If you had it all

De cate ori ati vazut un film tocmai datorita distributiei? Si de cate ori entuziasmul s-a topit incet pe masura ce se scurgeau minutele? De multe ori, nu-i asa? Dar de cate ori vi s-a intamplat ca la finalul unui film, aparent fara sens, sa spuneti „wow, da, a fost genial!”

Cand am vazut trailerul filmului The Counselor, am fost cucerita de coloana sonora si, mai apoi, de distributie. Brad Pitt, Penélope Cruz, Javier Bardem, Cameron Diaz, Michael Fassbender sunt cateva nume cu greutate care vor reusi sa aduca mereu publicul cinefil in salile de cinema. Mai trist este atunci cand nu exista chimie intre personaje. Inca de la prima scena, cea in care avocatul (Michael Fassbender) si iubita acestuia, Laura (Penélope Cruz), se dragaleau intr-o dimineata tarzie, am ramas cu o senzatie de „fara sare si piper”. A fost un fel de sex pe uscat si, mai tarziu, ne-au oferit scene „induiosatoare”, de-mi venea sa ma intorc pe partea cealalta, in somn (noroc ca nu adorm la filme).

Bun. Ma veti intreba unde este geniul filmului astuia. E simplu. Geniul vine din inspirata idee de a plasa din cand in cand un fel de relansatori, scenele acelea imprevizibile care schimba brusc situatia, care te scot din zona de confort si iti plaseaza in minte intrebari. Si, de asemenea, faptul ca ti se spune de la inceput povestea, dar realizezi acest lucru abia la final. Recunosc ca am spus de cateva ori, in timpul filmului, ca este o porcarie. Adica, serios acum, elementul central al filmului este o vidanja care transporta droguri si care este deturnata de cateva ori de diversi – oameni care omoara cu sange rece in stanga si in dreapta. La un moment dat, chiar pierdusem firul, nu mai stiam ai cui sunt oamenii care preluau masina minune. Dincolo de masina asta si de transport, a stat morala, faptul ca traficul de droguri este periculos si finalul afacerilor de acest gen nu este niciodata unul pozitiv. Personajul lui Brad Pitt il avertizeaza pe avocatul cel naiv de acest aspect, fara vreun rezultat, din pacate. Avocatul asta este un personaj cam dubios, prea plangacios pentru rolul pe care il are in toata povestea cu drogurile. Michael Fassbender mi-a placut mai mult in X-men – First Class (Magneto), mult mai mult, poate pentru ca figura lui inspira forta.

Nu i-am pomenit pe Bardem sau pe Diaz. Nu exista chimie nici intre ei, insa isi fac rolurile impecabil. Ea este mama rautatilor, cea care invarte totul pe degete, iubeste felinele si se comporta ca atare, ataca si nu priveste in urma. El, Bardem este traficantul cu experienta, dar cazut la picioarele femeii, la fel de naiv precum avocatul nostru. Desi filmul se doreste a fi unul de actiune, sunt cateva dialoguri profund filozofice care atrag atentia si te fac sa te intrebi daca vezi cumva acelasi film.

Relansatorii? Un cap care zboara, un cadavru plimbat aiurea, cateva povesti sangeroase care socheaza atunci cand le vezi infapuite, mai ales imaginea aceea cu Brad Pitt… Nu va dau mai multe detalii, trebuie sa vedeti filmul. La final veti spune wow. Daca nu, asta este, dar veti fi vazut cea mai tare scena de sex posibila. Cameron Diaz si…

Vizionare placuta!

The Counselor (2013)

The post Avocatul cel naiv si plangacios first appeared on Andreea Ban.

Mother Nature is a serial killer. She wants to get caught, she leaves bread crumbs, she leaves clues… Mother nature knows how to disguise her weakness as strength.

La noi, Mama Natura e o blonda cu… Pff. Scuze! Vorbim de film si de Mama Natura a americanilor, ca de la ei vine (mereu) apocalipsa. Oare cate filme cu sfarsit de lume au fost (numai) anul acesta? Multe. Si, cel mai probabil, vor urma si altele. Acum, ca aceasta presupusa apocalipsa nu mai este o noutate, ramane ca cei care o deseneaza sa ne surprinda cu altele: sursa apocalipsei, felul in care e „traita” sau infranta. Se pare ca insasi apocalipsa a ajuns sa fie personaj principal al filmelor din zilele noastre… o avea ea chipuri diferite, insa rolul e acelasi. Sa distruga oamenii astia multi si rai.

