Mă trezesc din vis visându-te…
Te chem, te văd, te simt, te am.
Ești visul cel dintâi visat,
Iubirea de pe urmă.

Închid ochii și mă cufund în noapte…

Te caut. Te caut sub cerul liber,
Te caut printre stele, printre vise.
Te caut și nu te aflu decât târziu…

Andres

*un gand neterminat, un vis nevisat.

The post Închipuire first appeared on Andreea Ban.

Şi mă trezesc adesea cu gândul c-am visat,
Îmi caut visul şi te găsesc pe tine…
Lume frumoasă desenată cu ploaie,
Desenată cu atingere de fulgi de nea
Şi dorinţe împlinite.
Ne-am plăsmuit lumea noastră în nopţi
Cu luna şi cu stele de cristal.
Soarele îţi sunt şi cerul meu vei fi mereu.

Într-o seară am desenat lumea
Şi lumea e a noastră.
Am desenat-o în cuvinte simple
Şi am transformat-o în poveste.

Andres

The post Am desenat lumea… first appeared on Andreea Ban.

Şi nimic nu mai contează
Afară de ploaia care cade,
Ploaia care plânge în neştire
Amintiri de ieri,
Vise de mâine.

Cade încet şi rece dintr-un cer
Greu de atâta cenuşiu,
O ploaie desenată parcă
Pentru ochii mei.
Se scurge pe geamul uşor crăpat
Şi alunecă spre mine…
O privesc cu privirea rătăcită.
Se ridică în valuri de furie,
Mă învăluie ca o furtună
Şi frunze de toamnă îmi zgârie
Obrajii, picături de apă
Îmi lovesc pleoapele
Şi buzele…
E furtună. Mi-e frig.
Un ţipăt mut încearcă să
Se strecoare afară,
Dar furtuna mă îneacă.

Tresar din visul care mi-e
Coşmar şi furtuna se retrage
Într-o ploaie liniştită de vară.
Ochii îmi rămân pironiţi în tavan…
Mi-e teamă să-i închid.
Mi-e teamă de furtuna care mă pândeşte
Şi tu nu eşti alături…

Andres 

Foto

The post Furtuna de ganduri first appeared on Andreea Ban.

În nopţi ca asta, cu lună, te poţi îndrăgosti, poţi visa mai mult, mai frumos… poţi să bei un ceai şi să asculţi muzica stelelor şi a gândurilor tale. În nopţi ca asta îţi poţi lăsa imaginaţia să plece, să danseze, să cânte, să cheme.

Pentru nopţi ca asta merită să aştepţi vieţi întregi şi zile fără număr, să înşiri orele pe firul subţire al timpului. Oricât de goale ar fi, nopţile cu lună prind viaţa din poveştile norilor ce nu îndrăznesc să treacă. Doar ceaţa se aşterne ca o pânză şi totul e mister.

În nopţi ca asta se ridică la cer mii de şoapte şi dorinţe, îmbrăţişăm năluci şi iubim fără suflare. Îţi îngheaţă simţurile, dar nu te poţi opri să o priveşti. Doar ea îţi poate citi dorinţele abia rostite, doar ea poate auzi acel „te iubesc” pe care l-ai trimis în zbor…

Andres

*Scrisa cu gandul departe, in noapte, printre stele.

The post In nopti ca asta… first appeared on Andreea Ban.

Mă opresc şi încerc să-mi acopar mâinile,
Însă mă descopăr goală în pustiul rece.
Mă îmbrac din amintiri şi îmbrăţişarea ta
Mă încălzeşte pentru o clipă.
Covorul de zapadă devine oglindă lichidă,
Mă privesc în el şi te văd pe tine
Cum îmi zâmbeşti pe după ureche.
Am închis ochii. Ascult vântul şi marea.
Ascult vocea ta şi o mie de frunze în mişcare.
Mă înfăşor mai bine în braţele tale şi
Cămaşa albă îmi mângâie pielea.
Încă un pas, numai unul…

O pădure aurie îşi întinde crengile-n mişcare.
Le zâmbesc şi mă las purtată de susurul izvorului
Ce-mi alunecă uşor pe sub tălpi.
Cineva mă cheamă din adâncurile aurii, ca un ecou venit
De nicăieri, venit dintr-o altă lume.
Îmi spune să mă întorc, îmi spune să stau…
Încă un pas, numai unul…

Mâna începe să se scurgă, e nisipul din clepsidră.
Privesc nedumerită în jur, mă privesc prin ochii apei,
Dar sunt nisip. Şi totul îngheaţă în jur.
Ce va fi dincolo? Ce va fi cu noi?
Amintirea! Doar amintirea s-o mai păstrez o clipă!

