1. Despre oameni si melci (2012) – l-am vazut aseara (na ca de 1 Decembrie, am preferat un film romanesc). E trist, chiar cu partile lui amuzante, neasteptat de multe as spune. „In seara asta muncesti pentru extern?…”

2. Loverboy (2011) – este un film pe care tinerii ar trebui sa il vada. Se intampla lucruri ingrozitoare, insa nu le vedem. Suntem prea prinsi in lumea noastra mica pentru a vedea tragediile altora. Si ei, cei prinsi in aceste tragedii au senzatia ca asa e normal… Un film de urmarit.

3. Eu cand vreu sa fluier, fluier (2010) – este un film pe care nu am reusit sa-l inteleg, desi laudele au fost multe. Am scris mai multe aici.

4. Legaturi bolnavicioase (2006) – mi-a placut filmul acesta. Mi-a placut foarte mult. Poate jocul actoricesc, poate Tudor Chirila, poate subiectul „altfel” al filmului. Nu stiu exact. Este unul dintre filmele care a reusit sa iasa din sfera gri cu care am fost obisnuiti.

5. 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007) – tragedie. Asta e cel mai potrivit cuvand despre 4,3,2. Filmul aduce in fata intamplari din trecut, monstruozitati care se intamplau. Oare oamenii care au trait in acea perioada au nevoie sa li se mai aduca aminte cum era, prin ce au trecut?

Si totusi, pe langa toate filmele de genul „ca la noi la nimeni”, am avut parte de filme minunate, filme cu zambet si de care imi aduc aminte cu drag. Toate panzele sus, Liceenii, Nea Marin miliardarul, Veronica, Maria Mirabela sunt doar cateva exemple. Poate ca ar trebui ca romanii nostri sa iasa din cercul stramt al amintirilor de odinioara si sa mai fantazeze putin. Cei care au trait vremurile acelea sunt satui, cei care au venit dupa au nevoie de mai mult, au nevoie sa rada, sa spere, sa vada viata mai colorata si nu in griuri profunde.

Va astept cu recomandari de filme romanesti, minunate! Nu gri! 😀

The post Filme romanesti – leapsa cinefila first appeared on Andreea Ban.

Iata cateva filme care mi-au ramas (destul de) vii in amintire si pe care le-am gasit (destul de) inspaimantatoare la momentul vizionarii:

Pet Sematary (1989) – este printre primele filme de groaza pe care le-am vazut, cred ca era prin ’90 sau ’91, insa nu cred ca voi uita vreodata scena in care trece tirul peste copil sau apare tanti moarta in pat. Faptul ca este ecranizare dupa unul dintre romanele lui Stephen King spune multe.

Chucky (1988) – au fost vreo 5 parti… Imi aduc aminte ca am vazut un singur film din serie si a fost destul. Poate ca este unul dintre motivele pentru care nu mi-au placut niciodata papusile cu parul rosu. Intra si clownii in aceasta categorie.

The Shining (1980) – un film cu Jack Nicholson, un Jack care stie sa bage sperietii in oricine daca isi pune… talentul.

Spleepy Hollow (1999) – nu imi aduc aminte sa ma fi speriat in vreun fel, insa imi aduc aminte de Johnny Depp. 😀

Wrong Turn (2003) – a fost destul de creepy, insa nu iesit din comun. Nebunul ii alearga si ii macelareste pe toti cei care ii ies in cale. Iese cu sange si cam atat. La fel si urmatoarele Wrong Turn-uri, al doilea, al treilea… Am vazut vreo 2. De ce as vedea acelasi film de mai multe ori dar in cadre diferite?

Shutter (2004) – mi-a fost recomandat de un prieten ca fiind super film de groaza. Hai sa vedem, mi-am spus. A fost mai slabut decat ma asteptam, cu toate ca am avut cadrul perfect pentru el, noapte, intuneric, sunet dat destul de tare (in casti). Atunci mi-am spus ca sunt defecta. Filmele de groaza nu isi fac efectul. Nu am mai cautat, le-am lasat sa vina…

Cannibal Holocaust (1980) – un film pe care nu am reusit sa il vad, am trecut rapid prin el. Nu cred ca am stomacul suficient de puternic. Il recomandase cineva ca fiind cel mai horror film al tuturor timpurilor si interzis in nu stiu cate tari. Cine ar vrea sa vada asa ceva?

