Inca un pas

time read

Articolul are 261 cuvinte și se citește în 1 minute.

Am păşit în eternul alb cu un zâmbet fad.
Pas cu pas mă îndrept către un vis…
Simt cum albul mi se topeşte sub talpă
Şi frigul mă cuprinde.
Privesc în spate, dar nisipul străluceşte îngheţat.
Înca un pas, numai unul…

Mă opresc şi încerc să-mi acopar mâinile,
Însă mă descopăr goală în pustiul rece.
Mă îmbrac din amintiri şi îmbrăţişarea ta
Mă încălzeşte pentru o clipă.
Covorul de zapadă devine oglindă lichidă,
Mă privesc în el şi te văd pe tine
Cum îmi zâmbeşti pe după ureche.
Am închis ochii. Ascult vântul şi marea.
Ascult vocea ta şi o mie de frunze în mişcare.
Mă înfăşor mai bine în braţele tale şi
Cămaşa albă îmi mângâie pielea.
Încă un pas, numai unul…

O pădure aurie îşi întinde crengile-n mişcare.
Le zâmbesc şi mă las purtată de susurul izvorului
Ce-mi alunecă uşor pe sub tălpi.
Cineva mă cheamă din adâncurile aurii, ca un ecou venit
De nicăieri, venit dintr-o altă lume.
Îmi spune să mă întorc, îmi spune să stau…
Încă un pas, numai unul…

Mâna începe să se scurgă, e nisipul din clepsidră.
Privesc nedumerită în jur, mă privesc prin ochii apei,
Dar sunt nisip. Şi totul îngheaţă în jur.
Ce va fi dincolo? Ce va fi cu noi?
Amintirea! Doar amintirea s-o mai păstrez o clipă!

Andres

*Scrisa candva, intr-o alta iarna, intr-o alta viata.