Aseară (vineri, 9 octombrie) a avut loc lansarea celui mai nou album Alternosfera: Haosoleum. Aș vrea să pot descrie atmosfera, dar cuvintele mi-s goale, lipsite de culoare. Trebuie să fii acolo, în mulțime (sau deasupra ei), să lași muzica să te pătrundă, lumina să te învăluie ca să poți înțelege. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, nu! Dacă veți merge la un concert al lor, e foarte posibil să vă cucerească, să vreți să-i auziți iar și iar. Eu așa am pățit. O colegă mi-a spus de ei. Am ascultat o melodie, două, mai multe. Voiam și mai mult. Aceeași colegă mi-a spus că au concert. Și am fost. La multe. Voi merge iar.

Dintre toate concertele Alternosfera, acesta a avut cea mai reușită deschidere. De fapt, a fost cel mai reușit de până acum. Culoare, lumină, sunet, versuri. Au venit cu un concept cu totul nou. Nu trebuia decât să lași din când în când capul pe spate și să privești cerul (dacă stăteai în tribune). Muzica te purta spre înalt, printre nori, printre stele. Din nou, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Ascultați-le melodiile, ascultați albumul Epizodia (pe mine cu acesta m-au cucerit), ascultați Waminirile, Flori de mai, Închisoare albă și Ploile nu vin. Sunt șanse mari să fiți înghițiți de lumea lor, de haosul lor.

Semnificația titlului acestui album am aflat-o dintr-un interviu acordat de Marcel (solistul) celor de la Metalhead (aici): „Titlul propriu-zis este compus din două cuvinte: Haos și Mausoleu. Mausoleul haosului. Dacă ne imaginăm numărul PI, după virgulă urmează un șir infinit de cifre, un număr irațional, un adevarat haos. Însă orice fenomen aparent haotic, care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” E o poveste. Poate acesta este motivul pentru care îmi place muzica lor atât de mult. E plină de povești.

Mai multe imagini aici >>

Voi încheia aici povestea mea, nu înainte de a vă invita să vedeți deschiderea concertului de aseară și două melodii care îmi plac tare mult (cu scuze pentru cadrele mișcate și sunetul nu foarte ok).

Drumul tristeților (Haosoleum, 2015)

Singurătate (Epizonia, 2013)

Drumuri (Epizonia, 2013)

Mai multe puteți vedea pe youtube. Canalul lor aici >>

Dacă ați fost la concert, vă aștept cu impresii! Vreau să aflu și alte povești. 🙂

The post Vă invit în Haosoleum (by Alternosfera) first appeared on Andreea Ban.

Acum câteva zile aveam în minte un articol cu totul și cu totul altfel. Cu citate și bucurii descrise dantelat, ca valuri de mare ce se aștern peste nisipuri aurii, cu zâmbete și iubiri desenate cu raze de soare. Dar gândul s-a stins ca un vis într-o dimineață târzie. Am tras puțin de el, l-am răsucit pe o parte și pe alta și l-am lăsat să se stingă.

Astăzi, în această zi minunată de marți (uite că zilele de marți sunt pline de ceasuri bune), aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost aproape, cei care au citit cartea, care mi-au transmis impresiile lor, gândurile lor, care au scris despre această poveste tare dragă mie, care au recomandat-o cititorilor lor.

Țin neapărat să menționez câteva nume, oameni minunați și locurile lor de joacă – bloguri sau reviste – unde cartea mea a fost răsfățată: Laurențiu (Mellow), Julia și Deea (Carti cu colți), Laura (Bookcaffee), Roxana (Orizont prin carte), Bianca (bianca2b), Ana Mănescu (Societateșicultura.ro), Cristina (Walking on Letters), Rox Tao (My Weekley Book), Lucia (Me, my books and I), Gia (The Urban Diva), Milica (Literatura pe Tocuri), Angela (Land of Books), Diana (GoodRead.ro), Andreea (Shattering Words), Silvia, Radu Buciu, Alina Grozea (Revista Femeia), Cristina (Eva.ro). Vă mulțumesc, dragilor!

