decizie, oricat de nebuneasca ar fi.

Va recomand acest film pentru imaginile superbe, pentru povestea deosebita, pentru fetita care te cucereste de la primele replici, pentru animalele frumoase si nu in ultimul rand pentru ca este un caz real.

We Bought a Zoo(2011)

O alta impresie despre film aici.

The post We bought a zoo! first appeared on Andreea Ban.