Nu vă maturizați niciodată. Nu deveniți plicitsitori. Nu deveniți niciodată conformiști.

Vi s-a întâmplat vreodată să amânați citirea unei cărți și atunci când ați pus în sfârșit mâna pe ea să vă întrebați cum de ați amânat-o atât de mult? Singurul motiv pentru care se întâmplă acest lucru, să o amânați, e acela că nu este momentul ei. Fiecare carte are un mesaj de transmis, unele sunt mai puternice decât altele. Citite la momentul potrivit, cărțile ne pot scoate din stările mai puțin pozitive, ne pot inspira, ne pot oferi doza de optimism de care avem nevoie pentru a face pasul către împlinirea unei noi dorințe. Exact așa mi s-a întâmplat cu #Girlboss.

Aceasta este cartea pe care tu, draga mea cititoare, vei dori să o dai mai departe, vei dori ca prietenele tale să primească și ele doza de optimism pentru a-și urma pasiunile.

#Girlboss este povestea unei fete care nu și-a găsit locul până nu și-a descoperit pasiunea, până nu a transformat-o într-o afacere profitabilă. Dacă se întâmplă să ai o pasiune, indiferent care ar fi, atunci te asigur că vei rezona cu #Girlboss. Mai mult, după ce vei închide cartea, vei realiza că ești o #Girlboss.

Sophia Amoruso este în prezent CEO al companiei Nasty Gal (www.nastygal.com), companie care valoarează peste 100 milioane de dolari și are mai mult de 350 de angajați. Dar nu despre Sophia – CEO este cartea, ci despre Sophia – fata care și-a luat soarta în propriile mâini și a dat naștere unui curent: #Girlboss (www.girlboss.com).

Sunt o mulțime de cărți motivaționale, veți spune. Da, dar felul în care Sophia își spune povestea nu o veți regăsi în alte cărți. Sophia nu dă rețete, ea povestește. Veți cunoaște nu numai fata care a muncit pe brânci pentru a face Nasty Gal ce este astăzi, dar și adolescenta rebelă care a făcut autostopul, care a furat și a mâncat din tomberoane, care la 22 de ani era falită și a fost nevoită să accepte un job mediocru pentru că avea nevoie de asigurare medicală. Sophia nu s-a plâns nicio clipă de viața pe care a avut-o. Fiecare moment pe care l-a depășit, fiecare necaz pe care l-a avut au fost pentru ea lecții de viață, a ajuns să se cunoască și să se concentreze pe ceea ce îi făcea plăcere.

Cum a luat naștere Nasty Gal? Simplu. Prin vânzarea de haine vintage pe eBay. Dar, spre deosebire de concurenții ei (care s-au plâns că ea ar trișa pentru a crește sumele licitate), Sophia se concentra pe nevoile clienților. Se ocupa de achiziționarea hainelor, de fotografie, de licitații, de livrări. A fost pentru început “omul orchestră”, dar acest om a dat naștere companiei considerată de revista Inc. (în 2012) drept “comerciantul cu amănuntul cu cea mai mare creștere”.

Cartea nu vine cu rețeta succesului, ar fi fost prea frumos. Veți descoperi însă o poveste care vă va inspira. Veți afla lucuri pe care le știți deja, că e nevoie de multă muncă, de nopți nedormite, că vor apărea și eșecuri, dezamăgiri, dar că nimic din toate acestea nu trebuie să vă împiedice să luptați pentru visurile voastre. #Girlboss vorbește despre multe lucuri, despre acele lucruri care ne călăuzesc pașii către succes. Și acestea nu au legătură cu popularitatea din liceu, cu școala urmată sau cu numărul de joburi avute, ci de intuiție, de încredere în propriile instincte, în a ști când să urmezi regulile sau când să le încalci.

Spuneam mai sus că, după ce vei citi cartea, vei dori să o aibă și prietenele tale. Fie că scriu sau desenează, fie că tricotează, fac bijuterii sau… (completează cu pasiunea prietenei tale), acel lucru pe care îl fac cu plăcere, pentru care se trezesc dimineața cu zâmbet pe chip se poate transforma în ceva mare, ceva-ul la care nu îndrăznesc să viseze. Încă.

O puteți comanda de pe sau .

