Citisem anterior câteva texte scrise de Aurora Liiceanu, prea puține. Nu am întrebat-o pe C. despre carte. Am primit-o cu zâmbet și, recunosc, cu o mare curiozitate. Când am ajuns acasă, m-am lăudat cu cartea primită. O prietenă mi-a spus că și-o dorește foarte mult, că are tot ce a scris vreodată autoarea sau, mă rog, aproape tot. I-am promis că i-o dau, dar după ce o citesc. Curiozitatea trecuse la un alt nivel. Se crease o legătură între mine și ea (cartea). Îndată ce am citit primele pagini am avut senzația că sunt parte din carte, că sunt prezentă la discuțiile dintre terapeut (autoarea) și Ea. Nu simțeam nevoia să particip la discuții, dar, pe tot parcursul cărții, am avut tendința de a nota citate. De a le fotografia și a le împărtăși prietenilor. De aici și ideea de a vă prezenta cartea Ea și El. Biografia unei relații într-un mod cu totul diferit de cum v-am obișnuit, și anume prin citate. Mai jos sunt doar câteva dintre paragrafele care mi-au plăcut. Dacă le-aș fi notat pe toate, probabil ar fi trebuit să transcriu cea mai mare parte din carte.

“Aici intervine ideea continuității unui eu care traversează viața unui individ. Este vorba despre acea continuitate care coexistă cu discontinuitățile vieții? Se vorbește despre un eu continuu, cel care ne face să ne gândim la noi ca și când nu ne-am schimba, sau, dacă admitem că ne schimbăm, ceva rămâne mereu la fel. Ne recunoaștem zilnic, suntem noi. Timpul trece, curge, dar ceva rămâne neschimbat în noi, un nu știu ce, ceva care ne definește profund și care traversează timpul nostru, cu noi sau contra noastră. Oricine ar trebui luat în ansamblul lui, și nu numai în temporalitatea lui. Incursiunea în temporalitatea eului este un act dificil și mulți scriitori au subliniat caracterul ei de invertitudine, de a fi mai aproape de arta ficțiunii decât de a istoriografiei personale. Asta o spune și Virginia Woolf.”

“I-am spus că există persoane care sunt dependente de alții pentru că aceștia dau un sens identității lor, ele instalându-se confortabil în relații, în afara lor aproape neexistând, pentru că sunt și par neajutorate, neîndemânatice, indecise, confuze, dar, cum spun psihologii psihanaliști, sunt personalități pasiv-agresive. Sunt supuse și dependente, dar neconștient manipulative.”

“Femeia amenințată, se știe, se leagă, ca iedera de copac, de orice sentiment, fie el și ceva ce pare prietenie sau înțelegere sau acceptare, pentru că se teme să nu-și piardă suportul. Și chiar dacă pe această părelnică acceptare pot apărea note de disperare, de reproș, ele își au un rost ca nodurile ce împiedică o țesătură să se desfacă.”

“Nu cred că există oameni care nu visează deloc, poate că nu-și amintesc ce au visat, nu cred nici că există oameni-visători care nu se întreabă de ce visează când visează. De fapt, “de ce?” și “când?” sunt întrebări gemene. Eu cred că atunci când visăm îi aducem în lumea viselor pe cei care nu sunt prezenți fizic în viața noastră, adică sunt absenți, și pe care-i dorim atât de mult. Ne e dor de ei. Cred că frustrarea este cea care îi aduce pe oameni în vise. Sigur, nu în toate visele, doar în unele.”

“Poate că timpul este totul. Iubirile din tinerețe și iubirile târzii au ceva în comun, deși diferă, primele sunt parcă dese, cele târzii rare. Pentru că este vorba despre un început și un sfârșit. Un început de viață și un sfârșit de viață.”

“Când suntem tineri, spune Ea aminindu-și de (Julian) Barnes, ne inventăm diverse forme de viitor pentru noi înșine, când suntem bătrâni, inventăm diverse forme de trecut pentru alții.”

“Viața e, în fond, o realitate bizară. Dacă ea devine ceva ireal, ceva parcă paralel la realitate, ea nu ne dă nici un drept de a spune că nu e realitate. Ne dă un drept, un singur drept, greu de dus, cel de a ne zbate într-un cerc vicios, care duce, chiar dacă nu vrem să știm, către ceva grav. Noi însă nu vrem să vedem asta, nu vrem să vedem că mergem pe tărâmul nesiguranței.”

