În scurta vacanță de Paști am avut cu mine trei titluri*, însă, de această dată, după ce am terminat de citit prima carte s-a întâmplat să aleg alte două (de împrumut). Pe prima am terminat-o în câteva ore. Pe a doua o am pe noptieră și îmi oferă senzația de care vă spuneam mai sus.

Cele trei cărți sunt atât de diferite, încât nu m-am putut abține să nu le așez într-un singur articol și să vă spun câteva cuvinte despre ele.

O delicatesă, scrisă de Muriel Barbery, este, la propriu, o delicatesă. De la prima și până la ultima pagină am fost asaltată de rețete, de arome, de imagini cum numai în bucătăriile bunicilor erau prezente. Sentimentele, relațiile de familie, imaginile și gusturile se amestecă dând naștere unei cărți cum nu am citit până acum.

Fii binevenit, un roman scurt semnat de Sandra Brown, a fost ca o vizionare de film. Nu siropos, cum v-ați putea închipui. Nu. Avem un El tipic autoarei, avem o Ea retrasă, scriitoare care intră în contact cu el și avem moartea soțului ei pe care el (personajul principal) încearcă să o înțeleagă pentru a o reda corect în filmul în care joacă. Aș putea spune foarte bine că această carte este un chicklit vintage.

Bună seara, Melania!, carte scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu, este absolut minunată. E prima dată când intru în contact cu această autoare și trebuie să vă spun că m-a luat prin surprindere. Auzisem de cărțile Rodicăi, mi-au fost recomandate în repetate rânduri, însă, cum nu sunt atrasă de scriitura polițistă, nu am îndrăznit să fac pasul întru descoperirea ei. O recomand cu drag! Eu sunt prinsă în poveste (poate datorită lui Mirciulică?!).

Despre disputele între cititori

Unii, parcă îi văd, ar sări de fund în sus, că vai!, ce caută Sandra Brown în lista aceasta sau alături de scriitoare precum Barbery sau Ojog-Brașoveanu. Am citit Sandra Brown pe când eram în liceu. Acum, ca și atunci, poveștile ei îmi par telenovele concentrate într-un număr de pagini. Au darul acela de a te ține prins de la prima și până la ultima pagină, de a te face să pierzi noțiunea timpului citind, de a te relaxa. Este o rețetă pe care nu toți scriitori o folosesc sau știu să o folosească. Cărți pentru gospodine, cărți de spălat creierul, cărți din care nu ai ce învăța – sunt doar câteva dintre comentariile pe care le-am auzit la adresa cărților Sandrei B. (și nu numai). Întrebarea “ce părere ai despre cartea X” poate atrage răspunsuri din cele mai variate. Le pot accepta dacă sunt argumentate, dacă cel care le oferă a citit cartea, dar să-mi spună cineva că o carte e proastă pentru că așa a auzit/citit el undeva, mi se pare un bullshit.

Îmi aduc aminte că am avut o discuție cu un ins mai demult legată de seria Twilight. Mie mi-au plăcut cărțile, mi-au plăcut și filmele, și aveam argumente pentru fiecare afirmație (erau subiective, desigur). El susținea că sunt proaste, că scrie prost, că ideea de vampiri a lui Meyer e cretină, că filmele sunt proaste și ele, dar nu citise cărțile, nu văzuse filmele. Wait, what? Imaginați-vă că sunteți Don Quijote și vă luptați cu morile de vânt, așa mă simțeam eu vorbind cu el. Am renunțat să-i mai răspund, nu aveam cu cine discuta. Suntem diferiți (din fericire, cum spune reclama) și ne plac lucruri diferite. Acesta este un aspect pe care mulți îl ignoră. Pun în față EU-ul și dincolo nu mai văd nimic.

Suntem ceea ce citim, mi-a spus cineva la un moment dat. Dacă îmi place o carte, de ce să mă ascund după deget. Îmi place și pace. Dacă ție îți place o carte, fie ea cu fluturi, ramone sau nuanțe de gri, e fix problema ta. Cine sunt eu să te judec? Dar nici tu nu veni să mi-o bagi pe gât. Spun asta, pentru că nu de puține ori am întâlnit cazul în care x sau y s-au luat la trânte cu alți cititori (în cuvinte, desigur!) pentru a ridica în slăvi o carte. Dacă cineva a îndrăznit să spună că acea carte e scrisă prost, nu are cap și coadă, că e plagiat sau orice comentariu care ieșea din tiparele pozitive, apărea acel x sau y care-i lua pe comentatorii de ocazie la injurii și blesteme de-i lua mama lu’ naiba. Ei, de aceștia mă feresc ca ăla de tămâie. Decât să intri într-o discuție cu un fan(atic) mai bine… faci orice altceva.

