Fara tine

time read

Articolul are 179 cuvinte și se citește în 1 minute.

Fara tine marea mea ar fi mica si trista,
Ar plange mereu din ceruri negre si albe.
Soarele mi-ar fi un glob de piatra seaca
Si luna nu ar mai fi deloc…
Fara tine povestile s-ar plimba in haine stramte,
Cu pantofi uzati si grei,
Ar fi bancuri proaste spuse de umbre fara nume.
Fara tine visele ar fi albastre, mereu albastre
Ca focul ce te-ngheata iarna,
Iar dorintele, prinse-n cripte, fara suflu.
Fara tine s-ar stinge trandafirii mei cei morti,
Si-ar pierde si ultima petala lacrimand suspine…
Unul cate unul s-ar tranforma in vis albastru.
Fara tine speranta s-ar duce undeva in alta lume,
Si-ar cladi propria poveste in care tu ai fi mereu…
Si marea s-ar bucura si ar canta din valuri,
Cerurile ar fi de culoarea ochilor tai si soarele
Ar zambi in flacari de stralucire vie.
Si in lumea asta noua te-as cauta si eu din nou,
As imbratisa nisipuri nesfarsite, oceane si mari
As colinda pamantul si apele si cerul, caci
Fara tine cuvantul nu are sens, nici marea,
Nici eu, nici lumea…
Andres