#Girlboss, de Sophia Amoruso
Editura Publica

The post #Girlboss, de Sophia Amoruso first appeared on Andreea Ban.

În urmă cu puțin timp, draga și scumpa mea prietenă, Gia, a lansat un proiect frumos tare: www.theurbandiva.com, locul în care voi, femei frumoase, dive urbane, vă veți regăsi zâmbetul și inspirația.

The goal of “theUrbanDiva” blog is to become a source of inspiration for you, to help you make the best choices when it comes to fashion, style, your home, body and mind.

Atunci când am fost invitată să scriu aici, răspunsul meu a venit cu un mare zâmbet: desigur! O divă citește, ea are nevoie să se piardă în alte și alte lumi pentru a-și găsi inspirația, echilibrul. Pe The Urban Diva veți regăsi și recomandari de cărți, acele cărți care mi-au sucit puțin orizonturile, care m-au făcut să zâmbesc și, de ce nu, să vărs câte o lacrimă (sau mai multe). Veți citi și povești mai mult sau mai puțin urbane, despre lucruri care, la un moment dat, m-au făcut să privesc altfel lumea din jur. A fi Divă nu înseamnă doar strălucire, zâmbet, coperte lucioase de reviste și tocuri înalte, a fi Divă înseamnă a te simți bine în propria piele, a vedea soarele dincolo de nori, a aprecia clipa. A fi Divă înseamnă a avea încredere în tine și în puterea ta de a mișca munții. Un articol pe această temă am scris aici: I’m a Diva.

Mai multe articole am scris aici: Andres >>

Vă invit să descoperiți articolele mele și ale colegelor mele, Dive. Sunt povești despre modă, stil, cărți, accesorii, dar și despre prietenie, iubire și micile bucurii – marile bucurii ale vieții pe care, de multe ori, le trecem cu vederea. Vă aștept pe The Urban Diva!

The post I’m a Diva – Read My Stories first appeared on Andreea Ban.

Ma plimb aiurea pe strazi si cuvintele imi vin in minte, sunt fraze intregi ce se impletesc in imagini, in stari si zambete. Evident, nu am cum sa le astern pe vreo hartie…

Sunt in parc, pedalez de zor si povesti fara sfarsit mi se tes in fata ochilor. Nu am cum sa le imortalizez si se pierd printre copaci si copii galagiosi…

Stau in pat, in drumul meu spre lumea viselor. Ma bantuie povesti nepovestite inca. M-as ridica din pat pentru a le asterne pe caietul adormit pe birou. Teama ca mi-as pierde somnul ma opreste. Imi simt mainile prea grele, corpul intepenit, dar gandurile mi-s vii. Nu au insa forta de a ma ridica…

Incerc apoi, mult mai tarziu, sa le regasesc. Sunt duse departe, inchise intre ziduri groase. E ca atunci cand ne trezim dintr-un vis, unul absolut minunat, dar de care ne amintim foarte vag. A ramas doar senzatia, starea aceea de bine, de frumos…

Si, ca sa inchei frumos aceasta mica, hai sa ii spunem, confesiune, va recomand sa ascultati o melodie. O tot ascult de cateva zile (sau saptamani?). E ca o invitatie la dans, la zambet si iubire. Dansez cu tine si lumea se opreste in loc.

The 1975 – You

The post Do you wanna dance? first appeared on Andreea Ban.

In timp ce apa se fierbea mi-au trecut prin fata ochilor crampeie de galben. Campuri cu rapita. O mare de galben acoperind verdele crud al frunzelor, o mare de galben contrastand puternic cu cerul albastru. Nu stiu de ce, rapita nu mi-a placut niciodata. Numele acestei plante imi suna straniu. Ca un tipat in noapte. Pronunt cuvantul rapita si pielea mi se face de gaina. E ciudat. Am admirat totusi frumusetea cu care imbraca pamantul. Si astazi, aceasta frumusete mi-a umplut ochii de lumina, de parca soarele coborase din cer pe campii. Ati observat si voi galbenul acesta superb, nu-i asa? Pe drum spre mare, pe drum spre munte, pe toate campiile e galben. Si va veni mai tarziu galbenul campurilor de floarea-soarelui si al campurilor de grau. Soarele a coborat pe pamant. Vrea sa ne faca sa zambim. Daca am putea sa il privim mai des… daca…

De cate ori am ocazia sa plec din orasul asta mare, oras prafuit si galagios, imi dau seama ca viata se afla dincolo de „betoane”. Viata e acolo unde oamenii traiesc sub cer, acolo unde se vad stelele si muzica iti intra in suflet fara sa stii. De unde stiu eu? Pentru ca acelea sunt momentele in care zambesc si cum sa zambesc daca nu ar fi vreo muzica care sa-mi gadile simturile?