“…să mă întind alături de tine, ca pe un țărm, unde marea te acoperă și apoi fuge, după vrerea și legea ei, dar revine și stai alături pe mal, așteptând valul următor care vine.”

“Când ajungi în pat cu cineva, îmi zice Ea, e ca și când ai avea o ciocnire cu amintirile și obișnuințele tuturor celor cu care te-ai culcat vreodată. Îți pot apărea flash-uri de imagini, scântei ale trecutului, corpul își va cere dreptul la memorie, căci există o memorie a gesturilor, intimitatea se va neliniști, se va tulbura de trecutul ei. Ca un vânt venit din senin care tulbură apele unui lac. Felul nostru de a face dragoste întrupează mnemonica istoriei noastre senzoriale și sexuale.”

Eu vă recomand cartea cu mare drag. Este una dintre cărțile de citit și recitit și recitit. Cu alte cuvinte, de avut în bibliotecă. Da, va trebui să pun mâna pe ea la următoarea sesiune de cumpărături prin librării. Am nevoie de un exemplar pe care să subliniez.

Puteți comanda cartea la sau la .

Ea și El. Biografia unei relații, de Aurora Liiceanu
Editura Polirom

The post Ea și El. Biografia unei relații, de Aurora Liiceanu first appeared on Andreea Ban.

Nu stiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine cand te tin de mana.

M-am indragostit de lumea lui Guillaume Musso inca de la prima carte pe care am citit-o si i-a purtat semnatura. Mi-am promis (dupa ce am dat ultima pagina a Fetei de hartie) ca ii voi citi toate cartile. Si ma tin de promisiune. Am terminat de cateva zile Chemarea ingerului, carte scrisa de acelasi Musso, si inca nu ma despart de ea. Mi-am cautat cuvintele (care palesc in fata povestii), am subliniat citate, am continuat sa traiesc povestea. Ma asteapta o alta carte, desigur, insa parca nu ma incumet sa ies din aceasta lume… Unele carti au puterea de a ne tine captivi in lumea lor, isi rasucesc cuvintele, vrajite parca, in jurul nostru pana ce vom fi trait povestea pana la capat. Desigur, finalul il alegem noi. Uneori ramanem suspendati intre doua carti, tocmai pentru ca nu ne incumetam sa punem punct primei povesti, sa imbratisam un final.

Chemarea ingerului este una dintre aceste povesti dupa care ai nevoie de un anumit timp pentru a trai povestea si a o finaliza, dar pe care nu vrei sa o finalizezi. E genul acela de stralucire pe care ai vrea sa o ai alaturi zile in sir. Genul de poveste care te tine prins, iti taie rasuflarea, dar pe care ai vrea sa o poti trai cat mai mult timp posibil. Da, ma cam invart in jurul cozii si ma impiedic in cuvinte. Dar este efectul cartii, parol!

Intr-o zi, in sala de asteptare a unui aeroport, un barbat si o femeie se ciocnesc, isi arunca cuvinte dezaprobatoare unul altuia si apoi isi vad de drum. Doi straini, o clipa de neatentie si doua destine schimbate. In mod normal cei doi si-ar fi vazut fiecare de drumul si viata lui, insa, ajunsi la destinatie, constata ca si-au schimbat din neatentie telefoanele si de aici incepe „magia”.

Madeline si Jonathan, aflati la mii de kilometri departare unul de celalalt – ea in Paris, el in San Francisco –, incep sa cerceteze acele obiecte minune care le-au cazut in maini, pentru ca, dupa cum bine stiti, telefonul este cumva parte din noi si uneori ascunde cele mai mari secrete… Desi initial intentioneaza sa-si inapoieze telefoanele, cei doi se afla in ipostaza curiosului care a descoperit ceva, un fir catre rezolvarea unui mister. Si, cand misterul posesorului aparatului pe care il tii in mana este strict legat de propria ta viata, atunci cu siguranta vrei sa afli mai mult, sa pui punct o data pentru totdeauna acestui secret care te urmareste, acestui mister pe care l-ai crezut ingropat.

