M-am trezit intr-o zi cu flori…

Sunt nopti in care adorm incercand sa alung orice gand, sa pasesc intr-un somn fara vise. Doar asa noaptea imi este neagra, este a mea si pare eterna… pentru cateva ore. Se intampla rar caci noptile mi-s bantuite de amintiri si ganduri ce nu-mi dau pace. Ma incanta minunatia mea de pat, insa in lipsa bratelor in care sa-mi asez obrazul aproapte adormit, ganduri agitate il umplu pana la refuz. Si visele sunt torte aprinse care-mi tin treze simturile pana in zori. Intr-un final ma cufund in somnul dulce si adanc, insa o noua zi ma cheama la ea brusc si fara mila.

Dupa astfel de nopti mi se intampla ca o amintire sau un gand sa nu-mi dea pace. Un cuvant se repeta la nesfarsit. Un obiect, un nume care se repeta obsedant pana imi ia respiratia. As vrea sa ma asez din nou in asternutul cald, sa ma pierd in somn. Lumea merge inainte si fara mine, de ce nu as lasa-o? Oboseala imi joaca feste, imi arata imagini care nu sunt, imagini distorsionate ale realului care mai devreme imi zambea. L-as lasa in pace si m-as opri o clipa, o viata pentru a fi doar cu mine. Dar este oare posibil? Cand putem fi doar cu noi, fara alte ganduri, alte idei si imagini care sa ne sacaie, sa ne scoata din sarite?

Ti se intampla sa ti se repete in minte o idee, sa te loveasca constant ca o picatura chinezeasca? O idee rezumata de un cuvant banal ce-si pierde sensul in timp ce se invarte in gol. Parca sunt in cadere libera si, la un moment dat, realizez acest lucru si ma opresc brusc. Golul isi pierde sensul, cuvantul se dezintegreaza si ma intreb ce naiba o fi insemnand. Senzatia cu care raman e groaznica. Parca e personificarea unei temeri de demult…

Si iar m-am pierdut in cuvinte… Incepusem sa scriu noaptea trecuta cand somnul imi dadea tarcoale. Alta era ideea, altceva intentionam sa desenez pe „hartie”. M-am asezat intr-un vis in care o domnisoara blonda imi era prietena buna. Ma intrebam de ce, caci in realitate e doar un zgomot de fond, o banda stricata care merge in gol. Subconstientul lucreaza pe cont propriu si se joaca cu mintea noastra. Ce-i mai place! Sau poate imi spune de cate ori are ocazia, ca e mai bine sa adorm imbratisand fara sfarsit decat sa ma pierd singura intre vise fara sens…

M-am trezit intr-o zi de sarbatoare. M-am trezit cand soarele isi revarsa iubirea peste lume si, in ciuda norilor care se preumbla pe cerul inalt, isi trimite lumina calda peste noi. La multi ani dragi flori de primavara, la multi dragilor, voi care va sarbatoriti numele astazi!

2 Comments

  • S Posted 09/04/2012 14:38

    dar oare ai vrea sa adormi cu capul gol….cu mintea limpede si fara sa te gandesti la nimic? toate astea iti aduc aminte ca traiesti, ca ai probleme, ca ai parte de bucurii….ca ai un motiv sa te trezesti a doua zi….

  • andres Posted 09/04/2012 15:06

    Uneori chiar nu vreau sa ma gandesc la nimic…

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.