Viata in culori si noi

Ma intreba cineva intr-o noapte senina ce ma inspira? Unde imi gasesc cuvintele… In una si alta am spus, imi gasesc inspiratia in starile prin care trec, fie ele fericite sau depresive, in oameni si zile cu soare, in noptile cu luna, intr-un cuvant care imi bantuie gandurile pana il asez pe hartie. In muzica, in carti, in filme. Am spus uneori ca nu pot scrie pentru ca mi-a disparut inspiratia, insa acelea mi-au fost alte momente inspirate. Am scris.

Eram aseara in centrul vechi, priveam oamenii care treceau si m-au fascinat cu exuberanta lor. Daca peste zi a existat vreo clipa de stres, de oboseala si nervi, noaptea a sters totul, si-a coborat palma peste fruntilor lor si a lasat doar parf de stele si zambete. Viata incepe la lasarea serii. In frumosul Lipscani e o seara perpetuua cu ei frezati si ele chinuite de tocuri. Ei in grupuri, ele razand zgomotos. Ei cautand companie, ele invitand prin miscari dorite a fi lascive – de multe ori miscarile sunt fortate si tepene, inaltimea minunilor de pantofi nefiind tocmai asortata cu piatra cubica. E un adevarat spectacol sa stai si sa-i privesti cum se impleticesc pe stradute, unii printre altii, din bar in bar, spre locuri intunecate si zgomotoase. Si e un spectacol gratuit, minunata piesa de teatru numita simplu: viata.

Ce ma inspira? Un zambet, o tinere de mana, o poveste fara sfarsit spusa undeva sub cer cu stele, niste pantofi de un rosu superb, albastru electric, o noapte calda, o raza de soare ce ma trezeste dimineata… Mai sunt si altele, dar ti le spun cu alta ocazie…

…si melodia asta inspirata poate de aceleasi lucruri simple pe care le adun in fiecare zi…

Emma Hewitt – Colours (Cosmic Gate Remix)

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.