Bun. Sa trecem acum la filmul nostru: World War Z. Personaje principale: Gerry Lane (Brad Pitt), fost investigator al ONU, multi, dar foarte multi zombi si apocalipsa noastra. Actiunea incepe cu un blocaj in trafic. Desi totul pare normal – ora de varf, trafic intens – agitatia care incepe sa se propage in jur devine tot mai suspecta. Gerry al nostru, spirit de luptator, isi da seama ca e ceva in neregula. Bine, cred ca oricine si-ar da seama daca ar vedea oamenii urati alergand si muscand alti oameni pentru ca acestia din urma sa devina si ei urati…

Si asa a aparut masa de personaje pe care le vom numi mai departe zombi. Comparativ cu filmele pe care le-am vazut (si am tot vazut filme cu zombalai urati), acum avem parte de un fenomen ciudat. Pe langa faptul ca sunt rapizi, extrem de rapizi, nu se dau in vant dupa sange. Zombii acestia musca, alearga, musca si, daca nu au ce face, intra intr-o stare de somnolenta ciudata. Sa zicem ca este un concept nou-nout care m-a incantat de la prima vizionare a trailerului.

Brad Pitt. E un fel de „die hard” in acest film. Nu stiu cum face, insa nu se lasa prins sub nicio forma de baietii rai. Ca sa nu spun ca reuseste sa scape din mainile si dintii zombilor chiar si atunci cand acestia patrund intr-un avion si infecteaza toti pasagerii. Blondutul nostru, arunca o grenada, face avionul praf si scapa. Nu tocmai teafar, dar scapa. Noroc cu centura! (Am tot vazut oameni salvati de centura in filme, in ultima perioada. Sa fie aceasta o metoda de educare a populatiei?!) Care este misiunea lui Gerry Lane? Sa salveze lumea. De fapt, el pleaca in cautarea sursei acestei epidemii si a antidotului. Dar cum sa gaseasca antidotul daca sursa nu se lasa gasita? Si aici intervine Mama Natura si ideea geniala care va duce omenirea catre un nou inceput. Nu va spun! Chiar nu!

Daca in trailer vedem hoardele de zombi de la distanta, in film avem parte si de close-up-uri ale mortaciunilor, astfel incat sa nu ramanem cu intrebari. Ba chiar a fost la un moment dat o scena prelungita fara rost. Gerry al nostru da nas in nas cu un zombi clantanitor. La inceput suspansul e mare, dar cu cat momentul se prelungeste, cu atat se stinge tensiunea si, de ce nu, dramatismul momentului. Am cam ras de mortul cu pricina!

Ce mi-a placut la film? Ideea. Este buna, prea buna. Sa mai spun ca la baza filmului sta o carte? Nici nu ma mai mira acest lucru. Mi-a placut cum au fost „desenate” valurile de zombi ce s-au materializat intr-o piramida uriasa gata sa prapadeasca si cel mai sigur stat de pe pamant, Israel. Mi-a placut faptul ca au reusit sa faca un film fara sange. Desi am avut parte de zombi rai, flamanzi, sangele nu a mai improscat ecranul ca in alte filme de gen. Mi-a placut finalul! Vai ce mi-a placut. In cazul acesta nu va pot divulga detalii, ar fi pacat sa stric surpriza vizionarii.

Ce nu mi-a placut sau, mai degraba, ce nu am inteles? Cum de s-a raspandit epidemia atat de repede pornind de la niste cazuri izolate, de ce s-a trimis o singura echipa de salvare, de ce a trebuit sa fie doctorasul atat de batut in cap, cum de a reusit Gerry sa scape iar si iar din mainile si dintii zombilor, desi nu era el chiar supererou? Si intrebarile ar putea continua… Nu am aflat noi ce si-a injectat Gerry intr-o anume scena, dar, cu siguranta, stim ca are o doza mare de „greu de ucis” in el.

Va recomand World War Z – Ziua Z Apocalipsa. Nu pot spune ca e genial, dar e prea bine pus in scena pentru a fi ratat. Si, da, este genul de film care trateaza acelasi lucru, dar dintr-un unghi cu totul diferit, unghi din ce in ce mai greu de gasit!

World War Z (2013)

The post World War Z sau Cum sa te plimbi printre zombi first appeared on Andreea Ban.

The Moneyball este ceva mai mult decat un simplu film, este o poveste despre cum sa pui intrebarile intr-un mod corect, este un film despre cum sa provoci succesul si sa-l cauti in cele mai neconventionale metode. Este un film despre riscuri majore. Un fel de risti si castigi. Inspirat dintr-o poveste adevarata, The Moneyball poate fii foarte bine si o lectie de viata, o lectie care sa te inspire in drumul spre succes. „Adapt or die” poate fi replica acestui film, replica pe care trebuie sa o avem cu totii in minte zi de zi, cu atat mai mult atunci cand avem decizii de luat. Va recomand acest film. Acasa, la cinema, chiar nu are importanta! E de vazut.

The Moneyball (2011)

The post Adapteaza-te sau mori! The Moneyball first appeared on Andreea Ban.