dimineata, soare, nori pufosi, zambet, bebelus, sarut, scrisoare, carte, fotografie, gargarita, verde, briza, copac, izvor, trandafir, stele, padure, fotografie, privirea lui, fluture, rochie, poezie

Va invit acum sa insirati, aici sau doar in gand, cuvintele care va fac fericiti. Cuvintele acelea care va fac sa zambiti. Si ascultati melodia asta, e colorata!

Emma Hewitt – Colours (Armin van Buuren Remix)

The post Ganduri colorate first appeared on Andreea Ban.

The post 14 februarie albastru si verde first appeared on Andreea Ban.

Un bec atarna din tavan, va fi un spot acolo… Mi-am desenat camera de mii de ori in ultimele luni, am desenat-o in minte, dar parca niciodata nu a iesit atat de frumoasa ca acum, in realitate. Patul troneaza in mijlocul camerei, hainele sunt stranse undeva pe jos asteptandu-si rafturile. Cartile si toate maruntisurile sunt asezate in cutii. Multe cutii. Este un mic haos. Minunat haos. Biroul vechi isi asteapta si el sfarsitul sustinand tabloul cu marea. Cel mai frumos tablou, cea mai frumoasa mare!

Stare de duminica si cafea bauta tarziu, aici, in mijlocul patului. Am asezat mai devreme in biblioteca prima carte. Anne Rice. Prima autoare care m-a cucerit pentru totdeauna. Ii voi dedica cea mai mare parte a primului raft pentru a nu uita vreodata cum a pornit calatoria asta minunata. Lucrurile se aseaza mereu asa cum vrem… mai devreme sau mai tarziu. Primim ceea ce ne dorim cu adevarat… strangem fericiri marunte zi de zi pentru ca mai tarziu sa privim in urma si sa realizam cat de fericiti am fost si suntem. Si, intr-o zi, ne vom opri din mers si vom realiza ca fericirea ne tine de mana. Sa nu-i mai dam drumul. Poate ca a venit sa stea.

The post Cafea cu aroma de vanilie… first appeared on Andreea Ban.

Mi-ar placea sa vina ziua aia in care sa ma ridic si sa spun „gata, pana aici” pentru a pleca apoi in lumea mea, pentru a-mi vedea prietenii cand vreau, pentru a vedea un film la cinema la ora 10.30 si a-mi bea cafeaua in parc pe o banca la soare. „Gata, pana aici” voi spune intr-o alta zi cu soare cum am mai facut si poate ca atunci va fi pentru totdeauna.  Viata asta e nemaipomenita, dar habar nu avem sa o traim. Trebuie sa ne dam de multe ori cu capul de diverse pentru a deschide ochii, pentru a ne trezi si a o vedea la adevata ei valoare.

Unu vs. George Nicolescu-Mai avem nevoie si de iarba

Daca tu te-ai trezit, spune-mi te rog cum, cum ai reusit si care a fost prima senzatie. Daca nu te-ai trezit, atunci grabeste-te! (Si ia-ma si pe mine :D)

The post Gata, pana aici! first appeared on Andreea Ban.

Se intampla sa fie zile mai gri, zile fara soare si cu ploi reci, dusmanoase. Se intampla sa ni se scufunde corabiile una cate una si nicio raza de soare nu are puterea de a mai straluci pentru ochiul nostru… sau ochiul nostru e lipsit de vointa de a vedea… Acelea sunt momentele in care speranta pare a muri incet, dar tocmai atunci ea e mai puternica. Fara ea am fi morti, ingropati si uitati.

Inchid ochii si incerc sa-mi vad speranta… e colorata, e ca pumnul asta de creioane din care trebuie sa aleg unul. Si speranta mea cea colorata isi ia cate o culoare si ramane asa un timp, o viata… Si voi desena cu ea tot ce ma inconjoara, voi colora aerul si norii, voi contura zambete pentru totdeauna.

Imi aduc aminte ca atunci cand eram micuta desenam povesti, puneam pe hartie (sau pereti) imagini doar de mine intelese. Printese cu rochii lungi, gradini cu flori, soarele cu cerul si apele line. Incercam sa pun acolo si stropul de stralucire din imaginatia mea, insa desenele ramaneau fade. Doar speranta le facea sa fie cum vroiam eu. Un plan pentru viitor. Ma pregateam de pe atunci sa scriu. Imi asezam cuvintele in desene. Acum, dupa ani, imi caut cuvintele in culoare, in imagine, in creioane care deseneaza speranta pe ici pe colo.

