Mi-a plăcut ATB din prima clipă. M-am îndrăgostit de muzica lui de la prima melodie și m-am reîndrăgostit an de an. Nu a fost niciun alt DJ care să mă facă să simt muzica la fel. Fiecare concert pe care l-a susținut a fost câte o explozie de fericire. L-am văzut la Kristal, l-am văzut la Arene, l-am văzut și la Cluj chiar anul trecut. Nu vă pot descrie fericirea pe care o simt în acele momente în care Andre Tannenberger și muzica lui se află acolo, în fața mea, în jurul meu.

Fiecare dintre noi avem fixații, unele mai mici, alte mai mari. ATB este pentru mine fixația aceea mare care mă urmărește și pe care o îmbrățișez cu drag.

Ceea ce vreau să vă spun e că anul acesta ATB va veni la București pe 26 iunie în cadrul seriei de evenimente 10 years of TrancENDancE și ne va încânta din nou cu prezența și muzica lui minunată.

Anul trecut, la Untold, am trăit fiecare minut în care a mixat. Zâmbeam și ridicam mâinile spre cer, atingeam stelele și ele îmi luminau chipul. Da, a fost o seară de vis. Puteți (re)vedea finalul în clipul de mai jos:

Mi-a plăcut ATB, îmi place și îmi va fi mereu favorit.

Acestea fiind spuse, luați-vă bilete repejor și ne vedem la Arene. Duminică, 26 iunie. Ați notat?!

Detalii despre eveniment și bilete găsiți pe pagina: 10 years of TrancENDancE.

The post A venit vara. Vine ATB first appeared on Andreea Ban.

Muzica e cea care ne dă aripi. Ne urlă tristețea și ne dansează fericirea. Muzica e cea care ne inspiră. Mi se întâmplă să descopăr câte o melodie care să-mi arate povești… Acest lucuru mi se întâmplă de obicei atunci când nu am nimic de scris la mine, când sunt în trafic, la vreun concert sau în oraș cu prietenii. Îmi notez melodiile în speranța că poveștile vor reveni, că voi vedea cu ochii minții personajele pe care le-am văzut atunci. Rămâne doar speranța și melodia nou descoperită. Și ascult melodia pe repeat până descopăr o alta și alta. Poate că ar trebui să vopsesc peretele în verde (acum privesc unul alb, prea alb!), să readuc nopțile albe de altădată. Poate așa voi readuce și poveștile…

Ce asculți acum, tu cel sau cea care citești aceste rânduri? Ți-aș propune să asculți ceva care să te facă să zâmbești, dar oare ce te face să zâmbești?

Eu ascult un mix – Michael Jackson în momentul acesta, Stranger in Moscow (min. 32:oo). S-ar putea să-ți placă.

The post Spune-mi ce melodie asculți first appeared on Andreea Ban.

Aseară (vineri, 9 octombrie) a avut loc lansarea celui mai nou album Alternosfera: Haosoleum. Aș vrea să pot descrie atmosfera, dar cuvintele mi-s goale, lipsite de culoare. Trebuie să fii acolo, în mulțime (sau deasupra ei), să lași muzica să te pătrundă, lumina să te învăluie ca să poți înțelege. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, nu! Dacă veți merge la un concert al lor, e foarte posibil să vă cucerească, să vreți să-i auziți iar și iar. Eu așa am pățit. O colegă mi-a spus de ei. Am ascultat o melodie, două, mai multe. Voiam și mai mult. Aceeași colegă mi-a spus că au concert. Și am fost. La multe. Voi merge iar.

Dintre toate concertele Alternosfera, acesta a avut cea mai reușită deschidere. De fapt, a fost cel mai reușit de până acum. Culoare, lumină, sunet, versuri. Au venit cu un concept cu totul nou. Nu trebuia decât să lași din când în când capul pe spate și să privești cerul (dacă stăteai în tribune). Muzica te purta spre înalt, printre nori, printre stele. Din nou, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Ascultați-le melodiile, ascultați albumul Epizodia (pe mine cu acesta m-au cucerit), ascultați Waminirile, Flori de mai, Închisoare albă și Ploile nu vin. Sunt șanse mari să fiți înghițiți de lumea lor, de haosul lor.

