Buddha Bar – Desire

M-am trezit de dimineata dintr-un vis frumos. Un vis pe care as fi vrut sa-l visez la nesfarsit. Am lasat ceasul sa sune iar si iar. Am revenit in bratele tale inca putin, un minut, poate cinci sau sapte. Si lumina mi-a furat somnul. Am ramas cu gandul la tine. Dor de noi care am fost, dor de noi care vom fi. Un drum. Dorintele sunt drumuri catre departe. Apar din nimic si se transforma in destinatii… dar drumul pana la capat e cel care ne face sa tresarim, sa fim entuziasti, sa traim.

Maine e 24 februarie. Dragobete. Sarbatoarea iubirii. Nu imi plac zilele iubirii declarate, nu imi place sa mi se spuna cand sa iubesc, sa simt mai mult sau mai special atunci cand scrie in calendar. Imi place sa cred ca iubirea e mereu si poate fi petrecuta zi de zi. Sfantul Valentin, Dragobete… zile absolut normale carora li s-a atribuit prea mult rosu, prea multe inimi, prea mult orice. Cum ar fi sa ne facem singuri sarbatorile? Ziua in care ne-am privit prima data in ochi, ziua in care te-am luat de mana, ziua in care m-ai sarutat, ziua in care… si sunt atatea de sarbatorit. De ce sa petrecem cand spun altii, cand putem petrece in orice alta zi? In fiecare zi. E atat de simplu…

Ma intreb ce este iubirea de fapt. O traire? Un sarut? O privire? O imbratisare in amurg? Poate ca este un zambet daruit pe ascuns sau o adiere de vant. Poate ca este soarele si cerul. Iubirea este… melodia pe care o ascult la nesfarsit, pe care o caut, o astept. Este parte din mine. Suntem noi.

Sunt un ocean de vise si ma voi scurge pe alt taram. Ma impletesc pe trunchiul lichid al timpului si las dorintele sa-mi devina realitate. Maine voi inflori intr-o noua zi, pe un nou drum.

The post Dorintele sunt drumuri catre departe first appeared on Andreea Ban.

Am traversat orasul in noapte cu muzica data la maxim, o noapte goala cu strazi pustii. Mi-am adus aminte ca am uitat sa traiesc. Nu mai stiu de cand, dar am uitat. Poate ca a venit timpul sa imi imbratisez din nou drumurile, poate ca ar trebui sa privesc pentru totdeauna…

Jamie Woon – Shoulda

The post O noapte, o melodie… first appeared on Andreea Ban.

Visam la jobul ideal? La sufletul pereche? La casa visurilor? La plimbari sub clar de luna?… Da, visam. Din pacate, de cele mai multe ori, uitam sa ne traim visurile. Sa fim prezenti la implinirea lor. Suntem mereu cu un pas inaintea prezentului. Traim intr-un viitor imaginat, dorit. In loc sa ne oprim si sa traim momentul, sa imbratisam ploaia sau soarele, noi plecam mai departe in cautarea unui alb absolut.

Regasesc aceasta tendinta in mine si incerc sa ma temperez. Fiecare pas pe care il fac parca trece peste momentul magic al impliniriil. Si il fac sa stea, sa mai ramana putin pe loc pentru a imbratisa fara margini, pentru a savura clipa care nu se va mai intoarce, se va transforma in alta si in alta.

Si asta ne este drumul. Ardem etape si uneori ne ramane doar fumul. Amintirea e umbrita de graba, de lipsa rabdarii. Poate ca ar trebui sa stam in loc si sa iubim fara sfarsit, ar trebui sa ne bucuram de fiecare moment din viata la adevarata valoare. Aceste momente nu se vor intoarce niciodata si noi vom continua sa alergam dupa naluci. Dorinta de ieri implinita azi are nevoie de timp doar pentru ea. Pasul catre maine e doar iluzie. Se indreapta catre un alb nesfarsit…

The post Drumul catre alb first appeared on Andreea Ban.

Sunt momente in care avem nevoie de liniste, avem nevoie sa stergem totul si sa o luam de la capat. Si drumurile au ceva aparte, ne indreapta gandurile spre alte taramuri. Unele cu sori aurii, cu ceruri de spuma si ape line. Vi s-a intamplat vreodata sa va copleseasca un gand, un sentiment? Sa simtiti cum vi se ia aerul si nicicum nu mai puteti respira? Acelea sunt momentele in care am vrea sa evadam. Sa ajungem undeva unde sa ne fie bine…

Eu aleg intotdeauna peisajul in care este o apa, o mare, un ocean si cerul nemarginit deasupra. Aleg o intindere de apa si una de aer in care sa ma pierd pentru a ma regasi. Si peisajele sunt intotdeauna la capete de drumuri. Fie ca sunt largi sau inguste, fie ca sunt pietruite sau drumuri prafuite de tara, ele duc catre departe… oricare ar fi acel departe.

Si privind in urma vad drumuri intortocheate, vad cenusiul gandurilor imprastiat peste zile si nopti. Ma mai opresc uneori din drum si-mi afund picioarele in iarba. Mai apoi ma gadila nisipul in talpa. Ma imbrac in vant adus de valuri inalte pentru a strange clipe, pentru a iubi momente si oameni si vise. Dar oamenii sunt momente in timp, oamenii sunt vise implinite, oamenii sunt iubirile mari… Azi e doar o zi senina cand poti vedea pentru totdeauna. Poti vedea inceputul si poti vedea sfarsitul. Dincolo de azi e un alt soare si un alt maine. Gandurile mi-s prafuite. Au adunat vise multe si poate au nevoie de un drum catre departe…

The post Ganduri prafuite first appeared on Andreea Ban.

Expertii sustin ca asfaltul este prost pentru ca uneori constructorii nu executa lucrarile la standarde. Constructorii spun ca soselele sunt proaste pentru ca autoritatile le cer preturi mici si atunci se folosesc materiale ieftine. Transportatorii sunt de parere ca soselele sunt proaste pentru ca autoritatile dau contractele preferential si nu urmaresc executia lucrarilor.  Citeste tot articolul aici.

Se fura sau nu se fura, gropile sunt, masinile sufera, buzunarele noastre sufera si ele. Cui ii pasa?

The post Drumurile noastre toate… first appeared on Andreea Ban.