Ca de obicei, m-a luat valul și mă scuzați dragilor. E un subiect pe lângă care putem discuta până la Paștele următor și tot nu l-am epuiza. Nu de alta, dar se pare că disputele, intrigile, bârfele sunt ușor de întreținut și atrag public în orice domeniu. Pe când subiectele cu zâmbete și floricele de primăvară, trec așa cum au apărut.

Ceea ce vă rog să rețineți din cele scrise astăzi e că nu contează ce citiți atât timp cât citiți. În timp vă veți dezvolta o superputere, aceea de a descoperi rapid o carte bună, de a face diferența între una care merită și alta care nu merită luată acasă prin simpla răsfoire și citirea câtorva paragrafe. Iar o carte bună nu e bună pentru că așa spun alții, ci e bună pentru că ți-a plăcut ție, pentru că ți-a oferit mesajul de care aveai nevoie la momentul citirii ei. O carte poate fi bună acum, dar peste ani va fi doar cartea care te-a făcut să zâmbești atunci când cerul îți era căptușit de nori. Și încă ceva, nu judecați cititorii. Fiecare are dreptul să citească ce dorește. Nu spune unui cititor că acea carte (pe care o adoră) e proastă, ci recomandă-i o carte bună. Ele, cărțile, îi vor arăta adevărul.

*Titlurile pe care le-am luat cu mine: O delicatesă, de Muriel Barbery, Eseu despre luciditate, de Jose Saramago (urmează să o citesc), Jocul vieții și cum să-l jucam, de Florence Scovel Shinn (am citit-o, dar reiau paragrafe din ea când și când)

The post 3 cărți sau disputele între cititori first appeared on Andreea Ban.

Ieri am trecut pe la târg. O fugă, nu îi pot spune altfel. Bookfest și-a deschis porțile larg și m-a chemat ca o sirenă. A merge la târg spre finalul programului e un adevarăt chin. Cum să vezi toate standurile, să răsfoiești cărți, să faci poze, să-ți saluți prietenii și să mai și respiri? E greu, foarte greu, cu atât mai mult cu cât piciorul nu mi-a dat voie să mă mișc în voie (asta e altă poveste, nu prea veselă). Și totuși, în cele două ore pe care le-am petrecut acolo am reușit să-mi fac o părere despre această ediție a târgului.

Să încep cu începutul. Drumul de la intrarea în Romexpo și până la pavilioanele destinate târgului era pustiu. Nici oameni care să vină dinspre Bookfest, nici care să se îndrepte spre el. Nici vântul nu bătea…

Printre cărți, în standuri, pe lângă standuri erau expozanții. Vizitatori – foarte puțini. Ziua de miercuri este perfectă pentru a merge la târg. Mi-a plăcut întotdeauna să ma pot mișca în voie, să pot vorbi cu prietenii de la edituri și asta e ziua în care am ajuns mereu. Dar miercurea aceasta a fost de-a dreptul dezolantă. Și asta au spus cei de acolo, am văzut prin ochii lor o zi de târg fără cititori, fără viață. E doar miercuri, am spus în câteva rânduri. Să sperăm, mi s-a răspuns.

Sâmbătă și duminică vor fi, cu siguranță, două zile pline, două zile obositoare, dar începutul acesta nu face decât să scadă moralul. E trist.

De câte ori am ajuns la final de săptămână mi-am făcut nervi, nervi că eram călcată pe picioare, că nu puteam vorbi cu unul sau altul, că nu puteam ajunge la cărțile pe care aș fi vrut să le răsfoiesc… e de bine, da, pentru edituri, pentru cărți. Dar pentru noi, cei cărora nu ne place haosul (cui îi place, oare?!), nu e deloc bine.

Ce se întâmplă la târg? Vă spun un singur cuvânt: tot. Trebuie să mergeți. Eu am făcut turul editurilor mele dragi: Trei, Publica, Rao, Corint, Nemira, Curtea Veche (ordinea vizitelor, nu a preferințelor!), cu salutat oameni frumoși, luat cărți care mi se lipeau de mâini. Mi-am cheltuim voucher-ul de la Nemira, experiență de care trebuie să vă spun… Am luat eu primele cărți, calculasem și părea a fi o sumă cu puțin peste cea de pe voucher. La casă mi se spune că trebuie să mai iau în valoare de x. Mai aduc eu o carte. Suma totală a crescut puțin. Încă un drum. Concluzia: cu voucher sau nu, reducerile sunt mari. Problema e doar căratul cărților! 😀

Am plecat de la târg cu zâmbet și cu dor de momentele petrecute printe cărți, dor de zilele cu târguri. Da, au fost și perioade dificile, dar cele frumoase rămân acolo, în suflet, pentru totdeauna. Vă recomand să dați și voi o fugă, dar una de mai multe ore. Sunt reduceri mari, multe, vă veți întâlni cu autori, veți primi autografe… Da, târgul de carte e un mic Paradis dacă știi cum să-l privești.

