Vi s-a întâmplat să citiți un volum de poezie și să aveți senzația că ați pășit în lumea autorului? Tocmai am terminat de citit poeziile Emanuelei Ignățoiu-Sora și parcă am ieșit dintr-o buclă. Am fost prinsă într-o altă lume, o lume în care am trăit. Scenele, pentru că da, e vorba de scene, par a fi capturi de film. Sunt cuvinte puține care desenează o poveste de viață, care te aruncă în trecut și te zgândăre, aduc la suprafață amintiri din alte timpuri, întâmplări mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele trăite de cititor. Poate că vârsta autoarei, apropiată de a mea, m-a ajutat să pătrund în lumea ei și să nu mă simt intrusă.

Pe de altă parte, sunt versurile ale căror rezonanță m-au ajuns din urmă, deși încercam să trec repede mai departe. Nu mă înțelegeți greșit! M-am simțit neputincioasă în fața cuvintelor, nu puteam îmbrățișa personajul și doream să dispar din cadru, să merg mai departe spre următoarea scenă. Ciudat, să știți! Nu m-am simțit niciodată prezentă într-o poezie ca acum. Emanuela nu numai că oferă o poveste în versuri, dar își face cititorul parte din poveste. Îi dă șansa de a colora cadrele cu propriile amintiri, cu trăirile lui. Îl lasă, în spațiile albe, să se adune, să inspire adânc și să treacă mai departe.

Poezia Emanuelei este amintire, este nostalgie, este poveste. Este tranziția de la o lume la alta. Este șiragul de perle al bunicii pe care l-a adus în prezent pentru ca amintirile noastre să ne ajungă din urmă, să zâmbim. Vouă vă recomand să o citiți! Pe Emanuela o felicit, este cartea ei de debut și îi doresc să fie prima dintre multe!

Mai multe despre carte citiți aici >> 

Ingluvii, Emanuela Ignatoiu-Sora
Editura Charmides 

The post Ingluvii, de Emanuela Ignatoiu-Sora first appeared on Andreea Ban.

Mă trezesc din vis visându-te…
Te chem, te văd, te simt, te am.
Ești visul cel dintâi visat,
Iubirea de pe urmă.

Închid ochii și mă cufund în noapte…

Te caut. Te caut sub cerul liber,
Te caut printre stele, printre vise.
Te caut și nu te aflu decât târziu…

Andres

*un gand neterminat, un vis nevisat.

The post Închipuire first appeared on Andreea Ban.

Şi mă trezesc adesea cu gândul c-am visat,
Îmi caut visul şi te găsesc pe tine…
Lume frumoasă desenată cu ploaie,
Desenată cu atingere de fulgi de nea
Şi dorinţe împlinite.
Ne-am plăsmuit lumea noastră în nopţi
Cu luna şi cu stele de cristal.
Soarele îţi sunt şi cerul meu vei fi mereu.

Într-o seară am desenat lumea
Şi lumea e a noastră.
Am desenat-o în cuvinte simple
Şi am transformat-o în poveste.

Andres

The post Am desenat lumea… first appeared on Andreea Ban.

Mă opresc şi încerc să-mi acopar mâinile,
Însă mă descopăr goală în pustiul rece.
Mă îmbrac din amintiri şi îmbrăţişarea ta
Mă încălzeşte pentru o clipă.
Covorul de zapadă devine oglindă lichidă,
Mă privesc în el şi te văd pe tine
Cum îmi zâmbeşti pe după ureche.
Am închis ochii. Ascult vântul şi marea.
Ascult vocea ta şi o mie de frunze în mişcare.
Mă înfăşor mai bine în braţele tale şi
Cămaşa albă îmi mângâie pielea.
Încă un pas, numai unul…

O pădure aurie îşi întinde crengile-n mişcare.
Le zâmbesc şi mă las purtată de susurul izvorului
Ce-mi alunecă uşor pe sub tălpi.
Cineva mă cheamă din adâncurile aurii, ca un ecou venit
De nicăieri, venit dintr-o altă lume.
Îmi spune să mă întorc, îmi spune să stau…
Încă un pas, numai unul…

Mâna începe să se scurgă, e nisipul din clepsidră.
Privesc nedumerită în jur, mă privesc prin ochii apei,
Dar sunt nisip. Şi totul îngheaţă în jur.
Ce va fi dincolo? Ce va fi cu noi?
Amintirea! Doar amintirea s-o mai păstrez o clipă!

Andres

*Scrisa candva, intr-o alta iarna, intr-o alta viata.

The post Inca un pas first appeared on Andreea Ban.

O mare de vise mă aşteaptă şi braţele tale,
Îmi zâmbeşti mereu de parcă m-ai vedea pentru
Prima dată, îmi zâmbeşti ca şi cum m-ai iubi de tot.
Şi te iubesc cum numai un vis aş putea iubi,
Căci tu iubire eşti visul meu dintâi şi moartea de pe urmă,
Eşti soarele şi luna,
Dorul meu de ieri, speranţa mea de azi.