Cand am citit prima data despre aceasta carte, am gasiti nelalocul lui cuvantul thriller. Comedie romantica da, clar, e stilul autorului. Dar thriller? Chiar si dupa primele pagini ale cartii, am avut senzatia ca undeva s-a strecurat o greseala. Si totusi, Musso a reusit sa ma surprinda din nou. A desenat o poveste absolut superba, inserand ingredientele perfecte in doze optime, asa, ca un bucatar desavarsit.

Personajele, foarte bine conturate, m-au facut sa vad prin ochii lor, astfel ca am vazut, rand pe rand, ce inseamna sa fii bucatar sef, sa te joci cu papilele gustative ale celor din jur, am aflat ce inseamna viata de politist, de om care tine in mainile sale vietile semenilor. Am aflat ce inseamna sa te bucuri de frumusetea florilor, dar si de linistea pe care aceasta meserie o da celui care o practica. O liniste parfumata.

Si personajele isi impletesc vietile si preocuparile in descoperirea celui mai mare mister, misterul propriilor vieti. Madeline si Jonathan reusesc sa vada dincolo de aparente, sa descopere lucruri pe care, pe cont propriu, nu le-ar fi descoperit. Au pornit impreuna in aventura vietii lor, in descoperirea eului si alegerea drumului care ii va face fericiti.

Mai mult decat o poveste de dragoste, Chemarea ingerului este povestea aceea care spune, in cel mai frumos mod cu putinta, ca tot ceea ce ni se intampla, se intampla cu un scop.

Dincolo de povestea si personajele ei sunt citatele pe care autorul le-a asezat la fiecare inceput de capitol. Ca si in prima carte citita, am fost placut impresionata de acestea. A reusit ca, prin cuvintele altor scriitori (mari scriitori!), sa rezume cumva ceea ce avea sa se intample in paginile urmatoare. M-au fascinat aceste potriviri! Iata cateva dintre ele:

Uneori, tot iubire e si asta: sa-i lasi sa plece pe cei pe care-i iubesti. – Joseph O’ Connor

Cand iubesti pe cineva, il iei in intregime, cu toate legaturile, cu toate obligatiile lui. Ii iei povestea, trecutul si prezentul. Iei totul sau nimic. – R.J. Ellory

Fiecare dintre noi este o luna, cu o fata ascunsa pe care nimeni nu o vede. – Mark Twain

– E cumplit sa vrei sa protejezi pe cineva si sa nu fii in stare sa o faci, observa Ingerul.
– Nu poti proteja oamenii, micutule, raspunse Wally. Tot ce poti sa faci este sa-i iubesti. – John Irving

„Si unde este thriller-ul?”, veti intreba. Il veti descoperi citind cartea. Este asezat atat de frumos printe cuvinte, printre pagini, ca veti fi luati prin surprindere. Nu va voi strica aceasta surpriza! Iar finalul, ufff, va va taia putin respiratia!

Chemarea ingerului, de Guillaume Musso
Editura All

The post Chemarea ingerului, de Guillaume Musso first appeared on Andreea Ban.

Sunt cuvinte care m-au pus pe ganduri, cuvinte dintr-o carte frumoasa, o carte cu mare si plaja, cu oameni frumosi, oameni de ieri si oameni de azi. Cum de a ajuns timpul sa ne schimbe asa? Cum de marile iubiri de ieri, marile nazuinte ale trecutului s-au stins in timp devenind astazi sperante desarte. Nu mai este ea, iubirea, pe gustul tuturor? Nu mai este dorita cu aceeasi intensitate? Poate ca traim intr-o era a superficialitatii, a fericirilor materiale, a bucuriilor de moment. Poate ca nu se mai poarta iubirea… Dar ce stiu eu, vesnica indragostita?! Imi place sa cred ca iubirea invarte lumi si face soarele sa lumineze in noapte. Imi place sa cred ca iubirea se poate ridica mai presus de toate si ca oamenii isi doresc si ei iubirea… dar nu au gasit acea jumatate care sa-i ajute sa straluceasca.

The post Femeile isi doresc totul first appeared on Andreea Ban.

