Ziua mondială a iubirii

Nu, nu am greșit. Astăzi este Ziua mondială a iubirii. Cei mai mulți îi spun Ziua mondială a cărții. De această zi ați auzit, nu-i așa? Eu am făcut un pas în față, am ridicat nasul în vânt și i-am spus cum i-am spus pentru că, știți voi, cărțile sunt ele însele iubire.

ziua mondiala a iubirii

Nu am reușit să ajung astăzi la niciunul dintre evenimentele dedicate cărții și au fost destule pe lista. Editurile și librăriile s-au întrecut în oferte. Facebook-ul s-a umflat de citate, recomandări, concursuri și la mulți ani-uri. Bine, la mulți ani-uri pentru cărți și pentru sărbătoriții zilei, cei care poartă numele Sfântului Gheorghe. A fost sărbătoare în toată regula, cu flori, bomboane, zâmbete și îmbrățișări. Mi-a plăcut.

Mi s-a părut foarte simpatică, dar dusă la extrem, ideea unei cititoare, aceea ca toată lumea să fie obligată astăzi să citească măcar o pagină sau două. Am zâmbit și am dat din cap a aprobare, însă, după câteva minute, ideea mi s-a părut deplasată. Mi-a venit în minte vorba bunicii mele, cum că iubire cu de-a sila nu se poate. Nici plăcerea cititului nu o simte toată lumea, cu atât mai mult cei care sunt obligați să o simtă. Da, iubesc cărțile și nu îmi imaginez viața fără ele, fără citit, dar mai știu că atunci când eram obligată să citesc o carte sau alta, ajungeam să o urăsc. Nu toată lumea citește, nu toată lumea trebuie să citească. Fiecare avem propriile bucurii, plăceri. Și fiecare dintre noi am avut un moment, o carte care ne-a găsit. Nu am fost obligați să o citim. Iubirea pentru carte a apărut pe nesimțite și nu ne-a mai părăsit. Fiecare dintre noi avem dreptul la acest moment, această sclipire.

Bat câmpii? Ok. Haideți să scurtez povestea. Spuneam că e Ziua mondială a iubiri, a cărții. E sărbătoare mare, mare! Să vă spun totuși ceva, ceva ce știți voi cititorii. La noi e sărbătoare în fiecare zi. Nu am găsit această zi deosebită pentru că zi de zi mă trezesc cu nasul într-o carte. În fiecare zi sunt ispitită de alte zeci. În fiecare zi mă uit lung la lista de cărți care așteaptă cuminți să-mi fac timp pentru ele și care se mărește periodic. Noi, cititorii de meserie, sărbătorim în fiecare zi. Suntem prinși în alte și alte povești, trăim alte și alte vieți. Nu suntem singuri, avem mereu o carte de recomandat. Stăm prost cu timpul. Suntem la școală, la serviciu, pe drum, în parc cu bebelușul, suntem peste tot și peste tot avem cu noi o carte. Reușim să citim măcar o pagină pe zi sau ne trecem degetele peste paginile cărții și îi spunem în șoaptă că nu am părăsit-o, dar că momentan ne trăim povestea. Cartea nu se supără, ci așteaptă. Cartea se bucură pentru noi. Așa e iubirea adevărată.

Cum mi-am petrecut Ziua națională a iubirii? Cu iubirea în geantă, cu gândul la iubirea mea cu fluturi, iubirea ce se va naște în curând. M-am bucurat enorm să-mi vad peretele de facebook plin de iubire și mă uit lung acum la metrul de cărți care mă ademenește cu titlurile-i frumoase. Se uită și el lung la mine, de acolo, de pe raft. E un metru, poate doi. Cine să măsoare? Cine să numere?

Să aveți parte de iubire multă și un la mulți ani cu drag pentru cititori, cărțile lor și cei ce poartă numele Sfântului Gheorghe.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.