Copil fiind, așteptam cu nerăbdare noaptea de Crăciun. Au fost ani în care mă trezeam dimineața și, împreună cu sora mea, descopeream bradul împodobit și cadourile strălucind sub brad. Cum a reușit Moșul să facă bradul la noi și să fugă apoi în lume, la restul copiilor? Magie! Am crezut în Moș Crăciun chiar și după ce nu am mai crezut. Am continuat să-l aștept an de an, cu același entuziasm. Și Moșul venea iar noi ne bucuram de acele momente sub privirile fericite ale părinților. O singură dată am descoperit cadourile înainte de vreme și, cumva, mi-am furat singură bucuria din noaptea de Crăciun. Acela a fost anul în care mi-am promis să am răbdare, să nu mai scotocesc prin dulapuri. Toate gândurile, așteptarea, întrebările de genul “oare ce îmi aduce Moșul?” fac sărbătoarea de Crăciun să fie mai luminoasă. Vorba aia, nu destinația e importantă, ci drumul până acolo.

Să vă bucurați de aceste zile, dragilor! Să vă relaxați, să citiți mult, să aveți zile liniștite sau, după caz, cu petreceri frumoase. Lăsați afară, în ger, toate gândurile cenușii, alungați-le și fiți fericiți alături de oamenii dragi vouă. Priviți-le chipurile atunci când desfac cadourile, umpleți-vă de gânduri bune, de energie și amintiți-vă să fiți copii. Fiți atenți la prichindeii din jurul vostru, ei sunt legătura noastră cu tărâmul magic pe care ne-am plimbat și noi cândva.

Un Crăciun fericit să aveți!

The post Gânduri bune în prag de sărbătoare first appeared on Andreea Ban.

The post Un Paște fericit! first appeared on Andreea Ban.

The post Paște fericit și dorințe împlinite! first appeared on Andreea Ban.

Nu am reușit să ajung astăzi la niciunul dintre evenimentele dedicate cărții și au fost destule pe lista. Editurile și librăriile s-au întrecut în oferte. Facebook-ul s-a umflat de citate, recomandări, concursuri și la mulți ani-uri. Bine, la mulți ani-uri pentru cărți și pentru sărbătoriții zilei, cei care poartă numele Sfântului Gheorghe. A fost sărbătoare în toată regula, cu flori, bomboane, zâmbete și îmbrățișări. Mi-a plăcut.

Mi s-a părut foarte simpatică, dar dusă la extrem, ideea unei cititoare, aceea ca toată lumea să fie obligată astăzi să citească măcar o pagină sau două. Am zâmbit și am dat din cap a aprobare, însă, după câteva minute, ideea mi s-a părut deplasată. Mi-a venit în minte vorba bunicii mele, cum că iubire cu de-a sila nu se poate. Nici plăcerea cititului nu o simte toată lumea, cu atât mai mult cei care sunt obligați să o simtă. Da, iubesc cărțile și nu îmi imaginez viața fără ele, fără citit, dar mai știu că atunci când eram obligată să citesc o carte sau alta, ajungeam să o urăsc. Nu toată lumea citește, nu toată lumea trebuie să citească. Fiecare avem propriile bucurii, plăceri. Și fiecare dintre noi am avut un moment, o carte care ne-a găsit. Nu am fost obligați să o citim. Iubirea pentru carte a apărut pe nesimțite și nu ne-a mai părăsit. Fiecare dintre noi avem dreptul la acest moment, această sclipire.

Bat câmpii? Ok. Haideți să scurtez povestea. Spuneam că e Ziua mondială a iubiri, a cărții. E sărbătoare mare, mare! Să vă spun totuși ceva, ceva ce știți voi cititorii. La noi e sărbătoare în fiecare zi. Nu am găsit această zi deosebită pentru că zi de zi mă trezesc cu nasul într-o carte. În fiecare zi sunt ispitită de alte zeci. În fiecare zi mă uit lung la lista de cărți care așteaptă cuminți să-mi fac timp pentru ele și care se mărește periodic. Noi, cititorii de meserie, sărbătorim în fiecare zi. Suntem prinși în alte și alte povești, trăim alte și alte vieți. Nu suntem singuri, avem mereu o carte de recomandat. Stăm prost cu timpul. Suntem la școală, la serviciu, pe drum, în parc cu bebelușul, suntem peste tot și peste tot avem cu noi o carte. Reușim să citim măcar o pagină pe zi sau ne trecem degetele peste paginile cărții și îi spunem în șoaptă că nu am părăsit-o, dar că momentan ne trăim povestea. Cartea nu se supără, ci așteaptă. Cartea se bucură pentru noi. Așa e iubirea adevărată.