Semnificația titlului acestui album am aflat-o dintr-un interviu acordat de Marcel (solistul) celor de la Metalhead (aici): „Titlul propriu-zis este compus din două cuvinte: Haos și Mausoleu. Mausoleul haosului. Dacă ne imaginăm numărul PI, după virgulă urmează un șir infinit de cifre, un număr irațional, un adevarat haos. Însă orice fenomen aparent haotic, care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” E o poveste. Poate acesta este motivul pentru care îmi place muzica lor atât de mult. E plină de povești.

Mai multe imagini aici >>

Voi încheia aici povestea mea, nu înainte de a vă invita să vedeți deschiderea concertului de aseară și două melodii care îmi plac tare mult (cu scuze pentru cadrele mișcate și sunetul nu foarte ok).

Drumul tristeților (Haosoleum, 2015)

Singurătate (Epizonia, 2013)

Drumuri (Epizonia, 2013)

Mai multe puteți vedea pe youtube. Canalul lor aici >>

Dacă ați fost la concert, vă aștept cu impresii! Vreau să aflu și alte povești. 🙂

The post Vă invit în Haosoleum (by Alternosfera) first appeared on Andreea Ban.

O dată trebuie să ajungeți acolo și veți dori să reveniți. Orașul acela colorat cu străzile lui înguste, muzica ce umple aerul și oamenii ciudați, oamenii frumoși, sunt parcă rupte din altă lume. Iar tu, cel care te trezești în mijlocul mulțimii, nu poți decât să zâmbești și să fii parte din marele tot ce pulsează, ce vibrează pe note divine.

„Cea de-a IX-a ediție ARTmania Festival va avea loc în perioada 4-10 august 2014, concertele principale desfășurându-se în weekend, după următoarea structură: Scena Principală va fi construită în interiorul Complexului Balanța sub numele de „ARTmania Vampires’ Den“, în timp ce scena din Piața Mare va găzdui concerte cu acces liber pentru publicul general. De asemenea, curtea interioară a Palatului Brukenthal din Piața Mare și Curtea Casei Altemberger a Muzeului de Istorie vor găzdui concerte cu acces special.

Începând din acest an, ARTmania Festival dezvoltă povestea nascută în cetatea medievală a Sibiului și oferă iubitorilor de muzică, în premieră, patru scene. Publicul dedicat al festivalului se va putea ascunde de lumină în „ARTmania Vampires’ Den“, spațiul care va găzdui în weekend concertele unora dintre cei mai cunoscuți artiști internaționali. În acest loc, accesul va fi permis doar posesorilor de abonamente achiziționate până în prezent și până la data festivalului, în limita locurilor disponibile.”

Vampires’ Den? Sună minunat! Mai multe despre program și trupele anunțate puteți afla de pe situl festivalului aici: program și trupe.

Ce se mai întâmplă în Sibiu zilele acestea? Păi, multe. Detalii aici: ARTmania. Facebook: https://www.facebook.com/Artmania.Events

Acestea fiind spuse, eu vă doresc distracție maximă și, cine știe, poate ne vedem acolo la o bere, un dat din picior, un selfie…

The post ARTmania Vampires’ Den first appeared on Andreea Ban.

Sunt momente in viata pe care nu le vom uita niciodata. Acesta a fost unul dintre momentele mele, momentul in care am stiut ca imi va placea ATB mereu. Si imi place, ii iubesc muzica de la prima melodie si pana la ultimul album. Nu, nu m-a lovit nostalgia. Zilele trecute ATB a lansat ultimul album, Contact – album pe care il ascult pe repeat -, si sper ca isi va face drum si pe la noi in perioada urmatoare. Daca nu l-ati ascultat, cautati-l, e superb!

Mai jos este un preview al abumului si clipul melodiei Face to Face. Imi place, place, place!

ATB feat. Stanfour – Face To Face

The post In Love with the Dj first appeared on Andreea Ban.

