time read
O senzatie ciudata de amorteala mi-a cuprins bratele. Le simt, dar le simt atat de grele incat le-as lasa si as pleca mai departe. As pleca in noaptea asta ce nu vrea sa se faca zi. E noapte intr-una si noaptea e zi. Noaptea visez ca sunt treaza, nu-mi simt mainile, nu simt nimic, doar trec prin vise fara sa simt. Dar ma trezesc ca dupa o alta zi pentru a intra in ziua ce urmeaza. E haos. Planetele s-au aliniat anapoda si oricat as trage de sfori, tot dupa capul lor se misca, se rotesc ca ametitele.
Si dupa nopti ca ziua si zile ca noaptea ma opresc o clipa. Ma vad pe mine si parca nu sunt eu. Privesc atenta catre reflexia mea intr-un geam si nu ma recunosc. Ma vad ca prin ceata. Imi dau seama ca am uitat sa mai zambesc, ca am uitat sa imbratisez zilele si soarele si functionez dupa haosul viselor si planetelor zapacite de timp. Zambesc fetei aleia din geam si ii arunc intr-o doara: „fa ceva cu parul ala, creato!”, apoi merg mai departe. As dormi. As dormi vreo 3 zile fara intrerupere. As dormi fara vise, fara ganduri si planificari, as dormi si apoi m-as indragosti. Cum de cine? De prima imagine ce-mi va iesi in fata, de prima carte care mi-ar pica in mana, primul zambet pe care l-as primi… vai, dar de cine nu m-as indragosti!
Te-ai privit si tu in oglinda vreodata fara sa te recunosti? Te-ai tras de maneca sa te trezesti la viata, la viata aia cu zambet si ganduri fericite? Daca nu, atunci ar fi momentul!
4 Comments
Frumos, Andres!
Fiecare avem momente cand ne privim in oglinda si nu ne recunoastem…Am avut o noapte grea 🙁 De vreo 2 saptamani am nopti ca ziua si zile ca noaptea…
Nu ma recunosc.M-as trage de maneca sa ma trezesc la viata, dar nu stiu pe ce drum sa o iau…
Sper ca lucrurile vor reveni la normal in curand. :*
Georgy, la fel sunt si eu. De cateva saptamani nu ma mai recunosc, e haos total in jur si in gandurile mele. Trag de mine sa ma pun pe linia de plutire. Cred ca e vorba de Jupiter, se afla in jonctiune cu… hmm, deja ma depaseste. Asa imi spunea o tanti astrolog. Deci planetele sunt de vina! 😀
Intotdeauna vina e a planetelor.
Apropo, eu am multe dimineti cand nu ma recunosc. Daca dorm rau pe langa ca ma doare gatul ma trezesc si ciufulit. Sunt singurul om care ar avea nevoie de o tona de gel probabil si nu e cocalar … sau cine stie, e un inceput pentru orice :/
🙂 Asta cu ciufuleala nu cred ca e vina planetelor. Am si eu diminetile mele, dar multumesc celui care a inventat placa, fixativul etc 😀 Avem fiecare fetele noastre de dimineata. Bine ca nu trebuie sa ne vada prea multa lume!
Add Comment