Cum mi-am petrecut Ziua națională a iubirii? Cu iubirea în geantă, cu gândul la iubirea mea cu fluturi, iubirea ce se va naște în curând. M-am bucurat enorm să-mi vad peretele de facebook plin de iubire și mă uit lung acum la metrul de cărți care mă ademenește cu titlurile-i frumoase. Se uită și el lung la mine, de acolo, de pe raft. E un metru, poate doi. Cine să măsoare? Cine să numere?

Să aveți parte de iubire multă și un la mulți ani cu drag pentru cititori, cărțile lor și cei ce poartă numele Sfântului Gheorghe.

The post Ziua mondială a iubirii first appeared on Andreea Ban.

The post Un Paște Fericit alături de cei dragi! first appeared on Andreea Ban.

The post Sa aveti un Paste Fericit! first appeared on Andreea Ban.

The post La multi ani tuturor floricelelor! first appeared on Andreea Ban.

The post Si este lumina… first appeared on Andreea Ban.

Sunt nopti in care adorm incercand sa alung orice gand, sa pasesc intr-un somn fara vise. Doar asa noaptea imi este neagra, este a mea si pare eterna… pentru cateva ore. Se intampla rar caci noptile mi-s bantuite de amintiri si ganduri ce nu-mi dau pace. Ma incanta minunatia mea de pat, insa in lipsa bratelor in care sa-mi asez obrazul aproapte adormit, ganduri agitate il umplu pana la refuz. Si visele sunt torte aprinse care-mi tin treze simturile pana in zori. Intr-un final ma cufund in somnul dulce si adanc, insa o noua zi ma cheama la ea brusc si fara mila.

Dupa astfel de nopti mi se intampla ca o amintire sau un gand sa nu-mi dea pace. Un cuvant se repeta la nesfarsit. Un obiect, un nume care se repeta obsedant pana imi ia respiratia. As vrea sa ma asez din nou in asternutul cald, sa ma pierd in somn. Lumea merge inainte si fara mine, de ce nu as lasa-o? Oboseala imi joaca feste, imi arata imagini care nu sunt, imagini distorsionate ale realului care mai devreme imi zambea. L-as lasa in pace si m-as opri o clipa, o viata pentru a fi doar cu mine. Dar este oare posibil? Cand putem fi doar cu noi, fara alte ganduri, alte idei si imagini care sa ne sacaie, sa ne scoata din sarite?

Ti se intampla sa ti se repete in minte o idee, sa te loveasca constant ca o picatura chinezeasca? O idee rezumata de un cuvant banal ce-si pierde sensul in timp ce se invarte in gol. Parca sunt in cadere libera si, la un moment dat, realizez acest lucru si ma opresc brusc. Golul isi pierde sensul, cuvantul se dezintegreaza si ma intreb ce naiba o fi insemnand. Senzatia cu care raman e groaznica. Parca e personificarea unei temeri de demult…

Si iar m-am pierdut in cuvinte… Incepusem sa scriu noaptea trecuta cand somnul imi dadea tarcoale. Alta era ideea, altceva intentionam sa desenez pe „hartie”. M-am asezat intr-un vis in care o domnisoara blonda imi era prietena buna. Ma intrebam de ce, caci in realitate e doar un zgomot de fond, o banda stricata care merge in gol. Subconstientul lucreaza pe cont propriu si se joaca cu mintea noastra. Ce-i mai place! Sau poate imi spune de cate ori are ocazia, ca e mai bine sa adorm imbratisand fara sfarsit decat sa ma pierd singura intre vise fara sens…

M-am trezit intr-o zi de sarbatoare. M-am trezit cand soarele isi revarsa iubirea peste lume si, in ciuda norilor care se preumbla pe cerul inalt, isi trimite lumina calda peste noi. La multi ani dragi flori de primavara, la multi dragilor, voi care va sarbatoriti numele astazi!

The post M-am trezit intr-o zi cu flori… first appeared on Andreea Ban.