time read
Citeam mai devreme un articol in Cosmo, Jobul meu ca o vacanta fara sfarsit – titlu care mi s-a parut cam tras de par… pana la cele cateva testimoniale ale unor persoane cu astfel de joburi. Citind eu pe diagonala acel articol, am dat peste mini-interviul luat lui Ciprian Enea, autor al cartii Jurnalul unul calator boem. Dincolo de experientele de vis pe care le traieste ca si jurnalist de travel, a primit intrebarea care ne place noua sa o punem barbatilor sau cu care ne place sa ii tachinam: „Dupa toate aceste drumetii, ai aflat in sfarsit ce-si doresc femeile?”
Raspunsul lui a venit atat de senin si frumos, un raspuns pe care l-ar putea da oricine daca nu s-ar chinui atata sa se complice:
„Da, si bag mana in foc pentru lucrul asta! Vor doar sa fie iubite pentru ceea ce cred ele ca merita sa fie iubite, nu pentru ceea ce cred persoanele din jurul lor ca merita iubite. Restul e o poveste complicata, care curge in valuri si se simplifica de la sine daca poti aplica ceea ce am spus in fraza anterioara.”
Orice alt comentariu e de prisos. Iata cum, cateva cuvinte ma pot convinge sa citesc si o carte. Sunt tare curioasa cum este Jurnalul unui calator boem. Acum stiu ce carte votez luna asta!
4 Comments
Şi aşa e? Să ne spui, că vrem şi noi să aflăm de mult timp 😀
Da, asa este! 😀
Mai greu cu „restul”…
poate nu atat iubite, cat acceptate si respectate pentru ceea ce sunt, fac, ajuta, pretuiesc, ajuta, nedorind cu adevarat nimic in afara unei asocieri in care oricum depun mult efort pentru consolidarea relatiei. asta consider ca-si doresc, daca ar fi sa chestionam asa cu o marja de eroare aproximata ca fiind una ce nu pune in pericol solutia ce acopera prin referinta, cuantumul majoritar-suficient in a fi un punct de vedere unanim in randul suflarii feminine.
Add Comment