Câteva imagini am pus aici >>

Programul târgului aici >>

The post Printre cărți, la Bookfest first appeared on Andreea Ban.

Nu am reușit să ajung astăzi la niciunul dintre evenimentele dedicate cărții și au fost destule pe lista. Editurile și librăriile s-au întrecut în oferte. Facebook-ul s-a umflat de citate, recomandări, concursuri și la mulți ani-uri. Bine, la mulți ani-uri pentru cărți și pentru sărbătoriții zilei, cei care poartă numele Sfântului Gheorghe. A fost sărbătoare în toată regula, cu flori, bomboane, zâmbete și îmbrățișări. Mi-a plăcut.

Mi s-a părut foarte simpatică, dar dusă la extrem, ideea unei cititoare, aceea ca toată lumea să fie obligată astăzi să citească măcar o pagină sau două. Am zâmbit și am dat din cap a aprobare, însă, după câteva minute, ideea mi s-a părut deplasată. Mi-a venit în minte vorba bunicii mele, cum că iubire cu de-a sila nu se poate. Nici plăcerea cititului nu o simte toată lumea, cu atât mai mult cei care sunt obligați să o simtă. Da, iubesc cărțile și nu îmi imaginez viața fără ele, fără citit, dar mai știu că atunci când eram obligată să citesc o carte sau alta, ajungeam să o urăsc. Nu toată lumea citește, nu toată lumea trebuie să citească. Fiecare avem propriile bucurii, plăceri. Și fiecare dintre noi am avut un moment, o carte care ne-a găsit. Nu am fost obligați să o citim. Iubirea pentru carte a apărut pe nesimțite și nu ne-a mai părăsit. Fiecare dintre noi avem dreptul la acest moment, această sclipire.

Bat câmpii? Ok. Haideți să scurtez povestea. Spuneam că e Ziua mondială a iubiri, a cărții. E sărbătoare mare, mare! Să vă spun totuși ceva, ceva ce știți voi cititorii. La noi e sărbătoare în fiecare zi. Nu am găsit această zi deosebită pentru că zi de zi mă trezesc cu nasul într-o carte. În fiecare zi sunt ispitită de alte zeci. În fiecare zi mă uit lung la lista de cărți care așteaptă cuminți să-mi fac timp pentru ele și care se mărește periodic. Noi, cititorii de meserie, sărbătorim în fiecare zi. Suntem prinși în alte și alte povești, trăim alte și alte vieți. Nu suntem singuri, avem mereu o carte de recomandat. Stăm prost cu timpul. Suntem la școală, la serviciu, pe drum, în parc cu bebelușul, suntem peste tot și peste tot avem cu noi o carte. Reușim să citim măcar o pagină pe zi sau ne trecem degetele peste paginile cărții și îi spunem în șoaptă că nu am părăsit-o, dar că momentan ne trăim povestea. Cartea nu se supără, ci așteaptă. Cartea se bucură pentru noi. Așa e iubirea adevărată.

Cum mi-am petrecut Ziua națională a iubirii? Cu iubirea în geantă, cu gândul la iubirea mea cu fluturi, iubirea ce se va naște în curând. M-am bucurat enorm să-mi vad peretele de facebook plin de iubire și mă uit lung acum la metrul de cărți care mă ademenește cu titlurile-i frumoase. Se uită și el lung la mine, de acolo, de pe raft. E un metru, poate doi. Cine să măsoare? Cine să numere?

Să aveți parte de iubire multă și un la mulți ani cu drag pentru cititori, cărțile lor și cei ce poartă numele Sfântului Gheorghe.

The post Ziua mondială a iubirii first appeared on Andreea Ban.

Fani sau nu al literaturii horror, sambata (12 octombrie), la evenimentul dedicat Cartii Lunii Septembrie – Povesti de groaza, am avut parte de o intalnire speciala a Serial Readers-ilor iubitori de carte.

