We are a sad generation with happy pictures. (via The Positive Writings)

Poate că nu este adevărul generației mele, poate că sunt doar vorbe aruncate-n vânt de o persoană tristă. Poate că un scriitor inspirat a-nșirat cuvintele acestea pe hârtie și apoi le-a dat drumul în lume. Poate. Dar m-am tot gândit la asta, la pozele pe care le cosmetizăm, la amintirile pe care le vrem un pic mai luminoase decât sunt de fapt.

În ultima perioadă am fost (și o să tot ajung) la plimbare în parc. Copiii se joacă, părinții abia de-și ridică ochii din telefoane. Sunt copii care trag de părinți să se joace și ei, dar sunt ușuiți. E trist. Mai trist ar fi dacă fix acești părinți ar fi ocupați să se laude cu poze în care copiii lor sunt fericiți, la joacă în parc.

Dar nu despre părinți și copii voiam să scriu, ci despre un cuplu care mi-a sarit în ochi zilele trecute. Tot în parc. Ea se ținea de un cărucior și zâmbea cu toată fața, el îi făcea poze. Păreau cuplul perfect. Pentru o secundă i-am invidiat, nu am ajuns încă la etapa în care să fiu în stare să am o moacă pozabilă sau măcar o stare de spirit cu care să mă laud prietenilor mei virtuali… Adică abia reușesc să-mi ascund nopțile nedormite vizibile sub ochi cu un strat de anticearcăn, să aplic un strat de rimel și o pudră, și asta doar la unele ieșiri pentru că îmi doresc să fiu în tabăra mamelor care nu uită de ele. Așa, spuneam că i-am invidiat un pic. Apoi, când încă îi aveam în raza vizuală, o văd pe ea cum se transformă, zâmbetul nu mai era acolo. S-a repezit la el să vadă pozele, a strâmbat din nas și i-a spus că e greu de cap. Eu am încetinit pasul, dar nu de curiozitate, ci de uimire. Parcă era o cu totul altă scenă și ei cu totul alți oameni. Din cărucior au început să se audă plânsete, ea s-a enervat și mai tare. Cuplul perfect s-a transformat în dovleac și nici măcar nu era miezul nopții. Secunda mea de invidie a dispărut. Nu, așa chiar nu vreau să fiu.

Bănuiesc că pozele perfecte au ieșit într-un final. Nu e prima dată când văd zâmbete doar pentru aparat, dar mai trist e că acele zâmbete false pe care le vedem în poze ne fac pe noi să ne punem întrebări asupra fericirii noastre. Ne privim cu mai mare atenție în oglindă și ne mustrăm pentru închipuiri. Ar trebui să ne spunem mereu ce mi-a spus mie o femeie care mi-a adus alinare într-unul dintre momentele nu tocmai ușoare prin care am trecut anul acesta: „Draga mea, ești minunată! Copilul tău e minunat. Încă nu realizezi, dar să știi că sunteți minunați!” Și nu numai cuvintele rostite, ci felul în care le-a rostit. Mi-a dat energie cât pentru toate nopțile nedormite. Asta trebuie să ne spunem în fiecare zi, mai ales atunci când suntem la pământ.

Întorcându-mă la pozele noastre… M-am întrebat și eu de ce caut unghiuri perfecte, de ce folosesc filtre, de ce nu las pozele așa cum sunt. Răspunsul este simplu, pentru că ochiul meu vede ceva și încerc să cosmetizez pozele astfel încât să se vadă povestea pe care o văd eu. Aparatul nu poate prea multe sau nu mă pricep eu să-l folosesc. O fi bine? O fi rău? Habar nu am. Sper totuși ca zâmbetele pe care le văd eu în poze să fie reale, nu precum cel al fetei din parc.

The post Zâmbetul din poză first appeared on Andreea Ban.

Așa mi-am început ziua de ziua mea, cu soare, cu zâmbet, cu liniște și parfum de trandafiri. Liniște, pentru că am comis aroganța de a-mi da telefonul pe silent. 😀

Ziua de Sf. Andrei a fost întotdeauna ziua aceea specială din an pe care nu am serbat-o, dar m-am bucurat din plin de gândurile celor dragi, de vocile lor frumoase și cuvintele minunate. Am încetat să o serbez prin clasa a 4-a când prietena mea bună(?!) m-a lăsat să o aștept cu prăjiturile pe masă. Probabil a avut ea un motiv bun atunci, însă prăjiturile acelea cu ciocolată nu meritau să li se tragă clapa. Nu am mai avut invitați în ziua de 30 noiembrie și nu am petrecut-o în vreun fel anume. Familia mi-a fost de ajuns. Dar, cumva, Universul a avut grijă. Mi-a dat prieteni minunați care au știut să-mi fie alături exact așa cum mi-am dorit.

Ziua de astăzi este cu zâmbet, plină de La mulți ani, ceea ce vă doresc și vouă!