Nu cred ca mai e nevoie sa mentionez The Ring, The Grundge, seria Hannibal, Saw, The Exorcist. Unele au devenit cumva clasice, desi e cam mult spus.

Si mai sunt doua filme care m-au marcat, dar ale caror denumiri le-am uitat complet… unul este cu niste pusti care isi vand sufletul diavolului pentru a fi bogati si in final totul se transforma in rahat (la propriu!) si altul cu papusi criminale. Suna destul de stupid, stiu, dar prin ochi de copil, acelea au fost filme de baza in cladirea unei structuri puternice in ceea ce priveste rezistenta la filmele de gen. Daca stiti careva cum se numesc… dati un semn.

Altfel spus, acestea au fost filmele de care imi aduc aminte ca m-au cam zguduit (sau ar fi trebuit) si apoi am ras. Nu ma intrebati de ce sunt majoritatea de prin alt deceniu, secol. Poate pentru ca atunci se faceau filme de groaza. Daca aveti si altele, va astept sa depanam amintiri!

PS. Leapsa merge mai departe libera si nestingherita…

The post Filme inspaimantatoare first appeared on Andreea Ban.

Imi aduc aminte ca l-am vazut la cinema, cu ocazia unei vizionari organizate de Cinemagia, acum vreo 4 ani. Era intr-o sambata dimineata, la ora 10 inainte de Craciun. Par detalii, insa a vedea un film de genul asta la o ora atat de matinala, sambata si in ajun de Craciun, nu e tocmai de colo (pentru mine cel putin). Filmul mi s-a parut ciudat si tras de par, insipid chiar. M-a enervat la culme ca era in ceha si subtitrarea in franceza. Nu intelegeam mare lucru. Privind filmul de la cativa ani distanta, impresiile se schimba cu totul. Faptul ca este alb-negru face ca tensiunea sa se accentueze. Pana la urma nu cred ca era nevoie sa se rosteasca niciun cuvant, putea fi in orice limba pentru ca acel „13” spune tot: 13 oameni, 13 gloante, ruleta ruseasca, extazul pariorilor, disperarea jucatorilor. De ce intra acei oameni in joc? Ce se intampla de-a lungul jocului? Cat de genial e finalul? Aflati vizionand filmul… daca aveti rabdare si chef de lipsa de culoare.

13 – Tzameti (Negru) (2005)

The post Necunoscutul: 13 negru first appeared on Andreea Ban.

Pentru această leapșă, înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii.

A – Adam si Eva, de Liviu Rebreanu
B – Bastarda Istanbulului, de Elif Shafak
C – Contele de Monte Cristo, de Alexandre Dumas
D – Dincolo de bine, dincoace de rau, de Aurora Liiceanu si Alice Nastase
E – Eseu despre orbire, de Jose Saramago
F – Fructul interzis, de Nedjma
G – Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde
H – Matsushita Leadership, de John P. Kotter
I – Iubirea fata de aproapele, de Pascal Bruckner
J – Justine sau nenorocirile virtutii, de Marchizul de Sade
K – Messiah’s Handbook, de Richard Bach
L – Luna plina, de Kelley Armstrong
M – Misterul regelui, de Stephen King
N – Noi suntem zeite, de Alice Nastase
O – Omul generos, de Tor Norretranders
P – Parfumul, de Patrick Suskind
Q – Niciun titlu… cred ca ma apuc si eu de Quo Vadis
R – Rebecca, de Daphne du Maurier
S – Si daca e adevarat, de Marc Levy
T – Tipping Point, de Malcolm Gladwell
U – Un veac de singurate, de G.G. Marquez
V – Viata pe un peron, de Octavian Paler
W – Suferintele tanarului Werther, de J.W. Goethe
X – Ex-ii anonimi, de Lauren Henderson
Y – Yakuza Moon, de Shoko Tendo
Z – Zori de zi, de Stephenie Meyer

Mai departe, leapsa merge la Andreea, Lotus, Laura, Ioana, Flavia, Maya.

PS. Se pune Queen of the Damned pentru Q? Am citit traducerea. 😀

The post Carti de la A la Z first appeared on Andreea Ban.

Viata ca o joaca

Ne jucam! Doamne ce ne mai place sa ne jucam!