Ma plimb aiurea pe strazi si cuvintele imi vin in minte, sunt fraze intregi ce se impletesc in imagini, in stari si zambete. Evident, nu am cum sa le astern pe vreo hartie…

Sunt in parc, pedalez de zor si povesti fara sfarsit mi se tes in fata ochilor. Nu am cum sa le imortalizez si se pierd printre copaci si copii galagiosi…

Stau in pat, in drumul meu spre lumea viselor. Ma bantuie povesti nepovestite inca. M-as ridica din pat pentru a le asterne pe caietul adormit pe birou. Teama ca mi-as pierde somnul ma opreste. Imi simt mainile prea grele, corpul intepenit, dar gandurile mi-s vii. Nu au insa forta de a ma ridica…

Incerc apoi, mult mai tarziu, sa le regasesc. Sunt duse departe, inchise intre ziduri groase. E ca atunci cand ne trezim dintr-un vis, unul absolut minunat, dar de care ne amintim foarte vag. A ramas doar senzatia, starea aceea de bine, de frumos…

Si, ca sa inchei frumos aceasta mica, hai sa ii spunem, confesiune, va recomand sa ascultati o melodie. O tot ascult de cateva zile (sau saptamani?). E ca o invitatie la dans, la zambet si iubire. Dansez cu tine si lumea se opreste in loc.

The 1975 – You

The post Do you wanna dance? first appeared on Andreea Ban.

Anul trecut, cand am aflat ca vom avea Sensation White, mi-am spus asa-ntr-o doara ca, macar o data in viata trebuie sa vad cum este. Si am fost. Incantarea a fost mare de tot (am scris aici). Initial am crezut ca imi va ajunge o prima si singulara experienta. Dar nu a fost chiar asa. Indata ce s-a anuntat White Sensation: Source of Light stiam ca trebuie si aveam sa fiu acolo. Si, din nou, am fost.

Cum a fost acest, al doilea Sensation? Ei bine, a fost minunat. Am sarit peste deschiderea evenimentului, despre care am auzit numai de bine (si aici ii invit pe cei care au fost prezenti sa ne dea mai multe detalii!), ajungand la o ora la care eram convinsa ca voi sta (din nou) la o coada interminabila. Nu a fost asa. Probabil, din cauza experientei de anul trecut, white-rii au venit devreme. Am intrat repede si m-am trezit in marea de alb de care imi era atat de dor.

Despre show nu am prea multe de spus. Poate pentru ca stiam cum a fost „desenata” editia Source of Light (am vazut filmul acesta – pe care trebuie sa-l urmariti! – cu o seara inainte), nu pot spune ca am fost impresionata in vreun fel. Sau poate ca Ocean of White de anul trecut a fost muuuult mai bine realizat, cu mai multe elemente de wow si artificii si baloane si, si, si…  Nu a fost rau, dar as fi vrut mai mult. Poate ca pe Amsterdam Arena s-a perceput altfel. In marele – micul nostru Romexpo, globul era prea mare, figurile acelea erau prea mari. Ufff, cate nemultumire! Mai bine tac, vreau sa vina iar! 😀

Despre muzica numai de bine! Pe partea asta evenimentul a plusat big time. Nu imi aduc aminte sa fi fost atat de incantata ca acum. Inca de cand am intrat si pana la final (pentru ca da, am plecat aproape, apoape de final), am simtit muzica prin toti porii, vibranta, plina de energie, unduitoare si, daca mai aveti voi adjective, va rog sa le insirati. Lineup-ul il gasiti aici. Dintre toti, cei care mi-au atras atentia in mod deosebit au fost Sunnery James & Ryan Marciano si Funkerman.

Pentru a va face o idee, va invit sa vedeti filmul de mai jos. E cel mai bun pe care l-am gasit. Daca aveti si altele, dati-mi de stire!;)

Pentru ca anul trecut ma plangeam de „intrusii” de la eveniment (a se citi aici), voi mentiona si acum cateva imagini pe care nu am reusit sa mi le reprim.
– Imagine1: coada la baie. De fapt, coada imensa la baie la fete. Ma asez, stau un minut, ma uit la usa care se tot deschidea lasand aerul rece sa patrunda dusmanos. In spatele meu se aseaza o tipa roscata. Se clatina. Ma uit la ea si vad o privire pierduta. Se legana pe picioare. Pacat de verde ochilor. Am plecat – din cauza frigului, evident.
– Imagine2: revin la baie, ca de, imi placea coada aia. Apar doua fufe araboaice, una o cara pe cealalta. Sunt lasate sa intre. Una isi varsa matele in toaleta (bine ca a ajuns pana acolo) si cealalta bate la usa ingrijorata. Dupa cateva minute intra peste cea care varsa. Nu stiu daca sa ii tina parul sau sa verse si ea.
– Imagine3: fufa blonda invartindu-se intr-un dans stramb pe ici pe colo. Am ras putin de ea cand s-a impleticit pana la niste domni jandarmi si s-a bagat in seama starnindu-le acestora rasul. Am mai ras putin cand nu intelegea ce i se intamplase la un ochi. I-as fi zis ca ii atarna genele false de la ochiul drept, dar as fi fost cam deplasata. Poate asa trebuiau purtate. Nu am mai ras atunci cand am vazut-o pe jos, adunata de o amica si dusa la punctul de prim ajutor.