Dacă se întâmplă să ajungeți diseară la Arene, la concertul celor de la Subcarpați, ne vedem acolo! Nu-mi serbez ziua, dar un pic de gălăgie e binevenită. Revin cu impresii!

The post De ziua mea e soare! first appeared on Andreea Ban.

Vreau sa va multumesc pentru urarile voastre, multele voastre mesaje, ganduri frumoase la care nu am reusit inca sa raspund. Mi-ati facut ziua mai frumoasa! Da! Stiti cum sunt zilele de luni si mai ales diminetile… Ei bine, diminetile mele de luni sunt din acelea in care „nici iarba nu creste”. Astazi insa, incet, incet, m-am trezit la viata cu zambet! Si gandurile voastre sunt de vina.

Stiti, atunci cand suntem loviti de o serie de ganduri pozitive, e imposibil sa ne trezim zambind (aparent) din nimic. Si am zambit! Am zambit cand am auzit voci dragi, din alte timpuri, cand am primit mesaje de la fosti colegi, oameni frumosi din alte vieti… Colegi din generala, colegi din liceu sau facultate, colegi de la fosturile joburi – si au fost cateva! -, prieteni apropiati, prieteni indepartati, prieteni cu zambet cald si cuvinte senine, oameni pe care i-am vazut sau inca nu i-am vazut dincolo de lumea virtuala, oameni pe care ii imbratisez cu drag.

Dragilor, va intorc acum zambetul si va multumesc pentru gandurile voastre! Sa va fie zilele toate asa cum mi-a fost aceasta zi de 13 mai in care m-am ales cu un deosebit 31. Nu ma intrebati cum ma simt la venerabila varsta! Poate ceva mai indragostita decat la 30, poate… in rest totul e soare si cer senin! 😉

Cu zambet,
Andres

The post 13 mai, 31! first appeared on Andreea Ban.

Si dupa nopti ca ziua si zile ca noaptea ma opresc o clipa. Ma vad pe mine si parca nu sunt eu. Privesc atenta catre reflexia mea intr-un geam si nu ma recunosc. Ma vad ca prin ceata. Imi dau seama ca am uitat sa mai zambesc, ca am uitat sa imbratisez zilele si soarele si functionez dupa haosul viselor si planetelor zapacite de timp. Zambesc fetei aleia din geam si ii arunc intr-o doara: „fa ceva cu parul ala, creato!”, apoi merg mai departe. As dormi. As dormi vreo 3 zile fara intrerupere. As dormi fara vise, fara ganduri si planificari, as dormi si apoi m-as indragosti. Cum de cine? De prima imagine ce-mi va iesi in fata, de prima carte care mi-ar pica in mana, primul zambet pe care l-as primi… vai, dar de cine nu m-as indragosti!

Te-ai privit si tu in oglinda vreodata fara sa te recunosti? Te-ai tras de maneca sa te trezesti la viata, la viata aia cu zambet si ganduri fericite? Daca nu, atunci ar fi momentul!

The post Zambete si ganduri fericite… first appeared on Andreea Ban.

1. There are at least two people in this world that you would die for.
2. At least 15 people in this world love you in some way.
3. The only reason anyone would ever hate you is because they want to be just like you.
4. A smile from you can bring happiness to anyone, even if they don’t like you.
5. Every night, SOMEONE thinks about you before they go to sleep.
6. You mean the world to someone.
7. You are special and unique.
8. Someone that you don’t even know exists loves you.
9. When you make the biggest mistake ever, something good comes from it.
10. When you think the world has turned its back on you take another look.
11. Always remember the compliments you received. Forget about the rude remarks.

Good friends are like stars…
You don’t always see them,
But you know they are always there.

(le-am gasit atarnate de o oglinda, intr-un folder vechi, vechi, vechi)

The post Pieces of Advice first appeared on Andreea Ban.

Asta este unul dintre momentele care ne da acel sut in fund si ne urla in ureche ca viata e al naibii de frumoasa si trebuie sa mergem inainte cu zambetul pe fata. Si ce daca sunt idioti care ne enerveaza de la primele ore ale diminetii, si ce daca ceasul suna ca apucatul, il oprim, adormim din nou si intarziem, si ce daca boul ala a blocat traficul sau ciudata aia a crezut ca suntem bara de sustinere… Si ce daca la toate!

The post Happy snow… thought! first appeared on Andreea Ban.

The post Happy thought! first appeared on Andreea Ban.

Si da, a fost ziua perfecta, o copie mai buna a zilei de ieri si una mai proasta a zilei de maine. Poate ca gandul la vineri si la mare ma tine in priza, cine stie?! Poate ca e doza de „happy thoughts” de zilele trecute…

Astazi nu m-a suparat nimic! Ce chestie… Ma indrept acum spre alta poveste. Ati vazut ce luna frumoasa e afara? Cum nu, inchideti ochii si incercati sa o vedeti. Va imprumut un „happy thought”!

Noapte buna si vise frumoase!

The post Ce m-a suparat azi?! first appeared on Andreea Ban.