Dincolo de impresiile cititorilor sunt donațiile celor care au cumpărat cartea. Cartea, proiectul meu drag, și-a atins scopul. Pe 1 iunie am făcut prima donație către asociația Salvați Copiii. Am scris mai multe aici. Vă mulțumesc tuturor celor care ați donat și sper să reușesc să repet acțiunea până la următoarea aniversare. Fericirea pe care am simțit-o când am apăsat butonul Donează nu poate fi descrisă în cuvinte.

Fără dantelării, fără inimioare și zaharicale, doar un mulțumesc cu zâmbet mare către voi, cei care mă citiți.

Nu uitați, dorințele se împlinesc! Să le rostiți. Să credeți în ele.
——————————-
Dacă acum ați ajuns pe blogul meu, vă invit să descoperiți minunea de carte care a împlinit astăzi un anișor aici: www.incaodorinta.com

Dacă aveți cartea dar vă mănâncă degetele să donați, intrați pe siteul Salvați Copiii și puteți dona prin paypal sau prin SMS la 8844 cu textul SALVEZ. Detalii aici.

The post Un an de la lansare, un an de dorințe împlinite first appeared on Andreea Ban.

Am vrut, pentru a doua mea carte, mai mult romantism şi o doză mai firavă din deja proverbiala-mi încrâncenare. Am vrut mai multă speranţă curată, limpede, şi mai puţine lamentări, nedumeriri, dezamăgiri, fructe amare culese de-a lungul vremii. Mai multe nostalgii colorate şi mai puţine regrete gri. Am ales pentru acest volum textele cele mai duioase, scrise unele dintre ele pe când eram la începuturi într-ale scrisului, iar altele recent, mirosind încă a cerneala gândului meu. Am scris despre lucruri întâmplate sau care aş fi vrut să se întâmple. Am povestit despre mine, dar şi despre alţii, încercând să mă vâr cât mai credibil în pielea lor.

Alina Grozea

Am citit De ce nu-mi găsesc pe cineva și voi citi Toate drumurile duc la mine. Spuneam despre prima carte a autoarei că o iubesc cum iubesc marea agitată, cum iubesc cerul cu toți pescărușii lui. Mi-a fost dragă ca o zi de vară. Am citit despre aceasta a doua carte, am citit fragmentul pe care Alina l-a așezat frumos pe site și deja mă văd scriind despre ea că mi-e dragă ca zilele acestea aurii de toamnă.

Puteți comanda Toate drumurile duc la mine în format pdf sau print aici: http://toatedrumurileduclamine.e-plaza.ro 

*Despre prima carte puteți citi aici: De ce nu-mi găsesc pe cineva

The post Toate drumurile duc la… Alina first appeared on Andreea Ban.

În urmă cu șase ani a început o poveste. Nu știu unde s-au dus anii. Parcă ieri publicam primul articol dintr-o serie de zece și care, în următoarele șase luni, aveau să ajungă la douăzeci. Am pornit cu o idee, aceea de a scrie în fiecare duminică un articol care să fie citit de fete la început de săptămână. Andrei Sava, prietenul împreună cu care am desenat aceasta idee, i-a spus „primul roman chick-lit online”. Articolele, care la început aveau câteva pagini, au ajuns în următoarele săptămâni să aibă în jur de zece pagini. Capitole de carte, așa le-a spus Andrei.

Povestea a continuat și micile bucurii s-au strâns. Un articol într-o revistă, un interviu la un post de radio din Iași, entuziasmul și nerăbdarea fetelor de a citi următorul capitol. Dumincile îmi erau zile de poveste. Mă pierdeam cu totul într-o lume căreia îi dădeam viață cuvânt cu cuvânt. La început nu a fost niciun plan, doar ideea și titlul: Încă o dorință. Personajele și-au primit nume provizorii, pentru ca, pe parcurs, să nu le mai pot schimba. Dădusem viață unor personaje și orice alte nume nu s-ar mai fi potrivit.

