Gata, pana aici!

time read

Articolul are 278 cuvinte și se citește în 1 minute.

„Avem nevoie si de iarba” spunea un cantec acum un timp, acum o viata. Avem nevoie de verde si de soare. Avem nevoie de timp si avem nevoie de noi. Dar tocmai noi nu avem parte de noi. Suntem in cea mai mare parte a timpului in alta lume, lumea altora. Ne lasam lumea undeva departe, poate acasa, pe perna si ne agitam pana la epuizare in lumea lor. Apoi, cu spatele cocosat si ochii rosii de atatea ore de privit in ecranul ce a spus stapanire pe mare parte din cele 24 de ore, ne intoarcem in lumea noastra. Si ea e mica, trecerea e scurta. Venim in lumea noastra pentru a ne odihni si a ne intoarce in lumea lor. Cam asta e viata multora dintre noi. Pana cand?

Mi-ar placea sa vina ziua aia in care sa ma ridic si sa spun „gata, pana aici” pentru a pleca apoi in lumea mea, pentru a-mi vedea prietenii cand vreau, pentru a vedea un film la cinema la ora 10.30 si a-mi bea cafeaua in parc pe o banca la soare. „Gata, pana aici” voi spune intr-o alta zi cu soare cum am mai facut si poate ca atunci va fi pentru totdeauna.  Viata asta e nemaipomenita, dar habar nu avem sa o traim. Trebuie sa ne dam de multe ori cu capul de diverse pentru a deschide ochii, pentru a ne trezi si a o vedea la adevata ei valoare.

Unu vs. George Nicolescu-Mai avem nevoie si de iarba

Daca tu te-ai trezit, spune-mi te rog cum, cum ai reusit si care a fost prima senzatie. Daca nu te-ai trezit, atunci grabeste-te! (Si ia-ma si pe mine :D)