Printre cititorii avizi de horror ni s-au alaturat si alti cititori curajosi, dornici de a afla mai multe despre un gen literar pe care nu l-au incercat pana acum in incursiunile lor prin librarii, iar Flavius Ardelean ne-a fost ghid prin lumea tenebroasa a cartilor de groaza si ne-a dat chiar si “o lista cu recomandari (pur personale) de lectura horror pentru cei la inceput de drum-lectura”: Clive Barker –  Books of blood, Clive Barker – The hellbound heart, William P. Blatty – The exorcist…

Recunosc ca nu sunt mare fan horror-isme. Mi-am facut tema pentru eveniment prin citirea cartii Salem’s Lot scrisa de Stephen King, insa dincolo de cartile Annei Rice (care pot trece usor in categoria thriller), nu m-am aventurat prea mult in lumea povestilor de groaza. Acum insa, dupa ce am pasit in lumea lui King si am participat la aceasta minunata discutie, sunt atrasa intr-un mod ciudat si placut de acest tip de literatura.

Am vorbit nu numai despre fictiunea horror, dar si despre horror-ul din viata de zi cu zi. Am aflat care au fost radacinile povestilor de groaza (stiati ca primul autor de horror a fost o femeie, Mary Shelley cu al ei Frankenstein?) si am pasit usor in lumea reala cu toate grozaviile ei. Daca unii dintre noi gasim horror-ul in carti, altii il traiesc zi de zi. 🙁

Cu ocazia acestui eveniment am incercat sa raspundem la cateva intrebari care ne framanta: de ce avem nevoie si de povesti de groaza, de ce citim sau, dupa caz, de ce scriem astfel de povesti? Cred ca am reusit cumva sa ne facem ordine in ganduri. Curiozitatea ne-a fost starnita cu siguranta!

Mai multe imagini aici >>

Le multumesc tare mult celor care au fost alaturi de noi, si, in mod special, prietenilor nostri de la Editura Nemira pentru cartile minunate (cu greutate) pe care le-au oferit participantilor, dar si prietenilor de la ceainaria La Un Ceai, un loc absolut superb in care am ajuns sa ma simt ca acasa. 🙂

Mai multe detalii despre eveniment, inclusiv lista de carti propuse de Flavius, gasiti pe blogul Serial Readers, aici.

Si, pentru ca ne cam plac extremele, intalnirea de luna viitoare (16 noiembrie) are o tema ceva mai roz, Carti chic pentru femeia urbana. Vom discuta despre femeile puternice din romanele pe care le indragim, despre noi raportate la ele, despre framantarile noastre si nevoia de frumos. Voi reveni in curand cu mai multe detalii. Ce va pot spune este ca vom avea carti chic, invitate chic si discutii chic intr-un local super chic!

The post Serial Readers, povesti de groaza first appeared on Andreea Ban.

Evenimentul care a avut loc sambata, pe 14 septembrie, la Movieplex Cinema, ne-a dovedit ca se pot lega prietenii intre oameni cu gusturi similare, dar pareri diferite.

Impreuna, am primit si am dat sugestii de carti si ecranizari frumoase, dar si de filme de tot felul. Printre acestea, am discutat despre Lolita, Procesul, Valul Pictat, The Shining… multe dinte aceste filme le-am vazut impreuna in cadrul proiectului nostru de suflet din fiecare joi seara.

Discutiile au fost pe sufletul nostru, deschise, senine, cu zambet, cu interes, cu intrebari si raspunsuri, cu recomandari minunate. Am avut alaturi doua invitate deosebite, actrita Andreea Samson si scriitoarea Cecilia Stefanescu, care ne-au cucerit de la primele cuvinte. Pot spune ca Cecilia m-a fermecat (chiar nu gasesc un cuvant mai potrivit). Are darul acela de a te face sa crezi in tine, sa crezi in puterea ta de a-ti face dorintele sa devina realitate. Stiti, atunci cand avem in fata un actor, un scriitor cunoscut, avem tendinta de a ne crispa, de a-l lasa pe el sa vorbeasca. Ei bine, Andreea si Cecilia nu numai ca ne-au impartasit din experientele lor, dar au facut ca atmosfera sa fie destinsa, ca zambetele si incantarea sa stea lipite de fetele noastre.

Am vorbit despre filme, despre cartile filmelor, am schimbat impresii si, la final am realizat ca avem prieteni noi. Pe cei mai multi dintre invitati ii stiam de pe pagina de Facebook, insa, la final, parca ne stiam dintotdeauna. Cam asa se intampla la intalnirile noastre, plecam prieteni. Online-ul coboara in offline si zambetele topesc orice emotie, cartile ne leaga prin povestile lor. Sunt magice, da!

Mai multe detalii despre eveniment, inclusiv cartile ecranizate propuse, gasiti pe blogul Serial Readers, aici.

