Am crescut impreuna. Imi aduc aminte de prima zi de liceu de parca ar fi fost ieri. Ea avea parul lung si machiaj dragut, mov. Abia mai tarziu am inteles ca machiajul acoperea un ochi vanat. Am ras. Cred. Nu mai stiu exact. Acum pare amuzant. Si imi vin in minte franturi de amintire, un numar de telefon pe care nu il voi uita niciodata si la care ea nu mai raspunde de multi ani. Imi vin in minte rasete si muzica, Bon Jovi si baluri ale bobocilor. Nu putine! Ochii ei verzi si notele mele la chimie. Iubirile noastre si suferintele fara sfarsit. Cafelele baute in bucataria draga si fumul de tigara. Dar toate s-au stins intr-un trecut de care imi aduc aminte cu drag.

Unele prietenii sunt pentru totdeauna. Drumurile noastre se despart, merg pe cai necunoscute, catre undeva, catre nicaieri. Inimile ne raman imbratisate peste timp, peste amintiri. Si am momente in care ma bucur atat de mult ca traiesc in aceasta lume, acum. Nu am crezut ca o voi spune, dar ma bucur enorm ca exista telefonul, internetul si facebook-ul. In lipsa lor, poate ne-am fi dat silinta mai mult sa fim impreuna. Cu ele, insa, legaturile par a nu muri niciodata. Sunt ca niste fire invizibile care ne trag unii spre altii, care ne aduc impreuna cu un cuvant, o fotografie. Sunt ferestre deschise catre oamenii iubiti care ne permit sa vedem, sa auzim, sa schimbam un cuvant, o bucurie… E putin, prea putin, insa in comparatie cu „deloc” e imens.

Suntem mari acum. Acum niste ani am scris intr-o poveste cum vom fi mari intr-o zi. Si acum suntem. Am schimbat prefixul. Avem sau vom avea copii. Iubim. Suntem iubite. Traim viata la care ieri visam sau la care nu am visat vreodata. Sunt uimita de azi, sunt uimita ca sunt, ca esti, ca suntem.

Inelele aici.

The post Zambetul din telefon first appeared on Andreea Ban.

Si este un citat care mi se tot intoarce in minte…

„…sufletul pereche e o oglinda, e ala care-ti arata toate chestiile care te trag inapoi, ala care-ti atrage atentia asupra ta insati, ca tu sa-ti poti schimba viata. Probabil ca un suflet pereche adevarat e cea mai importanta persoana pe care ti-e dat s-o intalnesti in viata, pentru ca-ti darama toate prejudecatile si te obliga sa te trezesti. Da’ cand e vorba sa traiesti toata viata cu respectivu’?… Nt. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar in viata tocmai pentru ca noi sa putem descoperi alte fete ale propriei noastre persoane. Dupa care pleaca.” (Elizabeth Gilbert – Mananca, roaga-te, iubeste)

Acel pleaca e prea trist. Parca nu imi place cum suna.

The post Suflete pereche in Mananca, roaga-te, iubeste first appeared on Andreea Ban.