Citesc acum Mananca, roaga-te, iubeste (si alte doua…). Mai am putin si ajung in Indonezia cu lectura. Ma fascineaza intr-un mod ciudat. Nu ma tine prinsa de poveste, nu ma face sa dau pagina dupa pagina, ba chiar ma uit din cand in cand sa vad cat mai e de citit pana la finalul capitolului. Insa are ceva… dupa ce inchid cartea imi vin in minte idei, ganduri pe care altfel nu le-as fi gandit. Poate ati vazut filmul. Ei bine, filmul e doar o fotografie a unui peisaj mirific si peisajul e cartea. A privi o data si atat catre povestea asta e prea putin. A citi cartea inseamna a lua la puricat fiecare gand si traire a autoarei, fiecare locsor, fiecare senzatie…
Si este un citat care mi se tot intoarce in minte…
„…sufletul pereche e o oglinda, e ala care-ti arata toate chestiile care te trag inapoi, ala care-ti atrage atentia asupra ta insati, ca tu sa-ti poti schimba viata. Probabil ca un suflet pereche adevarat e cea mai importanta persoana pe care ti-e dat s-o intalnesti in viata, pentru ca-ti darama toate prejudecatile si te obliga sa te trezesti. Da’ cand e vorba sa traiesti toata viata cu respectivu’?… Nt. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar in viata tocmai pentru ca noi sa putem descoperi alte fete ale propriei noastre persoane. Dupa care pleaca.” (Elizabeth Gilbert – Mananca, roaga-te, iubeste)
Acel pleaca e prea trist. Parca nu imi place cum suna.
6 Comments
Andres, chiar e trist.
Habar n-am daca exista suflete pereche. Si stiu ca nimic nu e etern.
Dar tot trist suna.
Suna trist, este trist… Si cu toate astea, aceeasi autoare a scris in urmatoarea carte (Si am spus da), ca exista suflete pereche… Si inclin sa merg pe a doua varianta! 😀
Ma bucur ca-ti place! Inseamna ca nu am dat gres! 🙂
Cum sa dai gres?! E superba cartea 😀
sa stii ca acel „pleaca” incheie discutia despre…sufletu pereche care e cat se poate de idealist descris in acel fragment dar acel „pleaca” arata ca e relativ,doar o treapta in viata…prea dur spus…iti cauti sufletu pereche si dupa care sa renunti cand si-a indeplinit rolu??
P.S. nu am citit cartea,nici filmu nu l-am vazut dar cred ca in momentu era deprimata tipa… 🙂
@Ionu: 🙂 Intr-adevar, tipa era foarte deprimata… de fapt teoria asta i-a tinut-o un prieten care incerca sa o scoata din starea ei… se agata de un ex cu care fusese dupa o casnicie esuata. Putin alambicata treaba. Dar i s-a explicat foarte frumos ca acel ex i-a aratat drumul si poate sa fi fost sufletul pereche (desi nu cred), insa acum era cazul sa il lase si sa mearga mai departe.
Pe deoparte imi place mult teoria. Suna ca si cum sufletul pereche e prietenul cel mai bun care te scoate din nebunie (ca sa nu zic alt cuvant mai aiurea)…
PS. In urmatoarea carte va gasi o alta teorie despre sufletele pereche deosebita si total diferita de aceasta. Concluzia? Cu timpul ne schimbam modul de a gandi. Suntem ca anotimpurile 😀
Add Comment