Dupa cum am mai spus, intalnirile noastre in offline continua. Urmatoarea intalnire va fi in data de 12 octombrie si vom discuta despre carti speciale, carti asortate lunii octombrie. Cadrul va fi unul cu totul si cu totul special. Participantii? Oameni minunati, cititori in serie.

Detalii despre eveniment si rezervari, aici: https://www.facebook.com/events/165589106977907

The post Serial Readers, carti ecranizate si prieteni noi first appeared on Andreea Ban.

Iata-ma astazi, la cateva zile de la primul eveniment Serial Readers. Emotiile au trecut, entuziasmul a ramas! Nimic nu se compara cu senzatia de implinire data de momentul in care stii ca ai reusit sa aduni laolalta oameni frumosi, oameni cu care impartasesti iubirea pentru carte, pentru cuvant, iubirea pentru minunile acestea care ne poarta in alte lumi.

Spuneam mai sus de emotii… da, au fost. Si inca mari. Si totusi, in momentul in care ne-am asezat in jurul mesei, o masa plina de carti care te invitau sa le rasfoiesti, am simtit cum emotia se duce. Am privit in jur. Chipuri senine, ochi frumosi, zambete timide, curioase. Si toti doream sa ascultam ce au ceilalti de spus. Va imaginati probabil ca a fost o liniste profunda, ca asteptam ca celalalt sa vorbeasca… Ei bine, in momentul in care linistea „s-a spart”, s-a intamplat sa descoperim in cuvintele celorlalti bucati din amintirile noastre. Firul povestii unuia era continuat de altul si rasucit de celalalt, astfel incat intalnirea a devenit o poveste. Una singura. O mana de oameni care, unii, nu si-au vorbit niciodata, s-au trezit acum cu senzatia aceea de a se cunoaste de-o viata.

Cartile au puterea aceasta, de a aduce oamenii aproape. Cuvintele ii leaga si ii arunca in povesti. Si povestile raman vii pentru totdeauna. Eu am retrait perioada in care l-am descoperit pe Alexandre Dumas si al lui Conte de Monte Cristo, asa acum ceilalti s-au intors in povestile lor de suflet scrise de Jules Verne, Agatha Christie, Edgar Allan Poe, Charles Dickens, J.K. Rowling si alti scriitori absolut minunati.

Senzatia cu care am ramas este aceea de a nu fi citit destul, senzatia ca niciodata nu voi reusi sa descopar toate aceste lumi superbe care stau si asteapta linistite pe rafturi de biblioteca.

Sambata, 6 iulie, ne-am intalnit o mana de oameni in ciuda ploii torentiale si a norilor care amenintau sa stea gri si imbufnati deasupra, pentru mult timp. Ne-am intalnit la Readers Cafe si am povestit despre noi, despre carti. Tema a fost „Povesti pentru o vara fierbine”. La final, am tras linie si am realizat ca povestile noastre au fost pentru o vara ca-n copilarie.

Cu sufletele incarcate de atata frumos si incantare, ne pregatim deja pentru urmatorul eveniment Serial Readers – va tin la curent! Acum niste ani visam sa fiu parte a unui club de carte. Acum, ca avem clubul, va astept si pe voi. Cartile apropie oamenii asa cum nici nu ne imaginam!

Despre eveniment mai puteti citi si aici. Imagini puteti vedea aici. Sunt oameni frumosi, promit!

In fiecare luna va voi invita si astepta la intalnirile Serial Readers. Sunt sigura ca temele propuse vor fi pe placul vostru si ca ne vom intalni cu zambet, cu carti, cu povesti… Doar sunt atatea de impartasit!

The post Serial Readers, primul eveniment in offline first appeared on Andreea Ban.

Am plecat la un moment dat la plimbare, am luat fiecare stand in parte, nu la rasfoit, ci la vizitat, am mangaiat cu privirea fiecare carte si cartile mi-au raspuns. Imi zambeau de acolo agitate. Se cereau cumparate si asezate intr-un loc mai confortabil, mai calduros, mai plin de iubire. O biblioteca de cititor. Targul de carte Gaudeamus e impresionant prin numarul de expozanti, numarul de titluri, dar privindu-l de undeva de sus, ai senzatia ca iti sta la picioare, il cuceresti dintr-o privire!

Si totusi s-a mai dus un targ, al 18lea Gaudeamus. Mi-am asezat in biblioteca noile achizitii, care, daca ar putea, ar topai de fericire si ma gandesc zambind la momentele minunate pe care le-am petrecut… lansarile, autorii minunati cu care am dat mana, prietenii mei dragi de la edituri (se stiu ei care), cartile carora le-am promis ca le voi lua acasa… intr-o buna zi…

The post La revedere Gaudeamus! first appeared on Andreea Ban.