Cum rasare verdele?

time read

Articolul are 277 cuvinte și se citește în 1 minute.

Spuneam ca a venit toamna. Poate a venit. Poate e iluzie. Cu puterea gandului putem aduce orice anotimp, putem aduce orice sentiment… Acum vreau sa fie primavara. Este verde, un verde pictat cu mai bine de un an in urma, dar un verde la fel de frumos, de puternic.

– Ce faci? Astepti pe cineva? m-a intrebat o voce.
Am privit prelung, soarele batea din spate orbitor,
Vocea era agatata de o umbra… dar zambea.
– Astept verdele sa infloreasca, am spus,
Si imaginea s-a stins in lacul de alaturi,
Oglinda lucie brazdata de barci si vasle gri.
– Verdele? Nu pricep…
Ce vroia vocea asta? Nu stie ca linistea e sfanta
Cand verdele rasare?
– Doar asculta, acum rasare, isi face drum
Printre noi si ne invaluie ca o boare. Ne imbraca
In parfum de primavara si ne hraneste cu lumina.
Umbra s-a uitat la mine prelung si zambetul
I s-a transformat incet in intrebare.
– Da, asa sunteti voi cu totii, nu stiti sa ascultati,
Nu stiti sa priviti. Va intrebati de ce nu auziti,
De ce nu vedeti. Opriti-va o clipa si respirati.
Opriti-va si imbratisati totul…
– Dar…
– Niciun dar, o viata avem. Nu mai multe,
O viata de iubire, de zambete, de frumos…
Sa ne oprim din cand in cand sa o traim
Asa cum trebuie, sa ne oprim din tot…
Umbra de alaturi a inceput sa prinda culoare,
Zambetul i s-a aprins din nou cum s-a aprins
Al meu odata demult.
Esti cel care zambeste acum, esti tu sau eu,
Cel care am fost. Ai gasit verdele si dansul ploii.
Ai gasit sunetul razelor lovindu-se de apa
Si ecoul stralucirii soarelui de dimineata.
Te-ai gasit pe tine.
(17.01.2010)