Mare mi-a fost bucuria când, la final de poveste, Andrei mi-a făcut minunata surpriză, aceea de a așeza articolele într-un singur document. Arăta ca o carte. Din păcate nu era. Am îndrăznit să o trimit către două sau trei edituri, însă mi-a fost refuzată. Am lăsat manuscrisul într-un sertar. Povestea se terminase. Pentru o perioadă.

Un an mai târziu, am dat peste carte pe un site. Am știut atunci că povestea nu s-a terminat, că trebuie să mai lucrez la ea. Am cerut să fie scoasă de pe acel site și m-am apucat de lucru. Prima etapă, cea mai grea, diacriticele. De aici și sfatul meu pentru voi, scriitorii la început de drum, scrieți cu diacritice. E o lecție pe care am învățat-o singură și a cam durut. Mi-a luat câteva luni bune să pun diacriticele în text. Câteva luni mai târziu am intrat în contact cu persoana care avea să-mi redacteze cartea. Cred că toate lucrurile se întâmplă cu un scop și la timpul lor. A trebuit să schimb câteva joburi pentru a cunoaște persoanele care aveau să-și pună amprenta pe carte: redactorul, tehnoredactorul, corectorul, designerul.

Dintre toți, cel mai greu mi-a fost să-l găsesc pe cel care mi-a făcut coperta. Am primit multe variante, minunate dealtfel, însă una singură a fost cea care m-a făcut să spun “da, asta este!”. A știut să citească printre rânduri și să găsească el singur esența cărții, deși eu l-am dus spre alte imagini, alte idei. Mulțumesc, David!

Iată-mă acum, la capăt de drum (unul anevoios), cu povestea terminată, dar într-un cu totul alt fel decât cel la care mă gândisem. Da, am visat să-mi văd cartea pe rafturi de librării, încă mai visez la asta, însă timpul, oamenii pe care i-am cunoscut, locurile în care am lucrat, mi-au arătat că se poate și altfel. Că se poate mai mult decât o carte pe un raft. Dorința mea a fost ca povestea să meargă mai departe, să o fac pe cea sau pe cel care o citește să zâmbească, să viseze, să nu uite că dorințele se împlinesc atunci când le rostești cu voce tare. Și mi-am dorit ca prin această poveste să pot face ceva pentru copii, să pot da șansa unui zâmbet. Cineva mi-a oferit soluția perfectă. Veți afla în curând despre ce este vorba!

Cartea este dorința mea împlinită și prin ea voi încerca să aduc zâmbete pe fețele voastre. Încă o dorință este povestea voastră, a dorințelor pe care voi trebuie să le rostiți până vor deveni realitate.

Astăzi vă invit pe pagina cărții, vă invit să-mi fiți alături și să susțineți acest proiect de suflet, proiect pe care îl voi lansa în data de 7.07.2014. De ce 7? Simplu, pentru că o persoană dragă mie mi-a spus că 7 este un număr magic și vine cu o semnificație aparte: “Ești pe calea cea bună, iar rezultatele îți vor depăși orice așteptare.”

Sper ca ziua de 7 să fie magică și dorința mea să vă încânte așa cum mă încântă pe mine împlinirea ei.

Vă invit să fiți alături de mine!

Pagina: https://www.facebook.com/incaodorinta

Later edit! Am lasat cartea: www.incaodorinta.com

The post Încă o dorință, povestea din spatele poveștii first appeared on Andreea Ban.

