Mi-e dor de mare. Un dor infinit ca gandurile noastre. Si gandurile ma duc mereu la mare, ma duc pe plaja aceea pustie – plaja pe care o caut de-o viata. Stiu ca e acolo, ma asteapta. Mi-e dor de iubire, mi-e dor de scoica mea si de nisipul fin. Mi-e dor de briza, prietena mea buna si mi-e dor de cantecul valurilor. O imbratisare as vrea, una singura. Mi-ar aminti de zilele cu soare, de somnul furat sub umbrele colorate, de muzica venita de peste tot in ritmul batailor de inima. Mi-e dor de plaja si de o iubire mare, o iubire fara inceput, o iubire fara sfarsit.

Mi-e dor de soarele obosit la sfarsit de zi, de portocaliul lui frumos si de valurile mici pe nisipul ud. Paseam cu grija, paseam cu bucurie plutind parca la intalnirea cu apa marii, cu valurile jucause. Si te tineam de mana, iti zambeam. Intr-un vis de vara te iubeam frumos si mult si pentru totdeaua. Pana la cer si inapoi.

Acum mi-e dor de mare si mi-e dor sa zbor departe. As vrea sa fiu acolo si nu aici visand la tine, mare. As vrea sa-mi vina vara mai repede pentru a o trai din nou cu zambet, cu bucurie, cu dorinte implinite. Poate maine…

The post Dor de mare, de ieri si de maine first appeared on Andreea Ban.

One step can change your world.

Este pasul pe care il faci catre implinirea unui vis. Este un nou Step Up! Seria continua cel de-al 4lea film si ne-am putea intreba cu ce poate veni nou. Dans, indragosteli, vise, impliniri, happy end. Ei bine, nu e chiar asa. Este pe fundal si o poveste de dragoste, ca na, sa aiba filmul o leaca de substanta, insa nu asta e punctul forte. Dansul este. Acest dans dus la extrem si conturat in cel mai interesant mod. Ok, se poate si mai mult, intotdeauna e loc de mai mult, dar parca e totusi altceva. Povestea e lasata in plan secund pentru a evidentia pasiunea, lucrul in echipa, iubirea pentru acel ceva care face din niste oameni simpli „zmei”.

Trebuie sa recunosc ca sunt fascinata de flashmob-uri, au ceva aparte. Sunt momente in care oamenii se aduna pentru a arata ca pot fi si altfel decat cenusii, ca pot opri timpul pentru o clipa si pamantul se opreste din miscarea lui circulara, monotona. E un fel de manifest antidepresie, antiplictiseala, antistres si anti ce mai vreti voi. A patrunde in lumea lor, a celor care organizeaza astfel „adunari”, e ca o invitatie la buna dispozitie. Un fel de „zambeste, acum, aici!”

Va recomand filmul nu pentru poveste, nu este una iesita din comun. E chiar banala. Partea dansanta pe de alta parte e superba. Imaginile din muzeu, „miscarea” cu palariile sau cea cu mastile de la restaurant sunt de vazut. Neaparat pe ecran mare. Mare de tot. Si acum sa dansam!

Step Up: Revolution (2012)

The post Who is The Mob? first appeared on Andreea Ban.

Mi-am mai aprins o tigara. Fumul se imprastie ca o ceata lenesa printre zecile de corpuri miscatoare, suflete ratacite in noapte cautand companie, mangaiere, sarutari si, de ce nu, iubire. Inchid ochii si las muzica sa-mi patrunda in suflet si sa-mi anestezieze simturile toate. Un brat imi cuprinde mijlocul si ma trage acolo, in mijlocul lor. Imi pierd sirul gandurilor in pasi de dans. Dar ii vad, ii simt cum stau la panda. Ele se misca lasciv, ei mai cer o bautura, doua, nenumarate. Isi cauta curajul in alcool si lasa fumul se se duca spre ele, obiectele dorintelor, fanteziilor de o noapte. La un moment dat se produce decliclul. Inhibitiile cad pe jos axfisiate. Se vor trezi probabil in dimineata urmatoare in paturi necunoscute. Isi vor aduna hainele imprastiate pe jos si vor sari in primul taxi…

M-am intors la tigara mea. E stinsa de un timp, de o viata. O reaprind si las flacara chibritului sa arda. O privesc pe ea de dincolo de bar. Imi vede zambetul si intoarce privirea pentru o clipa. Ma priveste iar. Are zambetul inghetat. E intrigata. Ce vreau? De ce ma uit la ea? Are probabil impresia ca… Dar nu. E frumoasa. E atat de frumoasa si totusi atat de singura. Imi cauta privirea iar si iar. E atat de usor sa cuceresti o femeie… E nevoie de un zambet. Si era un el cu o bere in fata. Se uita insistent la ele. Erau doua. Nu mi-am dat seama pe care o vroia, poate ca nici nu conta. A ajuns langa ele tot privindu-le, insa a gresit. A uitat sa zambeasca. Fetele se uitau prin el, se hlizeau si dansau. El a disparut.

Muzica e data tare, se schimba prea repede, e prea agitata. Sunt lipita de tine. Ne miscam intr-un singur corp si am senzatia ca visez. Este fumul de la atatea tigari, din atatia plamani care se amesteca fara incetare cu sunetul. Il inspiram si uitam de noi intr-o mare de vise, intr-o noapte difuza. O imbratisare fara sfarsit. Privesc lumea din bratele tale si pare mica. Este frumoasa. Plina de speranta si zambete ametite cautand ceva, mereu altceva. Te ador lume frumoasa pentru ca prin tine exist si eu. Se stinge totul intr-o ceata deasa. Noapte buna multime, noapte buna fata frumoasa si baiat singur. Noapte buna le spun lor pentru ca a mea este deja superba. Te sarut si ma invelesc in bratele tale. Adorm zambind cu visul indragostit asteptandu-ma undeva intr-o vara.

Astazi nu a nins, prima duminica linistita. Ceata s-a lasat si a desenat o imagine de poveste. Lumina portocalie. Crampeie de amintiri imi vin in minte. Fum, muzica, zambet, dans, imbratisare, sarut, taxi, luminile orasului, noi. Noapte buna!

The post O noapte de februarie… first appeared on Andreea Ban.

Honey Honey – Little Toy Gun

The post Honey, ascult o melodie first appeared on Andreea Ban.