Gelozia, se intelege, este un sentiment de o mare josnicie, care combina nesiguranta afectiva cu gustul apropierii; ea se termina adeseori prin canibalism, preferand sa-si devoreze simbolic partenerul decat sa-l vada ca-i scapa. Chiar daca ar putea sa-l bage la inchisoara, gelozia tot ar fi nelinistita, gandindu-se la visele aceluia, la somnul lui. Gelozia devine pentru unii un mod de viata ce combina banuiala cu investigatia, singurele ce sunt in stare sa relanseze motorul amoros. Gelosul impulsiv creeaza delictul inainte ca el sa aiba loc, si adeseori adevaratul delict ii usureaza durerea in loc s-o mareasca: aproape ca si-ar dori aceasta inselatorie pe care pretinde ca o uraste de moarte. Ne bucuram ca orice gelos provoaca pana la urma acel lucru de care el se teme. (Pascal Bruckner, Paradoxul iubirii)

Departe de mine gelozia. Nu imi aduc aminte sa mi se fi intamplat, sa fii simtit astfel de gelozie. Pare a fi o boala, una hranita de propriile noastre ganduri. Nu o vreau. De fapt, e cineva care o vrea? Care o doreste cuibarita acolo in suflet ca o hoata? Sa ridice mana sus sau sa se vindece de ea!

The post Canibalism, final de gelozie first appeared on Andreea Ban.

Raspunsul lui a venit atat de senin si frumos, un raspuns pe care l-ar putea da oricine daca nu s-ar chinui atata sa se complice:

„Da, si bag mana in foc pentru lucrul asta! Vor doar sa fie iubite pentru ceea ce cred ele ca merita sa fie iubite, nu pentru ceea ce cred persoanele din jurul lor ca merita iubite. Restul e o poveste complicata, care curge in valuri si se simplifica de la sine daca poti aplica ceea ce am spus in fraza anterioara.”

Orice alt comentariu e de prisos. Iata cum, cateva cuvinte ma pot convinge sa citesc si o carte. Sunt tare curioasa cum este Jurnalul unui calator boem. Acum stiu ce carte votez luna asta!

Foto

The post Ce-si doresc femeile? first appeared on Andreea Ban.

Ca sa te salvezi, citesti. Panaceul perfect. Pentru ca – cred ca asta e valabil pentru toata lumea – a citi inseamna sa-ti fixezi un punct de reper in asa fel incat sa nu fii nevoit sa-ti ridici privirea spre confuzia care domneste in lumea reala, sa-ti tii ochii pironiti asupra randurilor din fata ta ca sa scapi astfel de tot si de toate – cuvinte care, unul cate unul, aduna toate zgomotele din jur intr-o albie opaca, facandu-le sa se scurga apoi in forme speciale, pe care noi le-am denumit carti. Cea mai rafinata si totodata lasa actiune de retragere.

Libraria iubirii este cea mai frumoasa carte pe care am citit-o anul acesta. Este o carte despre carti, despre iubire, despre oameni si cuvinte. Poate ca am mai spus si despre altele care ar fi “cele mai frumoase”, dar, oare, nu sunt ele, cartile, cele mai frumoase atunci cand le parcurgem? Fiecare carte este cea mai frumoasa la timpul ei, in momentul ei unic si fascinant…

Am inceput sa citesc Libraria iubirii scrisa de Paola Calvetti in urma cu o luna, poate doua. Nu am indraznit sa o parcurg repede pentru ca mi-a placut prea mult. Am vrut ca lectura sa dureze, mi-am dorit sa traiesc cat mai mult povestea aceasta superba, poveste rupta parca din visele mele…

Emma este librareasa. Trecuta fiind de venerabila varsta de 50 de ani, ea isi deschide o librarie, dar nu orice fel de librarie. Sogni&Bisogni vinde numai carti de dragoste. Iubirea ei pentru carti se transforma intr-o librarie a iubirii care aduna in jurul ei inimi, suflete in cautare de frumos, de impliniri, de speranta. Libraria creste cu fiecare zi, se transforma asa cum eu visam candva la libraria mea. Este una dintre cartile care au citit cel mai bine in lista mea de dorinte si mi-a soptit usor, printre randuri, ca “se poate, totul este posibil!”…

