Îmi place să împachetez cadouri. Să fie multe, mici, mari, colorate, cât mai colorate posibil. Să fie cu funde, cu pampoane, cu sclipiciuri, să fie! Fiecare cadou pe care îl împachetez e un motiv de bucurie. Oare ce va crede că este în interior? Oare va rupe hârtia repede sau va încerca să o desfacă delicat pentru a nu strica… Oare se va bucura? Îi vor străluci ochii măcar puțin?
Copil fiind, așteptam cu nerăbdare noaptea de Crăciun. Au fost ani în care mă trezeam dimineața și, împreună cu sora mea, descopeream bradul împodobit și cadourile strălucind sub brad. Cum a reușit Moșul să facă bradul la noi și să fugă apoi în lume, la restul copiilor? Magie! Am crezut în Moș Crăciun chiar și după ce nu am mai crezut. Am continuat să-l aștept an de an, cu același entuziasm. Și Moșul venea iar noi ne bucuram de acele momente sub privirile fericite ale părinților. O singură dată am descoperit cadourile înainte de vreme și, cumva, mi-am furat singură bucuria din noaptea de Crăciun. Acela a fost anul în care mi-am promis să am răbdare, să nu mai scotocesc prin dulapuri. Toate gândurile, așteptarea, întrebările de genul “oare ce îmi aduce Moșul?” fac sărbătoarea de Crăciun să fie mai luminoasă. Vorba aia, nu destinația e importantă, ci drumul până acolo.
Să vă bucurați de aceste zile, dragilor! Să vă relaxați, să citiți mult, să aveți zile liniștite sau, după caz, cu petreceri frumoase. Lăsați afară, în ger, toate gândurile cenușii, alungați-le și fiți fericiți alături de oamenii dragi vouă. Priviți-le chipurile atunci când desfac cadourile, umpleți-vă de gânduri bune, de energie și amintiți-vă să fiți copii. Fiți atenți la prichindeii din jurul vostru, ei sunt legătura noastră cu tărâmul magic pe care ne-am plimbat și noi cândva.
Un Crăciun fericit să aveți!
Add Comment