Avem impresia ca “joaca” este activitatea caracteristica alora mici, insa ne inselam atat de tare… Pornim pe drumul vietii jucandu-ne. Nici nu stim sa mergem si ne jucam… cu parul mamei, cu degetul tatalui, cu orice obiect care straluceste, canta, zdrangane, cu pisica sau catelul, cu mancarea. Ne jucam si radem, ne jucam si plangem, ne jucam pana adormim si ne trezim pentru a ne juca din nou.

Si apoi vine dimineata. O dimineata in care lucrurile nu mai par atat de roz ca ieri. Cerul e cenusiu. Miroase a ploaie. Cobor din pat fara nicun chef. Imi beau cafeaua privind in gol pe geam. Mintea imi e plina de aparente griji. “Oare ma descurc azi la lucrarea de la fizica? Oare va urla iar dirigul la mine ca nu am facut tema la mate? Daca imi da un 2?” Si plec spre scoala. Inainte de ora de fizica aflam ca profa are o problema si nu vine. Lucrarea a picat. Voi plange? Nuuu! Voi sari in sus de bucurie. Vremea de afara nu va ma fi atat de cenusie. Vom iesi cu totii afara in ploaie si vom dansa ca apucatii. Ora de mate ne va prinde cu apa siroindu-ne prin par si doiul de la mate va fi ca un premiu pentru cel mai frumos joc al zilei. Dansul in ploaie.

Ma trezesc apoi intr-o dimineata insorita cu o tuse ingrozitoare. Poate ca nu ar fi trebuit sa stau ieri in ploaie. Parca nu mai am metabolismul ala din liceu. Ma dau jos din pat cu greu. Incep sa stranut, ochii imi lacrimeaza. Sunt o epava! Si nu am nicio tragere de inima sa merg la munca. Numai cand ma gandesc la proiectul pe care trebuie sa-l prezint in sedinta de azi ma ia cu frisoane… de fapt chiar am frisoane. Sunt bolnava. Imi beau cafeaua admirand peisajul de afara. Te invita la plimbare, la visare… Si apoi tuse. Stranut. Tuse. Nu pot iesi din casa. Nu azi… Nu sunt in stare. Imi sun seful si reusesc sa-i explic printre accese de tuse ca nu am cum sa ajung azi. Rade. Imi spune sa ma calmez, nu e nicio urgenta. Sa ma fac bine. Inchid telefonul. De uimire nu mai sunt in stare nici sa tusesc. Imi sun prietena. In doua ore e la mine cu ceaiuri si alte nebunii pentru raceala. Ne uitam pe pozele din liceu si radem de noi care suntem. Finalul zilei imi readuce zambetul. Ziua a fost un alt joc, al amintirii zilelor minunate, al palavragelii cu cea mai buna prietena.

Ma trezesc in toiul noptii. Copilul scanceste in patut. Il iau in brate si il sarut incet pe obrajori. Ma priveste cu ochii lui mari si luciosi de atata plans si incepe sa rada. Ii cant usor la ureche si incepe sa rada ridicand spre mine manutele grasune. Nimeni nu m-a auzit vreodata cantand… copilul meu e fericit cand ma aude si se joaca cu vocea mea pana adoarme. Eu ma joc cu amintirea fiecarei clipe petrecuta cu el. Daca as putea sa renunt la somn as fi cea mai fericita!

Ma trezesc in gradina. Umbra copacului imi spune ca am atipit de ceva timp. Franturi de amintiri imi vin in minte galopand, dar se intrerup din cand in cand. Vad cartea cazuta pe jos si ochii unui copil blondut privindu-ma mirati. Cine o fi? Ce vrea? “Bunico, zice el, ai dormit bine?” Bunico? E nepotul meu? Aaaa, daaaa! Cum sa uit de nepotul meu. “Hai sa ne jucam bunico! Eu te desenez si tu imi citesti. Bine? ” Zambesc apoi. Totul e clar acum. Ma joc cu nepotelul meu. Ma joc de cand m-am nascut si ma voi juca in continuare. O mana tremuranda imi atinge umarul si stiu ca mai am cativa ani de joaca, cativa ani foarte fericiti. Sper doar sa reusesc sa-mi amintesc fiecare clipa. Fiecare moment. “Stai linistita iubito, fac poze. Nu vei uita!”

Textul a fost publicat pe 17 mai 2009 aici. Parca a fost ieri…

The post Amintiri de… ieri (1) first appeared on Andreea Ban.

A – A walk in the clouds, August Rush

The post Filme de la A la Z first appeared on Andreea Ban.