Andres

The post Ce am pierdut? Ce am avut? first appeared on Andreea Ban.

Indragosteste-ma de tine, a spus luna in soapta.
Indragosteste-ma de tine pana se aprinde cerul.
Te doresc in fiecare clipa si noaptea tremura sub chemarea mea,
Te doresc pana ma sting in bratele tale.

Si luna viseaza cu ochii deschisi la soarele care doarme undeva.
Si-a asezat stele in par si viseaza la maine,
Viseaza la soarele rasarind timid din mare.
Se apropie cu teama, cu emotie, cu raze tremurande…
Poate o doreste si el, poate doar o amageste
Dimineata dupa dimineata.
Poate ca nu-si gaseste calea.
Indragosteste-ma de tine, ii spuse luna in soapta.
Sa fie doar un vis? O dorinta?
Nu va stii poate niciodata, dar va sopti mereu:
Indragosteste-ma de tine… daca ai curaj!

The post Indragosteste-ma de tine! first appeared on Andreea Ban.

Fara tine marea mea ar fi mica si trista,
Ar plange mereu din ceruri negre si albe.
Soarele mi-ar fi un glob de piatra seaca
Si luna nu ar mai fi deloc…
Fara tine povestile s-ar plimba in haine stramte,
Cu pantofi uzati si grei,
Ar fi bancuri proaste spuse de umbre fara nume.
Fara tine visele ar fi albastre, mereu albastre
Ca focul ce te-ngheata iarna,
Iar dorintele, prinse-n cripte, fara suflu.
Fara tine s-ar stinge trandafirii mei cei morti,
Si-ar pierde si ultima petala lacrimand suspine…
Unul cate unul s-ar tranforma in vis albastru.
Fara tine speranta s-ar duce undeva in alta lume,
Si-ar cladi propria poveste in care tu ai fi mereu…
Si marea s-ar bucura si ar canta din valuri,
Cerurile ar fi de culoarea ochilor tai si soarele
Ar zambi in flacari de stralucire vie.
Si in lumea asta noua te-as cauta si eu din nou,
As imbratisa nisipuri nesfarsite, oceane si mari
As colinda pamantul si apele si cerul, caci
Fara tine cuvantul nu are sens, nici marea,
Nici eu, nici lumea…
Andres

The post Fara tine first appeared on Andreea Ban.

„Nu inteleg” am spus, „adica poza???”

Si in timp ce intrebam, imi veneau in minte cuvintele din acea imagine… „eclipsa vesnica cat un sarut”. Poezia mea! O asternusem cu o zi inainte pe blog si iata cum am regasit-o intr-o fotografie. Sa mai spun ce sentiment m-a incercat? Cuvintele mi-s goale si lipsite de orice sens in fata bucuriei care m-a incercat. Daca exista oameni norocosi, oameni cu prieteni adevarati, atunci eu sunt unul dintre ei. Si ei sunt minunile mele de ani multi, pentru toti anii care vor urma!

Va multumesc dragilor, iubitilor, oglinzile mele frumoase!

The post Eclipsa din fotografie first appeared on Andreea Ban.

Am indraznit sa privesc cerul intr-o noapte,
L-am privit printre florile de gheata
Cernute-n valuri printre nori.
Si luna era acolo ascunsa dup-o stanca,
Isi purta mandra voalul de dantela rece…
Astepta pentru a mia noapte dulcea sarutare.

Zapada m-a invelit ca o patura alba,
Am lasat-o sa se astearna-n liniste…
Asteptam si eu ca luna, asteptam sarutul tau
In noapte. Dar noaptea s-a facut zi si iara noapte.
Ninsoarea s-a oprit, lumea s-a oprit si ea,
S-a stins intr-o eclipsa vesnica cat un sarut.

Si luna a zambit din nou cu valul cazut
Pe umerii ei goi, o perdea rece, alba…
Cu pasi timizi pasesc prin ea si ingeri
De zapada-mi rasar in cale.
Voi astepta si eu eclipsa noastra
Pana ma voi stinge-n vesnicia unui sarut…

Andres

The post Ca o eclipsa first appeared on Andreea Ban.

I had a dream last night that I held you.
And you still seemed as handsome to me.
But when I awoke I found you missin’.
It’s just another crazy dream for me.
Crazy dreams linger on as I face an empty
dawn.
With no end to it all can I see.
For I’ve surely reached the end.
Lost your love to a friend.
Just another crazy dream for me.
Once you were mine and we were so happy.
I never thought that the end soon would be.
But now that you’re gone, and I’m so
lonesome.
It’s just another crazy dream for me.

– “Crazy Dream” Patsy Cline

Incercam sa imi aduc aminte de unde am poezia asta. Era ascunsa intr-un colt de document, undeva in umbra unui folder. As fi preferat sa-i spun sertar, dar nu mai am demult sertarul cu poezii rupte din carti, cu hartii ingalbenite de vreme. Din pacate.

The post Vis nebun, poezia cuiva first appeared on Andreea Ban.