Vă invit în Haosoleum (by Alternosfera)

time read

Articolul are 501 cuvinte și se citește în 2 minute.

Au trecut mai mult de doi ani de când am descoperit muzica celor de la Alternosfera. Sunt doi ani de când îi ascult, de când merg la concertele lor. Sunt perioade în care îi ascult pe repeat. Versurile lor sunt poezii, sunt povești fără sfârșit. Își schimbă sensul în funcție de starea de spirit a ascultătorului.

Aseară (vineri, 9 octombrie) a avut loc lansarea celui mai nou album Alternosfera: Haosoleum. Aș vrea să pot descrie atmosfera, dar cuvintele mi-s goale, lipsite de culoare. Trebuie să fii acolo, în mulțime (sau deasupra ei), să lași muzica să te pătrundă, lumina să te învăluie ca să poți înțelege. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, nu! Dacă veți merge la un concert al lor, e foarte posibil să vă cucerească, să vreți să-i auziți iar și iar. Eu așa am pățit. O colegă mi-a spus de ei. Am ascultat o melodie, două, mai multe. Voiam și mai mult. Aceeași colegă mi-a spus că au concert. Și am fost. La multe. Voi merge iar.

Dintre toate concertele Alternosfera, acesta a avut cea mai reușită deschidere. De fapt, a fost cel mai reușit de până acum. Culoare, lumină, sunet, versuri. Au venit cu un concept cu totul nou. Nu trebuia decât să lași din când în când capul pe spate și să privești cerul (dacă stăteai în tribune). Muzica te purta spre înalt, printre nori, printre stele. Din nou, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Ascultați-le melodiile, ascultați albumul Epizodia (pe mine cu acesta m-au cucerit), ascultați Waminirile, Flori de mai, Închisoare albă și Ploile nu vin. Sunt șanse mari să fiți înghițiți de lumea lor, de haosul lor.

Semnificația titlului acestui album am aflat-o dintr-un interviu acordat de Marcel (solistul) celor de la Metalhead (aici): „Titlul propriu-zis este compus din două cuvinte: Haos și Mausoleu. Mausoleul haosului. Dacă ne imaginăm numărul PI, după virgulă urmează un șir infinit de cifre, un număr irațional, un adevarat haos. Însă orice fenomen aparent haotic, care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” E o poveste. Poate acesta este motivul pentru care îmi place muzica lor atât de mult. E plină de povești.

Mai multe imagini aici >>

Voi încheia aici povestea mea, nu înainte de a vă invita să vedeți deschiderea concertului de aseară și două melodii care îmi plac tare mult (cu scuze pentru cadrele mișcate și sunetul nu foarte ok).

Drumul tristeților (Haosoleum, 2015)

Singurătate (Epizonia, 2013)

Drumuri (Epizonia, 2013)

Mai multe puteți vedea pe youtube. Canalul lor aici >>

Dacă ați fost la concert, vă aștept cu impresii! Vreau să aflu și alte povești. 🙂