Suna tare frumos leapsa asta, ca o incursiune in amintire, intre dorintele care au fost si care sunt. Sunt atatea lucruri care mi-au adus bucurie si pe care le regasesc in sertarase pastrate cu drag. Le mai scot din cand in cand. Pe unele le asez la loc de cinste, altora le mai dau o sansa… poate intr-o zi le va veni randul. Si mai sunt dorintele de acum… nu incetez o clipa sa-mi doresc, sa fie ceva care trebuie implinit… azi, maine, candva. Dorintele sunt ca si speranta, daca nu sunt s-a zis cu noi, incetam sa mai existam! Iata si lista mea. Le-am gasit fara prea mare efort…

1. Sa adorm pe plaja intr-o noapte cu stele pentru a prinde rasaritul… si el, rasaritul, sa imi mangaie privirea cu razele lui rosiatice renascute din mare asa cum l-am vazut intr-o vara, dupa un Liberty. Si pe fundal sa fie ATB. Dragostea dintai si cea de pe urma…

2. Sa-mi vizitez prietena peste mari si oceane, sa intru in lumea ei pentru un timp, pentru o viata.

3. Sa citesc sau sa recitesc toate cartile copilariei cu entuziasmul de atunci…

4. Sa desenez din nou, sa-mi intind creioanele si vopselele pe langa mine si sa pictez imagini din amintire si din vise pentru ca apoi sa le transpun in cuvinte.

5. Sa merg la tara si sa stau saptamani intregi, sa uit de mine intr-o liniste de soare si de aer curat, de gaini si vecini agitati, de bunici cu o iubire mare, mare.

6. Sa repet dansul in ploaie de acum niste ani… eram in liceu si ne-am gandit ca ploua frumos. Am lasat ploaia sa ne spele gandurile si chipurile, apa ni se scurgea prin plete si noi eram fericiti al naibii. Nimic nu conta, decat noi si dansul nostru…

7. Sa plec undeva in insule cu ape turcoaz si nimic sa nu-mi disturbe fericirea si universul. Doar eu si marea, eu si cartile mele, eu si oameni asemeni mie.

8. Sa-mi caut prietenul din gradinitia cel blondut. Oare cum o fi acum?

9. Sa merg pe drumul meu catre departe si cand voi fi ajuns sa ma intorc pentru a povesti, in cuvinte, in imagini…

10. Sa-mi beau cafeaua dimineata de la biroul meu aruncand un ochi lenes catre programul zilei si altul catre cuvintele cu care te voi face pe tine sa zambesti, cel sau cea care ma citesti acum.

Sunt curioasa cum stau cu timpul: Andreea, Ionut, Adina, Laura si cine o mai dori…

The post Leapsa timpului first appeared on Andreea Ban.

Abia daca am apucat sa privesc hartia colorata ca fata a disparut. A ramas in urma ei un fum ca de tigara. Mirosea insa a flori de tei. Nu avea sens… Am pornit mai departe fara niciun gand. Mergeam aiurea, fara tinta. Mototoleam in palma biletul. M-am oprit brusc. „Ce se intampla cu mine?” mi-am spus incet. „Unde merg, unde sunt, ce tren…?” Parca o forta necunoscuta mie m-a luat din lumea mea, m-a smuls din viata si din amintiri si m-a aruncat acolo in mijlocul lui nicaieri. Si singurele ganduri erau si ele lipsite de viata, de identitate. Eram nimeni, nicaieri, cu niciun gand. Doar intrebari fara sens si biletul ala colorat. Si am inceput apoi sa rad. „Care tren mai fata?” am intrebat in noapte privind biletul. Ma simteam ca o nebuna prinsa intr-un vis al nimanui. Si nu era nimeni care sa se joace cu gandurile mele, niciun papusar malefic.

Rasul mi s-a stins incet si inima si-a rarit bataile. Muream incet, cu fiecare secunda… Si luna s-a aprins pe cer ca un bec. S-a aprins brusc de un galben rosiatic cu pete multe. Copacii si-au lasat umbrele sa se intinda pe trotuare si un vuiet a-nceput a veni spre mine. Ca un cantec, ca o bataie ascutita… ca un tren. Inima mi-a stat o clipa, doua, o viata si apoi, la vederea trenului a pornit a bate. Alerga in galop. M-am surprins ducand mana la piept pentru a o tine acolo. Trenul celmaitu a oprit in gara mea, pe o strada undeva in vis. Asa imi spuneam, „visez, visez, visez”. Un nene mic si rotofei m-a intrebat de bilet. Am intins mana cu hartia mototolita si m-a privit ridicand spranceana „alta care nu crede, offff!”