Andres

*Scrisa candva, intr-o alta iarna, intr-o alta viata.

The post Inca un pas first appeared on Andreea Ban.

O mare de vise mă aşteaptă şi braţele tale,
Îmi zâmbeşti mereu de parcă m-ai vedea pentru
Prima dată, îmi zâmbeşti ca şi cum m-ai iubi de tot.
Şi te iubesc cum numai un vis aş putea iubi,
Căci tu iubire eşti visul meu dintâi şi moartea de pe urmă,
Eşti soarele şi luna,
Dorul meu de ieri, speranţa mea de azi.

Andres

The post Ce am pierdut? Ce am avut? first appeared on Andreea Ban.

Mi-am oglindit visele in ochii tai si m-am lasat purtata de un gand. Te-am asteptat. Te astept. Te voi astepta pana ce pamantul isi va schimba miscarea si soarele va inceta sa mai existe. Te astept cum te-am asteptat candva in alta lume, in alta viata.

Ceasul isi ticaie clipele. Iti scriu acum in miez de noapte, sub clar de luna. Iti povestesc de maine, de ieri, iti povestesc si ma pierd. Cuvintele pleaca spre tine dansand. Le auzi? Iti soptesc noaptea. Noapte tarzie, noapte buna.

The post Oglinda si ceas first appeared on Andreea Ban.

Indragosteste-ma de tine, a spus luna in soapta.
Indragosteste-ma de tine pana se aprinde cerul.
Te doresc in fiecare clipa si noaptea tremura sub chemarea mea,
Te doresc pana ma sting in bratele tale.

Si luna viseaza cu ochii deschisi la soarele care doarme undeva.
Si-a asezat stele in par si viseaza la maine,
Viseaza la soarele rasarind timid din mare.
Se apropie cu teama, cu emotie, cu raze tremurande…
Poate o doreste si el, poate doar o amageste
Dimineata dupa dimineata.
Poate ca nu-si gaseste calea.
Indragosteste-ma de tine, ii spuse luna in soapta.
Sa fie doar un vis? O dorinta?
Nu va stii poate niciodata, dar va sopti mereu:
Indragosteste-ma de tine… daca ai curaj!

The post Indragosteste-ma de tine! first appeared on Andreea Ban.

Fara tine marea mea ar fi mica si trista,
Ar plange mereu din ceruri negre si albe.
Soarele mi-ar fi un glob de piatra seaca
Si luna nu ar mai fi deloc…
Fara tine povestile s-ar plimba in haine stramte,
Cu pantofi uzati si grei,
Ar fi bancuri proaste spuse de umbre fara nume.
Fara tine visele ar fi albastre, mereu albastre
Ca focul ce te-ngheata iarna,
Iar dorintele, prinse-n cripte, fara suflu.
Fara tine s-ar stinge trandafirii mei cei morti,
Si-ar pierde si ultima petala lacrimand suspine…
Unul cate unul s-ar tranforma in vis albastru.
Fara tine speranta s-ar duce undeva in alta lume,
Si-ar cladi propria poveste in care tu ai fi mereu…
Si marea s-ar bucura si ar canta din valuri,
Cerurile ar fi de culoarea ochilor tai si soarele
Ar zambi in flacari de stralucire vie.
Si in lumea asta noua te-as cauta si eu din nou,
As imbratisa nisipuri nesfarsite, oceane si mari
As colinda pamantul si apele si cerul, caci
Fara tine cuvantul nu are sens, nici marea,
Nici eu, nici lumea…
Andres

The post Fara tine first appeared on Andreea Ban.

„Nu inteleg” am spus, „adica poza???”

Si in timp ce intrebam, imi veneau in minte cuvintele din acea imagine… „eclipsa vesnica cat un sarut”. Poezia mea! O asternusem cu o zi inainte pe blog si iata cum am regasit-o intr-o fotografie. Sa mai spun ce sentiment m-a incercat? Cuvintele mi-s goale si lipsite de orice sens in fata bucuriei care m-a incercat. Daca exista oameni norocosi, oameni cu prieteni adevarati, atunci eu sunt unul dintre ei. Si ei sunt minunile mele de ani multi, pentru toti anii care vor urma!

Va multumesc dragilor, iubitilor, oglinzile mele frumoase!

The post Eclipsa din fotografie first appeared on Andreea Ban.