Vor vorbi, alaturi de autor: Liviu Mihaiu si Silviu Dancu
Va modera: Dragos C. Butuzea
Muzica live: Stefan Mardale & prietenii
Eveniment organizat cu sprijinul Murfatlar

O seara banala de toamna din 1928 se transforma, pentru un tinar student la Conservator, in momentul de gratie cind acesta urca pentru prima oara pe scena. Trei ani mai tirziu, la Berlin, Cristian Vasile va inregistra poate cea mai frumoasa piesa de dragoste a epocii, Zaraza, devenind repede cel mai iubit dizeur al timpului sau. Povestea lui, de la glorie la decadere, intr-o alta seara banala din 1947, este pusa in scena bucata cu bucata, dupa mai bine de doi ani de documentare si investigatie continua ale autorului, care s-au terminat odata cu gasirea mormintului fara nume si fara cruce al personajului sau principal. O calatorie fascinanta in Bucurestiul agitat si efervescent al interbelicului, presarata cu povesti de dragoste, de prietenie, de tradare si de loialitate in vremuri tot mai tulburi, de rezistenta si devotament pentru arta si libertate, o aventura aproape nebuna a implinirii visului de a deveni nemuritor. O perioada de aur a unei tari, dar si o perioada cu tensiuni politice violente, razboi si moarte. Alaturi de Cristian Vasile, Ion Pribeagu, Ionel Fernic, Jean Moscopol, Zavaidoc, Maria Tanase, Gica Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade sint doar citeva dintre personalitatile readuse la viata dintr-o lume care s-a vrut a fi stearsa si uitata pe nedrept, dar care inca este pastrata in amintire.

„Nu poti realiza lucruri de exceptie daca nu ajungi la acea simplitate fascinanta, in masura sa emotioneze. Sa emotionezi prin sinceritate si firesc. Sa pasesti in scena ca pe strada.” (Cristian Vasile)

Carte recomandata de: Diverta, Elle, Kiss Fm si Historia

Andrei Ruse s-a nascut in Bucuresti, in decembrie 1985. Este promotor cultural, specialist in comunicare si PR, mai ales pe zona online. In 2007 a debutat cu volumul de poezie Black Job, iar in 2008 a publicat romanul Soni, ajuns la editia a treia, care a devenit repede una dintre cele mai iubite carti in rindul adolescentilor. In 2011 a publicat romanul Dilar pentru o zi, iar din 2012 a inceput sa lucreze la romanul Zaraza, proiect pentru care a primit si bursa Jean-Jacques Rousseau din partea Akademie Schloss Solitude. Dupa numeroase colaborari cu site-uri si comunitati online, din 2012 a infiintat, in calitate de director si project manager, revista Hyperliteratura.ro, in prezent una dintre cele mai citite publicatii culturale din tara. A derulat diverse campanii de promovare de carte, a organizat si a participat la numeroase evenimente (dezbateri, lecturi, conferinte) si este cunoscut pentru crearea primului video-trailer pentru o carte româneasca.

A sustinut mai multe lecturi publice si a participat la numeroase evenimente in strainatate (Berlin, Stuttgart sau Leipzig), i-au aparut fragmente de roman sau proze scurte in reviste/antologii cunoscute din Europa. www.andreiruse.ro

Paginia de Facebook dedicata evenimentului: https://www.facebook.com/events/729010993785810/

Paginile de Facebook dedicate evenimenelor urmatoare:
09 aprilie – Brasov: https://www.facebook.com/events/224370211093740
11 aprilie – Cluj Napoca: https://www.facebook.com/events/479149088851287
15 aprilie – Oradea: https://www.facebook.com/events/1402587466677894
16 aprilie – Timisoara: https://www.facebook.com/events/1481259745423151
17 aprilie – Sibiu: https://www.facebook.com/events/237058579831235

The post Lansarea romanului Zaraza, de Andrei Ruse first appeared on Andreea Ban.

Eu ascult ATB. Tocmai ce a lansat un nou album, Sunset Beach DJ Session (vol.2)… Vi-l recomand, suna tare bine!

ATB Presents Amurai – Love & Light – Downtempo Mix

PS. Stiti ca pe 26 august ATB va fi la Festivalul Peninsula in Targu Mures, da? Detalii aici.

The post Love & Light by ATB first appeared on Andreea Ban.

The post Sus, tot mai sus! first appeared on Andreea Ban.