Am trecut prin cele de mai sus. Am trecut prin acele zile, săptămâni și chiar ani în care am bătut pasul pe loc (fie ca e vorba de relații profesionale sau personale). Apoi, ajunsă într-un moment de cotitură, am zis gata și am întors corabia către alte orizonturi. Sunt foarte răbdătoare din fire, am încredere în oameni, pun pasiune în tot ceea ce fac și lupt până în pânzele albe pentru a realiza ceea ce mi-am propus sau, după caz, pentru a atinge obiectivele impuse. Dar atunci când nu mai văd nimic bun, nu mai există speranță în mai bine, îmi iau jucăriile și plec. Cu siguranță e un “loc de joacă” care să-mi aducă zâmbet și da, mă entuziasmez iar. Și iar. Spuneam într-un interviu acordat recent (îl puteți citi aici) că unul dintre cele trei lucruri care mă caracterizeaza este entuziasmul. Dacă mi-l pierd, atunci știu sigur că e momentul să iau o decizie…

Și acum să revenim la anul nostru, acest 2015 care își dezvăluie magia pe zi ce trece. E anul posibilităților și, mai mult, al schimbărilor. De ce acest an mai mult decât alții? Pentru că îl simt pe pielea mea, dar văd aceste schimbări și în jurul meu. Prietenii, familia, cei cu care colaborez, cei pe care îi citesc, colegii sau foștii colegi trec prin schimbări pe care le-au așteptat, le-au dorit și le-au adus în viața lor prin muncă, o muncă care a ajuns să fie parte din ei.

Am avut un început de an tensionat și a continuat în acest fel. Însă tensiunea în creștere are punctul ei critic (apropo de cartea The Tipping Point), nu are cum altfel. Lucrurile s-au sucit și s-au răsucit până a apărut portița de a ieși din buclă. O nouă buclă. De fapt, am ieșit din mai multe bucle, dar e deja altă poveste. La un moment dat, în toată nebunia în care suntem înfășurați, apare o ușă. Sau o fereastră, depide cum priviți. Este acel moment în care știi care este decizia pe care trebuie să o iei, drumul pe care trebuie să apuci. Apar semnele de întrebare, oare e bine, oare va merge, oare voi reuși? Apar și voci care spun că nu e bine. Ești între ciocan și nicovală. Cel mai simplu ar fi să stai pe loc, să ignori semnele, asta doar dacă crezi că mai poți răbda (încă nu ai ajuns la punctul critic). Cred totuși că atunci când iei o decizie dificilă, când pornești pe un alt drum și crezi cu tărie că e cel corect, atunci numai lucuri bune se vor întâmpla, iar vocile de pe fundal nu vor face decât să te ambiționeze să-ți împlinești visul.

În urma unor astfel de decizii au luat naștere (sau au crescut) proiecte minunate. Le urmăresc cu drag de mult timp și anul acesta le-am văzut cum au înflorit. Acum niște luni eram prinsă într-un job care nu îmi permitea să fac mai nimic. Mă învârteam pe roata birou-acasă și visam la cai verzi pe pereți. Astăzi, de la biroul de acasă, mă uit în jurul meu și văd desene, cărți, tricouri pictate, lucruri pentru care sunt în stare să-mi dau timpul liber. Mi-am eliberat mintea de tensiuni și presiuni și văd posibilități, văd schimbări.

Dacă îmi urmăriți paginile de facebook (profilul personal, pagina cărții sau a clubului Serial Readers), Pinterest, Instagram sau Twitter, știți despre ce schimbări vorbesc.

Anul acesta planetele s-au aliniat pentru ca noi să ne găsim echilibrul în relațiile personale, dar și profesionale. Dacă tu, cel sau cea care mă citești acum, ai un proiect la care lucrezi, un business căruia i-au pus bazele, să știi că va crește. Entuziasmul tău, pasiunea pe care o vei pune în el îl va face să crească așa cum nici nu ți-ai imaginat. Da, apar și piedici, dar vei trece peste ele. Puterea e în mâinile tale, spunea Captain Planet în copilărie, puterea e în mâinile și în entuziasmul tău, îți spun eu acum. Profită de acest an, mai e mult din el, dă ce e mai bun din tine și îmbrățișează-ți dorințele.

În schimb, dacă simți că nu ți se întâmplă nimic, ai răbdare. Va veni momentul schimbării și pentru tine. Nu ai ajuns la punctul critic încă. Dar și când vei ajunge…

În încheiere, vă invit să-mi spuneți cum e acest an pentru voi, dacă sunteți printre cei care au fost atinși de schimbări.

Cu drag,

Andres

The post 2015 – anul tuturor posibilităților first appeared on Andreea Ban.

