Cafea cu aroma de vanilie…

time read

Articolul are 329 cuvinte și se citește în 1 minute.

Stare de duminica. O duminica simpla de noiembrie cu cer senin in care poti privi pana departe. M-am trezit dupa o noapte cu vise agitate… eram prinsa in spatiul strans al biroului pentru ca mai apoi sa trebuiasca sa aranjez noua biblioteca sau sa o mut… subconstientul lucreaza permanent, faptul ca acum trebuie sa il aranjez pe Billy, biblioteca mea minunata, ma incanta si in lumea de dincolo, din vis. M-am trezit in noua mea camera plina de verde, am deschis ochii si lumina diminetii tarzii mi-a daruit un zambet de soare si cer senin. Da! Asa imi vor fi diminetile! Fara perdea, fara nori si fara agitatie. Mult alb si verde. Un strop de albastru si nori pufosi. Parfum de cafea cu vanilie.

Un bec atarna din tavan, va fi un spot acolo… Mi-am desenat camera de mii de ori in ultimele luni, am desenat-o in minte, dar parca niciodata nu a iesit atat de frumoasa ca acum, in realitate. Patul troneaza in mijlocul camerei, hainele sunt stranse undeva pe jos asteptandu-si rafturile. Cartile si toate maruntisurile sunt asezate in cutii. Multe cutii. Este un mic haos. Minunat haos. Biroul vechi isi asteapta si el sfarsitul sustinand tabloul cu marea. Cel mai frumos tablou, cea mai frumoasa mare!

Stare de duminica si cafea bauta tarziu, aici, in mijlocul patului. Am asezat mai devreme in biblioteca prima carte. Anne Rice. Prima autoare care m-a cucerit pentru totdeauna. Ii voi dedica cea mai mare parte a primului raft pentru a nu uita vreodata cum a pornit calatoria asta minunata. Lucrurile se aseaza mereu asa cum vrem… mai devreme sau mai tarziu. Primim ceea ce ne dorim cu adevarat… strangem fericiri marunte zi de zi pentru ca mai tarziu sa privim in urma si sa realizam cat de fericiti am fost si suntem. Si, intr-o zi, ne vom opri din mers si vom realiza ca fericirea ne tine de mana. Sa nu-i mai dam drumul. Poate ca a venit sa stea.