Dar viata asta minunata o traim pe apucate. Ne daruim portii de viata, portii de zambet, portii de bucurie intensa pentru a ne intoarce de fiecare data intre peretii orasului. Suntem dependenti de ei. Suntem tristi. Da, este un moment din acela in care ma intreb ce naibii caut aici, ce vreau de la viata, ce ma face cu adevarat fericita… Mi-e teama sa imi dau raspunsuri pentru ca apoi ar veni intrebarea „ce te retine?”, intrebare la care as da din umeri fara sens.

Mi-am pierdut inspiratia de ceva timp. O caut. O caut in mine, o caut in albastrul cerului, in valurile marii, in galbenul campurilor, o caut in vis, in dorinte. As vrea sa ma indragostesc din nou. As vrea sa pot vedea pana departe, sa-mi fie cerul senin pentru totdeauna. Acum sunt… asa cum nu as putea scrie, pentru ca, stiti, imi place sa va fac sa zambiti si nu sa va intristez. Am o mie de ganduri. Dorinte care ar putea fi implinite cu un zambet. Visuri care s-ar putea realiza peste noapte. Dar ele intarzie de parca imi testeaza rabdarea. Si o testeaza. O testeaza.

Mi se va intoarce inspiratia, stiu asa. Asa face uneori. Pleaca. Dispare cu totul pentru ca ma apoi sa rasara ma luminoasa ca niciodata. Momentele acestea dintre fericiri sunt cele mai deprimante. Ce as face totusi cu o fericire liniara? Da, poate din cauza asta apar pauzele, sa stim sa apreciem ce avem. Ma amagesc si eu. Poate vine draga si colorata mea inspiratie.

The post Pierdut inspiratie, ofer recompensa! first appeared on Andreea Ban.

Eram aseara in centrul vechi, priveam oamenii care treceau si m-au fascinat cu exuberanta lor. Daca peste zi a existat vreo clipa de stres, de oboseala si nervi, noaptea a sters totul, si-a coborat palma peste fruntilor lor si a lasat doar parf de stele si zambete. Viata incepe la lasarea serii. In frumosul Lipscani e o seara perpetuua cu ei frezati si ele chinuite de tocuri. Ei in grupuri, ele razand zgomotos. Ei cautand companie, ele invitand prin miscari dorite a fi lascive – de multe ori miscarile sunt fortate si tepene, inaltimea minunilor de pantofi nefiind tocmai asortata cu piatra cubica. E un adevarat spectacol sa stai si sa-i privesti cum se impleticesc pe stradute, unii printre altii, din bar in bar, spre locuri intunecate si zgomotoase. Si e un spectacol gratuit, minunata piesa de teatru numita simplu: viata.

Ce ma inspira? Un zambet, o tinere de mana, o poveste fara sfarsit spusa undeva sub cer cu stele, niste pantofi de un rosu superb, albastru electric, o noapte calda, o raza de soare ce ma trezeste dimineata… Mai sunt si altele, dar ti le spun cu alta ocazie…

…si melodia asta inspirata poate de aceleasi lucruri simple pe care le adun in fiecare zi…

Emma Hewitt – Colours (Cosmic Gate Remix)

The post Viata in culori si noi first appeared on Andreea Ban.

Lady Gaga – You and I

Daca ultimul clip (Judah) era un kitsch total, acum e pur si simplu original… sau poate inspirat. Si daca inspiratia i-a venit de prin filme, e alta poveste. Pe mine m-a dus cu gandul la Alice in Wonderland, Signs, Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides, Saw… Voi ce credeti? Au fost studiate filme sau sunt ei foarte originali?

Cat despre melodie… e draguta.

The post Lady Gaga in porumb… first appeared on Andreea Ban.