Si povestea nu ar fi completa daca nu am avea si o poveste de iubire care sa ne incante si sa ne arate (din nou) ca totul este posibil. Libraria i-l aduce Emmei pe Federico, iubirea ei din tinerete. Se reintalnesc dupa ani multi, dupa ce si-au trait fiecare vietile. Cel putin asa credeau. De fapt, s-au reintalnit mai tarziu, fiecare avand bagajul lui de amintiri, de bune si rele, bagajul de experienta care sa ii ajute sa faca din relatia lor sfarsita prea devreme, o relatie pentru totdeauna. La inceput intalnirile sunt pe hartie, scrisori frumoase, lungi, scrisori care ii intorc in timp si ii fac sa traiasca o iubire ca in alte secole. Mi-au placut, mi-au placut atat de mult aceste scrisori… oamenii au incetat de mult timp sa mai scrie, au uitat farmecul cuvantului scris pe hartia alba, au uitat poate sa mai iubeasca sincer si pana la cer… Emma si Federico isi ascund iubirea, relatia, in scrisori. Fac distanta dintre ei sa se stinga. Se intalnesc o data pe an, pe 10 aprilie, pentru a petrece o saptamana impreuna in largul coastelor Bretaniei, in Belle-Ile. Este poate, acea iubire minunata la care nimeni nu indrazneste sa mai viseze de la o anumita varsta. Si totusi ea exista, se intampla. Aceasta este una dintre povestile in care prima iubire este iubirea de pe urma, in care amanta devine iubita si ramane langa el, cel care o visa noapte de noapte.

Ce poate fi mai frumos la o carte, daca nu aceste cateva minunatii care ne fac sa visam: cartile, iubirea, scrisori multe, sincere, frumoase si un final fericit? Imi plac finalurile fericite, imi plac finalurile la care pot alege eu ce urmeaza sa se intample, imi plac cartile care vorbesc despre mine si care ma fac sa zambesc atunci cand le citesc. Imi plac cartile care nu ma lasa sa le las din mana si care, atunci cand le las, ma striga, ma cheama la ele, printre pagini, inapoi in poveste. Imi plac cartile care ma fac sa ma gandesc la ele atunci cand sunt inchise si lasate deoparte, asteptandu-ma sa le deschid din nou. Si Libraria iubirii este una dintre ele. O carte minunata pe care v-o recomand cu drag! Daca va plac cartile, pe aceasta o veti iubi cu siguranta!

Libraria iubirii, de Paola Calvetti
Editura Nemira

The post Libraria iubirii, de Paola Calvetti first appeared on Andreea Ban.

