time read
Imi spunea un prieten astazi ca ninge atat de frumos afara. Eram in metrou. Cand am coborat la metrou ningea dragut. Cand am iesit insa, totul era transformat, totul stralucea in jur; am uitat si de gluga si de manusi de atata incantare. Am traversat parculetul de la Big si m-am oprit in statia de troleu. Era liniste – cum rar se intampla! – zapada stralucea pe jos, stralucea cazand. Feerie ce sa mai! L-am sunat pe cel care se lauda ca la el ninge frumos si i-am zis ca la mine ninge absolut superb si pe deasupra nici nu e frig. A venit cu replica, desigur, insa nimic nu a putut sa imi ia bucuria acelui moment.
Asta este unul dintre momentele care ne da acel sut in fund si ne urla in ureche ca viata e al naibii de frumoasa si trebuie sa mergem inainte cu zambetul pe fata. Si ce daca sunt idioti care ne enerveaza de la primele ore ale diminetii, si ce daca ceasul suna ca apucatul, il oprim, adormim din nou si intarziem, si ce daca boul ala a blocat traficul sau ciudata aia a crezut ca suntem bara de sustinere… Si ce daca la toate!
Add Comment