Unele fete sunt de-a dreptul oribile. Nu inteleg care e placerea in a se imbata pana dincolo de limitele bunului simt si a se face de ras. Nici nu are sens sa mai spun de baietii prea ametiti de bautura/muzica/bautura care se clatinau tantos incolo si incoa. In comparatie cu fetele, ei cel putin erau funny. Am si o intrebare aici, care e farmecul in a da cateva sute de lei pe un bilet la un eveniment si sa nu ai habar a doua zi ce s-a intamplat, ba chiar sa te alegi cu dureri de cap si mai stiu eu ce? Asa nu, fetelor! Rad baietii de voi! Si gata cu partea neagra a evenimentului alb!

Ce imi doresc acum? Evident ca un Sensation in Amsterdam. Cat de mult? Atat de mult, incat voi ajunge acolo. Dorintele astea nu-mi dau pace! 😀

Foto1 Foto2 Foto3

Mai multe imagini puteti vedea aici si, si mai multe imagini absolut superbe, aici.

The post Sensation white baby! first appeared on Andreea Ban.

Nu am nimic cu februarie. Doar ca e prea scurt. Poate e bine. Poate nu. Stiu doar ca gandurile imi fug departe. Nu vreau iubirea in luna iubirii, o vreau in rest. O vreau frumoasa si calda ca o zi de vara. O vreau rotunda ca o luna plina si sincera ca un copil. Vreau ca iubirea sa vina la mine pentru a o trimite inapoi mai mare, mai frumoasa si tocmai buna de luat in brate. O mie de ganduri imi stau la poarta sufletului si bat si bat. Am obosit de ele. Am obosit sa le raspund sau sa nu le raspund. Vreau liniste. Vreau un somn adanc si muzica sa-si cante versurile. Vreau sa cred ca maine va fi bine, ca timpul va aseza totul asa cum trebuie, cum merit, cum imi doresc.

Trandafirul ma priveste din glastra, imi zambeste. Te salut trandafir frumos! Tu stii sa taci. Tu ma iubesti cu privirea ta grena. Si te-ai uscat de atata zambet, te-ai uscat asa, iubind, visand.

Ascult o melodie si melodia imi zambeste. Cam atat.

Above & Beyond pres. OceanLab – I Am What I Am

The post O luna de iubire. Fals(a) first appeared on Andreea Ban.

As vrea sa pot opri timpul in loc. Sa stea un anotimp sau doua. Sa ma lase sa traiesc, sa respir, sa ma bucur de clipa. As vrea sa raman in starea aceea de somn, starea in care gandurile se opresc din fuga lor haotica. As vrea… Dar nu, am un moment, o zi. In rest, gandurile sunt intr-o fuga dupa ceva. Oare merita atata alergatura, oboseala, stres?

Am terminat de recitit aseara o poveste de demult. O poveste scrisa la intamplare, asa cum a venit, dar in care am strans amintiri si am desenat destine. Poate ca, scrisa cu mintea de acum, povestea ar arata cu totul altfel. Citind acum cuvintele de atunci, imi dau seama ca nu as putea schimba nimic. E perfecta cu toate lipsurile ei, cu toata naivitatea de care da dovada. Dar faptul ca acele cuvinte si-au gasit locul in realitate ceva mai tarziu… m-a facut sa zambesc cum nu am mai facut-o de ceva timp. Minunile se intampla. Cu siguranta. Intr-o zi va voi impartasi povestea… o voi lasa sa plece iar in lume. Am luat totusi cateva cuvinte de acolo, intrebari, o stare pe care o incerc din cand in cand:

„Ce este, de fapt, dragostea? Ce este acest sentiment pe care-l căutam cu toţii? De ce trebuie să avem în suflet acest sentiment, pentru a putea aprecia viaţa la justa ei valoare? De ce trebuie ca iubirea să fie poarta noastră către frumuseţea vieţii? Şi de ce numai iubirea ne aduce liniştea de care avem nevoie?“

Un vânt uşor, cu miros de scoici şi apă sărată, îi trecu prin păr. Se opri din scris şi privi în depărtare. Era marea albastră, cu miile ei de secrete. Marea pe care o îmbrăţişa mereu cu aceeaşi infinită dragoste. Ar fi putut trăi o viaţă întreagă lângă ea, şi parcă tot n-ar fi fost destul. 

Da. Marea. Oricat de ger ar fi afara, oricare ar fi minusul din termometre, marea e speranta zilelor frumoase. Gandul la ea ma ajuta sa fac inca un pas. Si, cu fiecare pas, sunt mai aproape de soare. Ma regasesc azi intr-o stare de dor. Dar nu dorul a ceva ce a ar putea fi, mi-e dor de ceea ce este, mi-e dor de o privire, o imbratisare. Mi-e dor chiar daca au trecut doar cateva ore… E un sentiment frumos. E sentimentul acela care umple sufletul de o bucurie fara margini, o bucurie pe care ai vrea sa o strigi lumii intregi. Nu o strig. Imi lipseste doza de nebunie necesara, dar o scriu. Si o scriu.

O duminica frumoasa imi danseaza prin camera. O muzica lina si parfum de ganduri de mult visate. As vrea sa stea aici, la nesfarsit, sa fiu eu si duminica mea. Eu si iubirea mea.

Cand v-ati bucurat ultima oara de o zi, de o ora, de o clipa? Cand ati inchis ochii si ati trait momentul fara a va gandi la nimic altceva? Ar fi momentul…

The post Stare de duminica. Ganduri dintr-o alta viata first appeared on Andreea Ban.

Pentru ca toamna se numara bobocii, dar si artistii, Creatrix Fama revine din 12 noiembrie pentru melomani si nu numai, cu noi cursuri dedicate artei si educatiei creative, primele in lot fiind de Poetica Muzicala.

Compania Creatix Fama a luat nastere in aprilie 2012,  iar obiectivul sau este de a incuraja tinerii sa se autocunoasca, sa descopere frumosul si sa-si exprime liber sentimentele si emotiile, lasand la o parte indiferenta, prin organizarea de conferinte, expozitii si ateliere in domeniul cultural – artistic.

Astfel, in perioada 12 noiembrie – 17 decembrie 2012 , Creatrix Fama in parteneriat  cu Fundatia pentru Tineret a Municipiului Bucuresti isi asteapta cursantii interesati sa intre in tainele muzicii. Cursurile ce constituie primul modul se vor desfasura pe parcursul a sase sedinte a cate trei ore, in fiecare luni, incepand cu orele 18.00, la sediul Fundatiei pentru Tineret a Municipiului Bucuresti din Calea Serban  Voda, nr. 213.

Cu un master in Sinteza Muzicologica, Cosmina Popescu, absolventa a Universitatii de Muzica din Bucuresti este cea care va da tonul celor patru module de Poetica Muzicala.

Cursul „Poetica Muzicala” urmareste introducerea participantului in istoria muzicii, apropierea acestuia de muzica prin auditii si dezvoltarea sensibilitatii artistice.

Costul celor sase sedinte ce constituie Modulul 1 este 250 Ron, iar pentru studenti si elevi, 200 Ron. Pretul sedintelor cuprinde o intrare libera la un spectacol de Recital Cameral la Ateneul Roman.

Inscrierile se pot face la adresa de mail: creatrixfama@gmail.com sau la numarul de telefon: 0726694435. Pentru mai multe detalii puteti accesa site-ul companiei, www.creatrixfama.com.

Sunteti asteptati la deschiderea primului modul dedicat curentelor si stilurilor muzicale, precum barocul, clasicismul, romantismul.

The post Muzica intre taina si poetica first appeared on Andreea Ban.