Eram acolo mergand pe nori. Simteam ca plutesc. Un scartait asurzitor si m-am trezit la pamant. Frana aia brusca m-a aruncat din norii mei direct pe podeaua trenului. M-am ridicat incet sprijinindu-ma de o geanta imensa care se pare ca era a mea. Oare o carasem dupa mine pana atunci? Habar nu aveam… acum era a mea. „As vrea sa stau putin…” mi-am spus si un fotoliu colorat ca biletul mi-a aparut in fata. Am incetat sa ma mai intreb. Doar m-am asezat. Am incetat sa mai cred ca e un vis. Doar am zambit. „Daca sunt in trenul asta, totul e posibil”. In ce statie urma sa opreasca trenul meu? Poate ca daca as fi numit un loc…

Si am fost la malul marii, am tremurat o clipa pe un varf de munte, am ascultat susurul izvorului intr-o poiana plina de flori galbene, am cutreierat tari si orase cu lumini de vis, am pasit in povesti si alte timpuri. Am poposit in secole trecute si am ascultat graiuri nestiute pana atunci. Flori de ciresi din tara soarelui rasare mi-au incantat privirea, parfumul de cafea mi-a facut inima sa tremure de incantare si povesti nescrise inca am ascultat din gura lor, a celor ce le-au pus pe hartie la lumina lampilor cu gaz… Eram fericita. Atat de fericita. Lumea era la picioarele mele si trenul celmaitu ma purta pretutindeni, fara oboseala, fara griji… fara iubire. „Iubirea? Trenule… poti oare…” Si trenul s-a oprit intr-o statie. Il simteam atat de trist, pentru prima data simteam ca trenul respira, ca ofteaza si plange… L-am gasit pe nenea mic si rotofei stand in usa. Ma privea. Nu-i puteam citit niciun gand pe fata. L-am intrebat ce e cu trenul.

…………………

Zambesc acum gandindu-ma la celmaitu. Trenul meu cel trist, fericirea mea cea de pe urma. M-a purtat prin lume asteptand sa cer iubirea. Eu credeam ca sunt fericita avand tot, el era trist stiind ca nu am nimic. Si intr-o zi m-am trezit din vis intinzand o mana, cerand o clipa… Trenul meu m-a lasat intr-o gara pustie numita viata. Mi-a spus fara cuvinte ca iubirea e acolo, ca fericirea e iubirea si nu fantasmele si visele desarte. Ele ne ajuta sa trecem prin viata. Iubirea ne ajuta sa traim. Azi, maine, mereu. Un bilet la celmaitu de as mai avea i-as cere sa ma lase in gara lui, a cerului meu senin, a soarelui cu zambet de lumina, a iubirii mele. Stiu ca ar pleca mai departe, dar cel putin as incerca.

Sau poate ca i-as da biletul la celmaitu Lotusului, as fi eu fata frumoasa cu mana subtire… Oare pe ea unde o va duce?…

The post Bilet la celmaitu first appeared on Andreea Ban.

1. Inception (2011) – este unul dintre filmele care te prinde in actiune si nu te lasa sa respiri pana la final, care te face sa gandesti, sa calculezi, sa te intrebi. L-am mai recomandat si il recomand din nou!

2. The Blind Side (2010) – Sandra Bullock si am spus tot (pentru ca e superba)!

3. The Curious Case of Benjamin Button (2009) – este un film pentru care cuvintele nu sunt deajuns, e un film in care timpul se joaca cu personajele in cel mai dramatic mod posibil…

4. Babel (2007) – din nou Brad Pitt? 🙂

5. Crash (2006) – l-am vazut dupa ce am auzit de multe ori cuvantul „genial”. Asa este!

6. Pearl Harbour (2002) – Ben Affleck. Sa mai spun si altceva? Unul dintre filmele pe care nu l-am vazut decat foarte tarziu… ideea e ca niciodata nu e prea tarziu pentru a vedea un film bun.

7. Gladiator (2001) – este filmul in care am descoperit un actor genial. Russell Crowe. Si nu oricum, ci cam asa: „acum te uiti si tu la un film bun!”