Nu despre Tudori vreau sa va vorbesc totusi, ci despre o scena care m-a pus putin pe ganduri. Dupa cum bine stiti, voi cei care ati urmarit filmul, Henry e destul de impulsiv. Are obiceiul de a se da mare si rotund, asa din orgoliu, ca na, e rege si pe rege nu-l intrece nimeni (crede el!). Bun. Se da mare ca poate sari o balta si sare. Din pacate cade in cap si se intepeneste in balta cu picioarele in sus. (Ca-n filmele cu prosti? Se prea poate.) Dupa aceasta cazatura ridicola, dar extrem de periculoasa, realizeaza ceva, ceva maret. A fost la un pas de moarte, un pas. Si ce a realizat el in viata asta? Mai nimic. Nu prea are motive sa ramana in istorie, nu are mostenitor (baiat), nu isi iubeste sotia, nu a dus razboaie memorabile. Si de aici explozia, decizia, rasturnarea situatiei. Vrea sa divorteze, vrea sa aiba un baiat – mostenitor, vrea, vrea, vrea.

Si acum sa privim de undeva de sus. Nu in poveste, ci la oameni, asa, in general. De ce avem nevoie de o tragedie pentru a lua decizii intelepte? De ce avem nevoie de o tragedie pentru a face un pas inainte, un pas important? Ne este teama? De ce? Rezultatul deciziei noastre poate fi alb sau neagru, dar, pe ici pe colo vor fi si griuri pentru a ne calauzi spre zona dorita. Orice decizie luata ne poarta pe un drum, dar asta nu inseamna ca drumul va fi batut in cuie. Nu inseamna ca nu vor exista scapari, drumuri laturalnice care sa ne duca acolo unde avem nevoie, unde ne dorim, unde ne este destinat.

Viata ne da din cand in cand cate o palma pentru a ne trezi la realitate, pentru a vedea mai bine. Viata ne da, viata ne ia pentru a ne da mai mult mai apoi. Cu cat amanam deciziile, cu atat dorintele ne vor fi implinite mai tarziu. Si daca viata ajunge sa ne dea un pumn, asa cum a primit minunatul rege Henry, atunci e clar ca a venit momentul sa deschidem naibii ochii si sa ne ridicam, sa mergem inainte. Rareori primim a doua sansa, asa ca mai bine sa profitam de prima.

The post Momentul care schimba viata first appeared on Andreea Ban.

Alegerile ne vor fi insotite de acelasi cer senin, poate o ploaie de vara, poate un vanticel de toamna sau chiar viscolul lui ianuarie. Vor fi momente banale pe care nu le vom uita niciodata. Si nu vom sti daca acelea sunt alegerile bune, daca sunt momentele potrivite. Intotdeauna momentul vine de la sine. Simti nevoia sa imbratisezi lumea intreaga, sa-ti strigi fericirea si, in acelasi timp, sa-ti soptesti iubirea. Nu va fi niciodata un moment potrivit pentru a spune mi-e dor de tine sau te iubesc pentru ca niciodata nu e prea devreme sau prea tarziu sa o spui. Momentul potrivit e atunci cand simti si fii sigur ca vei simti. Sunt cuvinte pe care nu le vei putea tine inchise in tine, vor iesi fara sa vrei, vor iesi soptite, vor iesi galagioase, intr-o suflare sau in toiul noptii. Sunt decizii pe care le vei lua si nu vei stii de unde au venit, de unde a aparut curajul, de unde a aparut siguranta. Acela este momentul cel mai potrivit, cel pe care nu-l vei putea anticipa, care va veni pur si simplu…

Mi s-a intamplat sa tin in mine cuvinte, sa le ucid incet, incet. Mi-a fost teama sa le rostesc pana intr-o zi – momentul potrivit – cand le-am lasat sa zboare. Si au picat apoi ca arse. Cuvintele s-au lovit de ziduri si cel care ar fi trebuit sa le auda disparuse in ceata. Da, acela a fost momentul potrivit. Imi doream enorm sa iubesc. Eram indragostita de dragoste si nu de vreun el. Cuvintele care au iesit atunci, cand el a plecat, au fost dovada. Nu am mai spus te iubesc. Am privit in ochi, am zambit, dar cuvintele au ramas la mine. Stiu ca este un moment si o persoana care imi va imbratisa iubirea pentru totdeauna, este cineva care imi va primi cuvintele si ma va lasa sa-l fac cel mai fericit barbat de pe pamant. Intr-o zi, in acel moment ce va dainui pentru totdeauna in amintire.

Fiecare dintre noi avem cam un milion de intrebari de genul: este bine? cand e mai bine? o fi ea? acum sau mai tarziu? sunt pregatita?… Sunt intrebari la care vom gasi raspunsul abia mai tarziu, cand momentul devine deja amintire. De cele mai multe ori lasam pe maine ceea ce putem face azi pentru ca probabil ne este teama. Ne e teama de greseli, dar ne e teama si de bine. Ne e teama ca vom fi atat de fericiti, incat ne vom plictisi intr-o imensitate de dulce. Si visam la momentul potrivit, visam, visam… Si totusi, vine un moment in care trebuie sa ne trezim la realitate. Vom sti care este. Nu trebuie sa-l lasam sa scape. Nu de prea multe ori, in orice caz.

The post Cand e momentul potrivit? first appeared on Andreea Ban.