1. Prima carte care trebuie interzisa este catalogul cartilor interzise.
2. Binecuvantat este cel care nu asteapta recunostinta, caci acela nu va fi dezamagit.
3. Cele mai multe afirmatii generale sunt false, inclusiv aceasta.
4. Ideea este sa mori tanar, dar cat mai tarziu posibil.
5. Pana cand nu-ti pui banii sa lucreze pentru tine, vei lucra tu pentru bani.
6. Profetia este in cele mai multe cazuri cauza principala a evenimentelor prezise.
7. Daca autorul „Iliadei” nu este Homer; atunci el este unul cu acelasi nume.
8. O intreprindere care are mai mult de 1000 de angajati devine un imperiu care se autoperpetueaza, creand atat de multa munca interna, pana cand nu mai are nevoie de vreun contact cu lumea exterioara.
9. Construieste un sistem pe care sa-l poata folosi si un prost, si numai un prost va dori sa-l foloseasca.
10. Nu exista un adevar absolut – asta este absolut adevarat.
11. Tot ce e bun: ori e imoral, ori este ilegal, ori ingrasa.
12. In orice prezentare de diapozitive, cel putin unul va fi pus invers.
13. Celibatul nu este ereditar.
14. Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi.
15. Daca primul lucru pe care-l faci dimineata va fi sa mananci o broasca raioasa cruda, in tot restul zilei nimic mai rau n-o sa ti se intample.
16. Cei care sunt cei mai morali sunt cel mai departe de problema.
17. Secretul succesului este sinceritatea. O data ce poti sa te prefaci ai reusit.
18. Ceea ce numim pacat la altii, pentru noi este experiment.
19. E ceva in neregula daca ai intotdeauna dreptate.
20. Nimic nu reuseste atat de plenar ca esecul.
21. Nu insulta niciodata un crocodil pana n-ai traversat raul.
22. Indiferent ce se intampla, intotdeauna se gaseste cineva care stia ca asa se va intampla.
23. Adevarul intotdeauna invinge… in 3 cazuri din 7.
24. Batranete inseamna intotdeauna a avea cu 15 ani mai mult decat am eu.
25. Nu cumpara niciodata de la un negustor bogat.
26. Sunt trei feluri de a face ceva: o faci tu, angajezi pe altcineva, sau le interzici copiilor tai sa o faca.
27. Intr-o tara subdezvoltata, nu bea apa. Intr-o tara dezvoltata, nu respira aerul.
28. Vrajitorul din Oz catre sperietoarea de ciori: Nu pot sa-ti dau creier, dar pot sa-ti dau o diploma.
29. Chiar si paranoicii au dusmani.
30. Daca ceva functioneaza, nu-i bine sa-l repari.
31. Daca vezi apropiindu-se un om cu intentia evidenta de a-ti face bine, fugi cat te tin picioarele.
32. Oamenii vor crede orice daca le-o soptesti la ureche.
33. Regula de aur este inexistenta regulilor de aur.
34. Cand iti faci bagajele pentru vacanta, ia-ti jumatate din haine si dublu bani.
35. Optzeci la suta dintre oameni se considera soferi peste medie.
36. Daca pleci din statie, autobuzul va sosi exact in momentul in care te afli la jumatatea distantei intre statii.
37. Cine rade la urma, gandeste mai incet.
38. Probabilitatea de a catiga la loterie este un pic mai mare daca cumperi un bilet.
39. Imediat dupa ce ai reusit sa pui lucrurile cap la cap, cineva indeparteaza capetele.
40. Pe un inel cu multe chei, intodeauna se va gasi o cheie care nu deschide nimic.
41. Toti copiii sunt viitori fosti idealisti.
42. Un adult este un copil deteriorat.
43. Sunt milioane de insi care tanjesc dupa nemurire, dar care nu stiu ce sa faca intr-o dupa-amaiaza de duminica ploioasa.
44. Nu fi preocupat de evitarea tentatiilor, caci pe masura ce imbatranesti incep ele sa te evite pe tine.
45. Traditiile sunt niste solutii pentru care am uitat problemele.
46. Nimic nu este mai definitiv decat lucrurile pe care le facem provizoriu.

Si bonus, Legea modei
Aceiasi rochie este:
Indecenta cu 10 ani inaintea lansarii ei.
Indrazneata cu un an inaintea lansarii ei.
Sic la momentul ei, propriu-zis.
Demodata la 3 ani dupa.
Hidoasa la 20 de ani dupa momentul lansarii.
Amuzanta la 30 de ani dupa acelasi moment.
Romantica la 100 de ani dupa …
Frumoasa cu adevarat la 150 de ani dupa aparitia ei, epocala…

The post „Cine rade la urma, gandeste mai incet” first appeared on Andreea Ban.

The post … it doesn’t feel that way any more first appeared on Andreea Ban.

Si este un citat care mi se tot intoarce in minte…

„…sufletul pereche e o oglinda, e ala care-ti arata toate chestiile care te trag inapoi, ala care-ti atrage atentia asupra ta insati, ca tu sa-ti poti schimba viata. Probabil ca un suflet pereche adevarat e cea mai importanta persoana pe care ti-e dat s-o intalnesti in viata, pentru ca-ti darama toate prejudecatile si te obliga sa te trezesti. Da’ cand e vorba sa traiesti toata viata cu respectivu’?… Nt. Prea dureros. Sufletele astea pereche ne apar in viata tocmai pentru ca noi sa putem descoperi alte fete ale propriei noastre persoane. Dupa care pleaca.” (Elizabeth Gilbert – Mananca, roaga-te, iubeste)

Acel pleaca e prea trist. Parca nu imi place cum suna.

The post Suflete pereche in Mananca, roaga-te, iubeste first appeared on Andreea Ban.

The post Frumusetea singuratatii first appeared on Andreea Ban.