Aleg culoarea verde. Speranta mea e verde. Si cu verde pot colora fericirea, pot colora iubirea si zilele de vara. Doar verdele poate cuprinde in el linistea si zgomotul in acelasi timp, doar verdele poate colora ochi de fata si de baiat in acelasi timp, doar verdele e primavara si vara… si vis.

Speranta voastra ce culoare are?

The post Culoarea sperantei first appeared on Andreea Ban.

– Ce faci? Astepti pe cineva? m-a intrebat o voce.
Am privit prelung, soarele batea din spate orbitor,
Vocea era agatata de o umbra… dar zambea.
– Astept verdele sa infloreasca, am spus,
Si imaginea s-a stins in lacul de alaturi,
Oglinda lucie brazdata de barci si vasle gri.
– Verdele? Nu pricep…
Ce vroia vocea asta? Nu stie ca linistea e sfanta
Cand verdele rasare?
– Doar asculta, acum rasare, isi face drum
Printre noi si ne invaluie ca o boare. Ne imbraca
In parfum de primavara si ne hraneste cu lumina.
Umbra s-a uitat la mine prelung si zambetul
I s-a transformat incet in intrebare.
– Da, asa sunteti voi cu totii, nu stiti sa ascultati,
Nu stiti sa priviti. Va intrebati de ce nu auziti,
De ce nu vedeti. Opriti-va o clipa si respirati.
Opriti-va si imbratisati totul…
– Dar…
– Niciun dar, o viata avem. Nu mai multe,
O viata de iubire, de zambete, de frumos…
Sa ne oprim din cand in cand sa o traim
Asa cum trebuie, sa ne oprim din tot…
Umbra de alaturi a inceput sa prinda culoare,
Zambetul i s-a aprins din nou cum s-a aprins
Al meu odata demult.
Esti cel care zambeste acum, esti tu sau eu,
Cel care am fost. Ai gasit verdele si dansul ploii.
Ai gasit sunetul razelor lovindu-se de apa
Si ecoul stralucirii soarelui de dimineata.
Te-ai gasit pe tine.
(17.01.2010)

The post Cum rasare verdele? first appeared on Andreea Ban.

Mi-am inceput anii de liceu preferand verdele. Il iubeam. Mi-ar fi placut sa-mi vopsesc si parul in verde, numai sa port cu mine culoarea peste tot. Verdele e viata. Iar rosul… uffff! A devenit cea mai frumoasa culoare de pe pamant. Rosu e soarele la apus, e cel mai frumos trandafir, e inima si iubirea. Iar combinatia de rosu cu verde e divina. Imaginati-va un cires… fructe coapte si frunze…

Si, cu toate ca am doua culori care nu-si vor pierde rangul niciodata, am perioade in care cate o culoare se ridica mai presus de toate celalalte. Astfel ca am avut momentul turcoaz, momentul portocaliu si, mai apoi, din nou turcoaz. Am avut un moment galben, unul violet si un prelungit moment fucsia. A fost si momentul albastru electric. Acum sunt undeva intre culori… intre violet si fucsia.

Sunt momente care pot dura ani. Pot face pasiune pentru o culoare si aceasta imi sare in ochi, ma cucereste, ma fascineaza. Culorile dau stari de spirit, aduc fericiri mici si intense. Nu degeaba ma incanta fraza „portocaliu in multe culori”, imi suna ca o explozie de culoare, de viata, de frumos. Imi suna a rasete vesele de copii. Daca ma veti intreba care mi-e culoarea preferata voi spune mereu „rosu si verde, dar…” si voi alatura culoarea momentului, bucuria mea.

Nu voi intelege niciodata de ce unii spun ca negru sau alb le-ar fi culori preferate… Din cate imi aduc aminte, la scoala am invatat ca alb si negru sunt nonculori. Cine ar vrea sa aiba ca si culoare preferata o nonculoare? Pot fi si ele stari de spirit… cumva. Haideti sa ne rezumam totusi la culorile curcubeului si la derivatele acestora. Sunt mai de viata!

The post Tie ce culoare iti place? first appeared on Andreea Ban.

The post Verde mult, verde tot first appeared on Andreea Ban.