8. The Matrix (2000) – ce as putea spune de Matrix? Cuvintele sunt de prisos pentru filmele mari!

9. Titanic (1998) – imi aduc aminte ce cozi au fost in anul ala la premiera. A stat mama cateva ore la Patria pana a prins bilete. Am fost grup mare… se vindeau bilete la negru. Nebunie! L-am revazut apoi de cel putin 3 ori…

10. Scent of a Woman (1993) – Al Pacino. Unul dintre cei de sus!

Leapsa merge mai departe la: Ioana, Laura, Andreea, Josephine, Maya, Andrei, Drq, Perspectivenoi… dar daca simte cineva nevoia sa o preia si nu e mentionat aici, va rog nu ezitati! Filmele sunt ca si cartile, trebuie recomandate!

The post 5 + 5 filme de Oscar first appeared on Andreea Ban.

„pornesc o leapșă către toți cei care găsesc sau doresc 10 fapte bune, neaducătoare decât de satisfacții și nu de profit, sau pur și simplu, 10 lucruri pe care consideră că le merită oamenii și locurile din jurul lor”

1. Zambesc. Zambesc pentru ca zambetul e molipsitor, zambesc pentru ca stiu ca si ceilalti vor zambi si fruntile se vor insenina chiar si in cele mai grele dimineti…

2. Spun multumesc. Multumesc pentru ajutor, pentru o mana intinsa, pentru un gand frumos, pentru un zambet si un raspuns. Multumesc prietenilor si celor din jur, multumesc soarelui ca rasare si stelelor ca-mi lumineaza visele.

3. Am rabdare. Nu ma bag in fata la cozi, astept sa-mi vina randul, am rabdare cu functionarii de pe la diverse institutii publice si la final le zambesc si chiar multumesc (de multe ori pentru nimic). Nu ma urc in autobuz daca e plin, il astept frumusel pe urmatorul si respect regula „intai se iese, apoi se intra”.

4. Nu calc iarba prin parcuri si nu rup flori – imi place sa cred ca si plantele au suflet. Las curat in urma mea pe plaja, la iarba verde, in padure. Apropos de plaja, am o prietena buna care innebunise pe toata lumea cu tigarile si semintele pe plaja, nu suporta sa le vada aruncate pe jos in nisip si ne atentiona mereu… ne conformam cu zambet vesel si trist in acelasi timp, trist pentru ca nu toti se simteau…

5. Nu sustin cersetoria de aceea nu dau bani la diversi, dar sunt batranei pe care ii mai ajut. Pastrez marunt prin buzunare si il dau celor care nu cer, prea obositi de timp si de greutati ca sa mai intinda mana, sa spuna un cuvant…

6. Nu lovesc, nu injur si nu port pica nimanui. Supararile le las sa se duca in trecut, timpul le curata.

7. Respect regulile de circulatie si nu clacsonez la semafor, in trafic – afara de cazurile exceptionale. De asemenea, privesc din ambele perspective, cea de sofer si cea de pieton… am rabdare cu cei de pe treceri, ma grabesc cand sunt pe trecere.

9. Incerc sa fiu cat mai pozitiva posibil si nu imi spun supararile. Incerc sa le tin ascunse in speranta ca vor disparea si lucrurile bune vor veni la mine. Sunt momente in care acestea sunt mai puternice si ies la suprafata fara sa vreau, insa le ascund apoi in zambete si in parfum de zambile. Cei din jur trebuie sa se molipseasca de optimism si nu de ganduri strambe.

10. Nu am animale de niciun fel pentru ca le iubesc prea mult. Mi-e teama de momentul despartirii si il evit. Ma lipesc insa de animalele altora si le iubesc enorm. Ma dor privirile triste ale cateilor de pe strada si vreau sa cred ca exista un paradis al lor. Erau si niste desene animate „Si cainii merg in rai”! 😀

Astea ar fi primele 10 ganduri care imi vin in minte… imi dau seama ca sunt mici si fapte normale. Dar mic cu mic se face mare. Sa gandim pozitiv, frumos, sa fim mai buni in fiecare zi cu noi si cu ceilalti.

Dau leapsa mai departe lui Ionut, Andrei, Flavia, Ioana si oricui vrea sa o preia, ca pe o fapta buna!

The post Fapte bune, 10 first appeared on Andreea Ban.